Momentul Dintre Lumi

 

De Jason Gray
 
Vine un moment, tăcut, neanunțat, când îți dai seama că nu te mai poți întoarce la cine erai.
Nu pentru că-ți displăcea acea versiune a ta, ci pentru că ceva din adâncul tău a schimbat axa întregii tale ființe.
Conversațiile care odinioară păreau semnificative acum răsună ca niște frecvențe îndepărtate.
Camerele care cândva îți țineau râsul se simt acum prea mici pentru sunetul sufletului tău.
Începi să simți că viața, în propria-i inteligență misterioasă, te-a condus exact spre acest punct tot timpul, un loc în care nu mai aparții trecutului tău, dar totuși nu ești pe deplin ancorat în viitorul tău.
Aici, în spațiul dintre cele două, adevărata metamorfoză are loc.
S-ar putea să te simți pierdut, dezorientat, chiar invizibil pentru cei care cândva te-au cunoscut cel mai bine.
Vor căuta persoana care ai fost tu, dar acea persoană s-a dizolvat, în liniște, în focurile sacre ale transformării.
Asta nu este eșec.
Asta este evoluție.
Suntem învățați să urmărim începuturile și să ne temem de sfârșituri, dar adevărata alchimie se întâmplă în spațiul dintre ele.
Acolo te întâlnești cu tine însuți, nu versiunea pe care o interpretezi pentru lume, ci cu cel care așteaptă în tăcere, răbdător și etern, sub fiecare poveste pe care ai spus-o vreodată.
Lasă ceea ce este între ele să te învețe.
Lasă să îndepărteze zgomotul, etichetele, credințele împrumutate.
Lasă să-ți arate cine ești atunci când nu mai este nimic de demonstrat.
Momentul dintre lumi nu este confortabil, dar este sfânt.
Este pântecele renașterii, pauza dintre respirații, pragul devenirii.
Universul însuși respiră în acest fel, extinzându-se și contractându-se, creând și prăbușind, totul ca să redescopere ce înseamnă să existe, și la fel facem și noi.
Nu grăbi acest moment.
Nu-ți cere scuze pentru tăcerea de care ai nevoie sau pentru distanțarea pe care ți-ai luat-o.
Nu ești pierdut, te recalibrezi.
Te aliniezi cu un viitor care te-a văzut deja și te cheamă acasă.
Când lumea nu te mai recunoaște, adeseori este așa pentru că ai început să te recunoști tu pe tine însuți.
Renunți la iluzii care odinioară păreau adevăr.
Îți amintești că autenticitatea nu este răzvrătire, ci aducere aminte.
Nu te frângi, străpungi prin asta.
Fiecare sfârșit căruia îi supraviețuiești este dovada că n-ai fost niciodată menit să te frângi, doar să te transformi.
Când vei păși în sfârșit peste acea linie nevăzută, când te vei renaște din cenușa a tot ceea ce credeai că ești,
vei vedea că nimic nu s-a pierdut vreodată, doar s-a transpus în lumină.
Chemare către Prezență
Dacă chiar acum te afli în acel spațiu, între ceea ce a fost și ceea ce va fi, oprește-te.
Respiră.
Nu-l umple cu zgomot, distragere sau cu impulsul de a te defini prea devreme.
Lasă tăcerea să vorbească.
Las-o să te rearanjeze.
Stai pe un teritoriu sacru, momentul dintre lumi, în care sfârșiturile devin începuturi, iar fiecare bătaie a inimii devine o ușă către casă.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!