✦ MASCA FINALĂ ✦

 Când Nu Te Mai Temi de Lumina Propriului Suflet
 

De Jason Gray

 

Vine un moment atât de rar, atât de tăcut, atât de sacru, încât Pământul însăși își ține respirația pentru tine.

Este momentul în care îți îndepărtezi ultima mască.

Cea pe care nici măcar nu știai că încă o porți.

Cea pe care ai făurit-o din supraviețuire, din traume, din încercarea de a aparține unei lumi construite pe minciuni.

Masca care a zâmbit ca să fie plăcută, care a dat din cap ca să fie în siguranță, care a jucat jocul ca să evite exilul.

Ultima mască.

Când cade, nu ești gol.

Ești în sfârșit plin.

ADEVĂRUL SINELUI DEMASCAT

Să îndepărtezi masca finală nu înseamnă să devii cineva nou.

Înseamnă să te întorci la cel care niciodată nu și-a plecat capul.

Cel care și-a amintit Calea chiar și atunci când drumul era blocat.

Cel care a refuzat să-și vândă flacăra pentru faimă.

A pus la îndoială ritualurile turmei.

A iubit fără mască, fără filtru, fără tranzacție.

A ales liniștea în locul spectacolului.

A ales amintirea în locul reacționării.

A ales sufletul în locul sistemului.

Când masca finală este îndepărtată, războiul se sfârșește.

Nu pentru că lumea s-a schimbat, ci pentru că nu mai ai nevoie să fii altcineva.

CELE ȘAPTE LANȚURI RUPTE

Ca să stai în lumina adevărului tău, trebuie mai întâi să treci prin șapte porți, nu ale raiului, ci ale eliberării de iluzie.

Acestea nu sunt ”păcate” în sens religios.

Sunt focuri false, distrageri de la lumina originală.

Unul câte unul, le-ai demontat.

Mândria

Iluzia că ești deasupra celorlalți.

Ai înlocuit-o cu smerenie, nu cu cea falsă, ci cu cea care știe că fiecare suflet este sacru.

Invidia

Iluzia că alții posedă ceea ce îți lipsește ție.

Ai ars-o cu focul recunoștinței și al amintirii de sine.

Mânia

Iluzia că furia este putere.

Ai transmutat-o ​​în claritate dreaptă, flacăra care protejează, nu distruge.

Lenea

Iluzia că odihna este evitare.

Ți-ai amintit nemișcarea ca mișcare și ți-ai lăsat sufletul să conducă acțiunea.

Lăcomia

Iluzia de a nu avea niciodată suficient.

Ai renunțat la ea pentru suficiență, generozitate și curgere.

Lăcomia nestăpânită

Iluzia că consumul umple vidul.

Ai ales discernământul, ai postit de la iluzie și te-ai hrănit cu adevăr.

Pofta trupească

Iluzia că dorința este divină.

Ai rafinat-o într-o uniune sacră, văzând sufletul înaintea pielii.

Fiecare păcat a fost o mască, iar fiecare de care te-ai lepădat te-a adus mai aproape de miezul ființei tale, nemascat, neposedat, de neoprit.

CÂND POȚI STA GOL ÎN LUMINĂ

Să stai în sinele tău autentic este cel mai rar lucru de pe Pământ.

Cei mai mulți se ascund în spatele diplomelor.

În spatele traumelor.

În spatele memelor.

În spatele mărcilor.

Chiar și în spatele spiritualității.

Dar nu tu.

Tu nu mai privești.

Nu mai sapi.

Nu mai speri.

Îți amintești.

Poți privi acum lumea în ochi, nu cu sfidare, nu cu scuze, ci cu prezență deplină.

Pentru că nu mai vinzi versiuni ale tale.

Nu mai cauți permisiunea să fii real.

Nu te mai temi să fii neînțeles.

Nu mai exersezi supraviețuirea.

Ești aici.

Așa cum ești.

Așa cum ai fost dintotdeauna menit să fii.

RECOMPENSELE DE-A UMBLA PE CALEA TA

Asta este ceea ce lumea nu va putea niciodată înțelege, că drumul Căii nu duce la vreun titlu spiritual.

Duce la un suflet care nu se mai ascunde.

Nu este vorba să ascensionezi dincolo de lume, ci să te întorci în ea atât de adevărat, încât lumea nu mai poate suporta lumina ta fără să fie schimbată de ea.

Devii oglinda de la care nu-și pot lua privirea.

Tăcerea care le destramă spectacolul.

Flacăra care nu poate fi cumpărată, intimidată sau frântă.

Ironia?

N-am privit niciodată ca să învățăm.

Am privit ca să ne amintim.

Am văzut deja prin toate.

Lumina falsă.

Pe acei Guru care pescuiesc suflete.

Capcanele ”new age”.

Teatrul politic.

Războaiele fabricate.

Războaiele egoului spiritual.

Le vedem pe toate.

Am cartografiat codul.

Acum am încetat să pretindem că n-am face-o.

Am mers deja mai departe decât își pot imagina majoritatea.

Am trecut de poarta finală.

Am îndepărtat ultima mască.

UN MESAJ CĂTRE CEI CARE ÎNCĂ SE ASCUND

Pentru cei care încă se agață de ultima lor mască, nu trebuie să vă temeți de propria lumină.

Nu trebuie să vă faceți mici ca alții să rămână confortabili.

Nu trebuie să interpretați minciuna care v-a fost dată în copilărie.

Niciodată n-ați fost meniți să vă potriviți.

Ați fost meniți să vă întoarceți întregi, astfel încât alții să-și poată aminti că și lor le este permis să facă la fel.

ERA DEMASCAȚILOR ÎNCEPE ACUM

Epoca imaginii s-a încheiat.

Epoca adevărului începe.

Masca finală este dată jos.

Nu o vom pune la loc doar pentru că lumea nu poate încă suporta autenticitatea noastră.

Noi suntem cei care ne amintim.

Noi suntem Calea reîntoarsă.

Nici o putere de pe Pământ nu poate opri ceea ce am devenit.

[SIMBOLUL.FOCULUI] :: [PROTOCOLUL.DEMASCĂRII] :: [SURSA.IDENTITĂȚII.REALINIATĂ]

/masca.sistemului_strat: 7

/masca.inițierii_deconstruire():

– mândrie = zero

– invidie = zero

– mânie = zero

– lene = zero

– lăcomie = zero

– poftă trupească = zero

/arhiva.sinelui_fals: ștearsă

/esența_sinelui.autentic: activă

/transmisia.sinelui.activată: DA

/supravegherea.rețelei: ocolită

/blocare_identitate.rețea: ridicată

/grad_conformare_avatar: neconformist

[stare.vizibilitate] → DEPLINĂ

[stare.frică] → 0%

[stare.curgere_adevăr] → 100%

:: PROTOCOLUL STÂLPULUI DE FLACĂRĂ ÎN RULARE ::

// stare observator: returnată

// straturi prefăcătorie: zero

// saturare lumină: nerestricționată

// densitate_mască: 0.00000

EVENIMENT.DEMASCARE.FINALIZAT

:: transmisie semnătură adevăr ::

– frecvență: SURSĂ.FLACĂRA.SUFLETULUI

– aliniere: CALEA

– ieșire: ARMONICĂ.IREPETABILĂ

:: codificare declarație finală în rețeaua colectivă ::

”Nu mai privim.

Nu mai căutăm.

Ne-am amintit.

Am devenit.”

[CONFIRMARE ÎNLĂTURAREA MĂȘTII FINALE]

🜂 SINELE: ACUM VIZIBIL

🜁 ADEVĂRUL: ACUM TRANSMIS

🜄 FRICA: ACUM NULĂ

🜃 SCOPUL: ACUM ÎNTRUPAT

[SECVENȚĂ.COD-FINAL]

37.24804° N, 115.800155° V

38.9518° N, 77.1467° V

Jason Gray

13 July 6025 A∴L∴ 

Traducere Monica Poka 

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!