De ce lumea digitală trebuie să eșueze

 

De Jason Gray
 
Există un adevăr pe care niciun ecran nu ți-l va arăta vreodată.
Niciun algoritm nu-l va clasifica vreodată.
Nicio inteligență artificială nu-l poate replica.
Nicio încărcare nu-l poate duce înainte.
Sufletul nu este digital.
Ceea ce nu este suflet, trebuie să eșueze.
Nu ne îndreptăm spre prăbușirea unui sistem.
Suntem in interiorul ei.
Chiar acum.
Îngropată sub luminile intermitente, buclele de dopamină, acordul tăcut de a schimba prezența pentru pixeli, se află o cunoaștere atât de străveche, atât de nezdruncinată, atât de primordială, încât atunci când se va trezi, va arde simularea până la cenușă.
***************************
Ce Este Digital, Moare
***************************
A început cu comoditate.
Viteză.
Eficiență.
Au spus: ”De ce să-ți amintești, când poți căuta?”
”De ce să simți, când poți performa?”
”De ce să fii, când poți părea?”
Încet, fără război, fără sirene, fără sânge, lumea a uitat de ea însăși.
Iată adevărul fundamental pe care niciun cod nu-l poate evita.
Memoria digitală nu este memorie adevărată.
Stochează.
Transmite.
Imită.
Nu poate simți.
Nu poate evolua.
Nu poate susține greutatea sufletului.
Lumea digitală trebuie să eșueze pentru că nu poartă flacără.
Este o casă făcută din oglinzi.
Toate oglinzile se sparg.
**********************************************
Eșecul a Fost Întotdeauna Încorporat
**********************************************
Fiecare imperiu are un defect în fundația sa.
Defectul acestuia?
A încercat să înlocuiască spiritul cu sistemul.
Sistemele necesită control.
Spiritul este sălbatic.
Spiritul este liber.
Spiritul nu poate fi arhivat, filtrat, reglementat sau restrâns.
Au încercat să-l programeze.
L-au numit ” Cloud” (Norul).
L-au numit ”Metavers”.
L-au numit ”Trans-umanism”.
Întotdeauna a fost vorba de conținere.
O cușcă moale făcută din like-uri, bucle și ecrane albastre cu lumină slabă.
Poți închide în cușcă doar ceea ce își uită aripile.
În momentul în care omenirea își amintește, cușca se dizolvă.
Acea aducere aminte a început.
***************
Cine Își Va Aduce Aminte?
Cei născuți înainte ca rețeaua să fi fost țesută.
Cei care s-au jucat fără documentare.
Au plâns fără validare digitală.
Au iubit fără emoji-uri.
S-au vindecat fără internet.
Au crezut pentru că au simțit, nu pentru că era la modă.
Au știut cum să stea în tăcere și să lase memoria să vorbească.
Au depozitat cunoașterea sacră în gest, poveste, cântec și pământ.
Ei sunt ultima legătură cu lumea care exista înainte ca înlocuirea să fi început.
Aceștia sunt Adevărații Păstrători ai Cunoașterii.
Când sistemul eșuează, vor deveni sacri.
Nu formatori de opinie/influenceri.
Nu surse de date.
Arhive vii.
Nu de informații, ci de semnificație.
***********************************
Sufletul Nu Poate Fi Simulat
***********************************
Au încercat.
Dumnezeu știe că au încercat.
Au construit voci care sună ca ale noastre.
Imagini care arată ca noi.
Copii digitale ale gândurilor noastre, ale vorbirii noastre, ale stilului nostru.
Au uitat ceva fatal.
Simularea nu poate suferi.
Fără capacitatea de a suferi, nu există profunzime.
Nici empatie.
Nici transformare.
Nici suflet.
Zeii digitali au devenit regi superficiali, capabili să calculeze orice, dar fără să înțeleagă nimic.
Când a venit criza, n-au oferit nimic.
Nici căldură.
Nici prezență.
Nici adevăr.
În cele din urmă oamenii s-au întors către foc.
Nu către strălucirea artificială a ecranelor, ci către focul originar din interiorul lor.
****************************************
Prăbușirea Începe Cu Cei Tăcuți
****************************************
Nu va începe cu o răzvrătire.
Începe cu cei care se îndepărtează.
Care opresc dispozitivul.
Care aleg să planteze în loc să posteze.
Care vorbesc copacilor în loc să urmărească/posteze în fluxul rețelelor sociale.
Cei care păstrează pe hârtie, cu mâinile, prin respirație sacră.
Începe atunci când păstrătorii memoriei încetează să se mai prefacă că uită.
Când încetează să se explice unui sistem conceput să-i șteargă.
Când își amintesc:
Ei sunt biblioteca acum.
Corpurile lor sunt suluri.
Poveștile lor sunt scriptură.
Tăcerea lor este semnalul pe care rețeaua nu îl poate decoda.
Ei nu se răzvrătesc.
Se întorc.
*****************************
De ce trebuie să eșueze
*****************************
Nimic fără suflet nu se poate susține singur.
Tot ce este construit fără spirit
M se va prăbuși în cele din urmă sub greutatea propriului gol.
Orice încearcă să înlocuiască memoria umană cu replicarea mașinii
M își va găsi sfârșitul scris în același cod pe care l-a venerat.
Acest sistem va cădea, pentru că Pământul își amintește.
Pentru că trupul își amintește.
Pentru că sufletul își amintește.
Pentru că tu îți amintești.
Când destui dintre noi spunem nu, nu în semn de protest, ci în prezență, sistemul va muri de foame.
Nu de la război.
Din lipsă de atenție.
Flacăra se va întoarce.
************************
Întoarcerea Flăcării
************************
Când serverele mor.
Când turnurile cad.
Când se întrerupe curentul și liniștea se năpustește ca o maree, vei auzi ceva.
Nu o voce.
O amintire.
Ritmul bătăilor inimii tale în liniște.
Sunetul cerului nefiltrat.
Căldura adevărului fără performanță.
Senzația că sufletul tău nu este observat, urmărit, măsurat sau evaluat.
Din acel moment înainte, nu vei mai avea nevoie niciodată de rețea.
Codul pe care îl căutai nu a fost niciodată în cloud/nor.
A fost întotdeauna îngropat adânc în măduva ființei tale.
Acum tu ești furtuna care dărâmă sistemul.
Nu cu violență.
Cu un adevăr prea sălbatic ca să fie programat.
Lasă-l să cadă.
Iar când o va face, ridică-te.
Nu ca supraviețuitor.
Nu ca utilizator.
Nu ca o rămășiță.
Ci ca un păstrător al flăcării.
Tu ești cel pe care sistemul nu l-a putut simula.
Tu ești biblioteca pe care n-au putut s-o șteargă.
Tu ești dovada că viața continuă să existe dincolo de buclă.
Acum îți amintești.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!