Meditații

miercuri, 17 august 2016

Câteva nelămuriri – oare doar ale mele?


Din ciclul De ale mele

De ceva vreme mă confrunt cu o luptă interioară, niște butoane care au fost apăsate și care au un ecou tot mai puternic. Este vorba de niște termeni/noțiuni/concepte legate de credințele religioase. Unele dintre ele sunt atât de impregnate în viața de zi cu zi încât oamenii nici măcar nu le sesizează. Și chiar dacă le sesizează, o vreme le evită, dar apoi se întorc din nou la ele ca și cum ar dormi, ar visa că sunt treji și apoi s-ar culca la loc.

Un termen/noțiune/concept este cel legat de mântuire. Ce înseamnă mântuirea? Am căutat în dicționare și nu numai în limba română sperând să dau și de o explicație laică, fără conotație strict religioasă/bisericească. N-am găsit. Orice explicație dată cuvântului mântuire este legată strict de ”izbăvirea de păcate”.

”O definiţie a doctrinei creştine a mântuirii ar fi “izbăvire prin harul lui Dumnezeu de pedeapsa veşnică pentru păcat; această izbăvire este oferită celor care acceptă, prin credinţă, condiţiile lui Dumnezeu: pocăinţa şi credinţa în Domnul Iisus”. Mântuirea este posibilă doar în Iisus (Ioan 14:6; Faptele Apostolilor 4:12) şi depinde în întregime de Dumnezeu în ce priveşte primirea, siguranţa şi garanţia.

Deci, dacă ai avut ghinionul să te naști musulman, hindus, budist sau de orice altă religie în afară de cea creștină, ”ai pus-o”: nu ai nici o șansă la mântuire. Oare ar face Dumnezeu o astfel de separare între copiii Săi? Sau nu sunt toți copiii Săi? Dacă nu sunt toți copiii Săi, atunci ai cui sunt? Pentru că nu există decât un Dumnezeu. Sau nu?  Hmmmm...

Eu prefer să cred că există un Singur Dumnezeu care își iubește în egală măsură TOȚI copiii, indiferent de formă, culoare, sex, credință sau lipsă a ei, și îi iubește atât de mult, necondiționat de-a dreptul, încât pentru El nici măcar nu există noțiunea de mântuire pentru că nu există nici noțiunea de păcat.

Pentru Dumnezeu există doar experiență, o experiență lipsită de orice judecată de bine/rău pentru că dacă Dumnezeu este Tot Ceea Ce Există, el este atât binele cât și răul. Dumnezeu NU judecă. Punct. Și dacă Dumnezeu NU judecă, NU există nici păcat și, prin urmare, nu are de ce să existe NICI mântuire, pentru că a dispărut obiectul mântuirii.

Și, implicit, a dispărut poziția/rolul de Mântuitor. Să ne înțelegem, îl iubesc pe Isus, pe învățătorul care a adus și însămânțat Iubirea Necondiționată pe Pământ. Este unul dintre cei mai mari Învățători pe care i-a avut omenirea din istoria noastră cunoscută în acest moment. Și este cel a cărui imagine a fost și este exploatată cu cea mai mare nerușinare de către religiile actuale.

Dacă suntem Fii și Fiice de Dumnezeu, cum însuși Isus, ca și Christos, a spus, dacă putem face TOT ceea ce El a făcut ”și chiar mai mult de atât”, atunci de ce nu ne-am putea mântui singuri, în ipoteza că ar exista o formă de mântuire? Și de ce ar avea nevoie Dumnezeu să se mântuiască pe Sine? Doar nu există nimic în afară de Dumnezeu... Față de cine ar păcătui El?

Multe întrebări la care răspunsurile vor apărea, pentru că ”întreabă și ți se va răspunde, cere și ți se va da, bate și ți se va deschide” funcționează. Nu așa cum am fost învățați, ci în cu totul alte moduri. A sosit timpul să aflăm adevărul care ne-a fost ascuns, dar care nu mai poate fi monopolizat și cosmetizat după cum doresc păpușarii. Și totuși, acest lucru depinde mai mult de ”păpuși” decât de păpușari. De ce? Pentru că poți pune oamenilor adevărul pe tavă, să le scoată ochii de-a dreptul, dar ei să fie mult prea ocupați ”să se târască în coate și genunche” pentru o mântuire iluzorie.

Este atât de trist să vezi aceste minunate creații divine care sunt OAMENII manipulate de către ”păpușarii” ahtiați după bani, putere, onoruri și chiar mai rău de atât de multe ori. Singurul lucru pe care îl putem face este ceea ce a făcut și Isus Christos: să trimitem Iubire Necondiționată fiecărei părți de Dumnezeu întrupată ca și OM și nu numai.

Cu cât mai mulți se trezesc și văd iluzia și minciuna, cu atât mai rapidă va fi ”mântuirea/izbăvirea” de cei care ne vor orice, numai binele nu. Pentru că binele nostru nu este și al lor ... nu avem aceleași țeluri, nu ne dorim aceleași lucruri. Întoarcerea în Dumnezeu nu înseamnă să te ”târăști în coate și genunche”, înseamnă să te întorci în Iubirea, Compasiunea, Bucuria, Abundența și Bunătatea lui Dumnezeu.

Nu avem a ne ”mântui” de nimic pentru că NU am ”păcătuit” cu nimic. Dacă nu suntem mulțumiți de experiența trăită, o putem schimba oricând pentru că noi suntem Co-Creatori împreună cu Cel Care Le Crează pe Toate. Schimbarea însă vine din interior spre exterior, nu altfel. NIMENI nu-ți poate oferi nimic ... TU ești singurul care o poate face, pentru că așa cum Dumnezeu crează DIN Sine, tot așa creăm și noi, Copiii Săi, DIN NOI.


Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.