Pregătirea Pentru Primul Contact - Capitolul XXI

Capitolul XXI

Salvarea

Pleiadeenii prin Suzanne Lie

De îndată ce am putut să-l las pe John în seama a ceea ce am descoperit a fi imensa capacitate de vindecare a copiilor săi, mi-am dat seama că, de fapt, John era persoana cu care am venit să mă întâlnesc pe Pământ. Nu e de mirare că am avut un așa sentiment de urgență să vin în această misiune. Dacă aș fi ajuns doar câteva minute mai târziu, l-aș fi găsit pe John mort pe acea alee întunecată.

Atacul asupra lui nu a fost un jaf întâmplător. A fost o tentativă de asasinat. Deoarece nu-mi mai împărtășeam conștiința cu John, am reușit să-mi relaxez concentrarea de a-l menține în viață, așa că am putut cuprinde întreaga situație.

Știam că aveam cam o oră din timpul vostru pământesc înainte de a fi descoperiți de ”poliție”, așa că am luat o parte din acel ”timp pământesc” pentru a aduna ceea ce am învățat până acum și să-mi încep întâlnirea cu John, conștiință cu conștiință. Imediat ce m-am conectat din nou cu John, am putut vedea că el se vindeca repede.

Am văzut, de asemenea, că era pe jumătate Pleiadean. Mama sa l-a întâlnit pe Pleiadeanul său tată în timpul uneia dintre așa-zisele ei ”călătorii”. Mama lui John era capabilă să intre în comuniune cu dimensiunea a cincea și s-a îndrăgostit de pilotul Pleiadean care, asemeni mie, a venit în frecvențele mai înalte ale Pământului dar a fost tras în dimensiunea în treia din cauza Misiunii sale.

Misiunea sa a fost să se întâlnească cu Complementul său Divin, care purta un vehicul pământesc, și să participe la procrearea unui fiu, John, care era parțial uman și parțial Pleiadean. Ambii copii ai lui John păreau a fi copii ”normali”, până când boala și moartea mamei lor a început trezirea lor la abilitățile lor mai înalte.

Această experiență cu tatăl lor i-a trezit pe deplin. Informațiile mele au fost validate de către ”visul” John pe care l-am avut în timp ce ne odihneam cu copiii de o parte și de cealaltă a vehicului nostru pământesc împărtășit. Ne-am trezit cu toții după o jumătate de oră de somn restaurator.

Spre bucuria mea, am descoperit că John era suficient de vindecat ca eu să-mi pot manifesta propriul meu vehicul trei dimensional și să părăsesc corpul lui John. În secunda în care mi-am manifestat corpul pământesc, amândoi copiii s-au trezit.

Într-un glas ei au spus ”Trebuie să-l ducem pe Tata pe Navă”.

”Da”, am răspuns eu.

”Putem să-l luăm și pe câinele nostru?” a întrebat Shawn.

”Da, luați câinele și orice credeți că tatăl vostru ar putea avea nevoie. Liza, știi unde-și ține tatăl tău hârtiile cu lucrările sale științifice?”

Shawn, băiatul, a spus ”Eu voi lua câinele.”

Aproape simultan, Liza, fata, a spus ”Da, mi-a arătat unde își ține cheia de la birou. Cred că se temea că așa ceva s-ar putea întâmpla.”

Într-o clipă Shawn a luat cățelul, Liza hârtiile lui John astfel încât nimeni altcineva să nu le găsească și eu pe John. El oscila în conștiență, când afară când înăuntru, așa că l-am luat în brațe. Puteam simți că iubita mea Shelia a trimis o navă cercetaș în zona noastră așa că ne-am înghesuit unii în alții în dormitor și am fost teleportați instantaneu pe Navă.

În ”non-timpul” tranziției între dimensiunile a treia/patra și a cincea, micul nostru grup a ajuns în siguranță pe Navă.

”WOW, asta a fost atât de tare”, au spus amândoi copiii deodată.

Bineînțeles, draga mea Shelia a fost acolo ca să ne întâmpine. Le-am explicat apoi copiilor că ea era ”nevasta” mea și că ea ne-a salvat. Liza a îmbrățișat-o cu căldură în timp ce Shawn i-a prezentat cățelul.

”I-ai lăsat să-și aducă cățelul?” m-a întrebat Shelia telepatic în timp ce medicii îi luau pe John și pe copii la infirmerie. Shelia și cu mine i-am urmat. Desigur, mă tachina, pentru că deîndată ce am fost singuri în camera mea de la infirmerie m-a îmbrățișat atât de strâns încât întreaga mea traumă trei dimensională a fost instantaneu vindecată.

”Mulțumesc, aveam nevoie de asta”, i-am spus eu cu un zâmbet. Mi-am pus brațul în jurul ei și am absorbit mai mult din iubirea ei necondiționată.

John trebuia să rămână în infirmerie până când era complet vindecat, așa că eu și cu Shelia am luat copiii să facem un tur al Navei. La început, copiii nu au vrut să-și părăsească tatăl, dar doctorul nostru, foarte amabil, le-a explicat că tatăl lor va trebui să rămână singur cu ei astfel încât să-l poată vindeca.

”Îi vom transmite lui Sharman când veți putea vorbi cu el, iar el vă va aduce înapoi aici.”

”Sharman”, au spus deodată Liza și Shawn în tinmp ce se uitau la mine.

”Da”, am spus eu. Aveam de gând să dau mâna cu ei, așa cum știam că se obișnuiește pe Pământ, dar devenisem atât de apropiat de ei încât i-am cuprins pe amândoi într-o îmbrățișare caldă în trei.

”Hei”, a spus Shwan. ”O îmbrățișare în trei. Ai învățat asta când erai în corpul lui Tata?”

”Știi ce Shawn?” i-am spus în timp ce l-am îmbrățișat din nou, ”Cred că atunci am făcut-o.”

”Și Mama este aici?” a întrebat Liza.

Shelia m-a salvat de răspunsul la această întrebare spunând ”Nu știu draga mea, dar dacă vrei vă pot duce pe amândoi la registru unde sunt stocate toate informațiile despre toată lumea de pe Navă.”

”Dar Shawn”, a spus ea în timp ce îngenunchea ca să-l poată privi în ochi, ”va fi nevoie să lași cățelul la infirmerie pentru o vreme ca să-l putem verifica înainte de a intra în zona principală a Navei.”

Ca și cum ar fi înțeles-o pe Shelia, cățelul s-a eliberat din strânsoarea lui Shawn și a sărit sus pe patul lui John. Shawn a fost fericit de acest lucru și a spus cu o mare înțelepciune și autoritate ”Ok, îl vom lăsa aici ca să-l ajute pe Tata să se vindece.”

Doctorul a zâmbit în timp ce Shawn a alergat spre mine să mă ia de mână. De îndată ce a făcut asta am simțit minunata sa esență și mi-am amintit cu exactitate motivul pentru care noi, Pleiadeenii, ne-am dedicat pentru a ajuta omenirea. Am zâmbit simțindu-i mânuța în mâna mea, m-am uitat peste umăr și am văzut-o pe Shelia vorbind cu Liza, și am spus

”Cred că ar trebui să începem cu o mâncare sănătoasă.”

”Da, da”, au spus copiii într-un glas, ”chiar ne este foame”.

Am zâmbit cu iubire și recunoștință, în timp ce Shelia ne scotea din infirmerie.

În timp ce ne îndreptam către unul dintre multele noastre locuri de servit masa, Liza a întrebat ”Voi încă mai mâncați mâncare?”

Shelia a răspuns la această întrebare precum și la multe altele care au urmat în curând. Aș fi vrut să stau cu ei până se împrieteneau cu Shelia. Din fericire acea legătură de prietenie s-a stabilit foarte repede.

”Copii”, a spus Shelia ”Sharman trebuie să meargă să-și facă verificarea după misiune. Acum, că am hotărât să luăm masa împreună, putem să mergem toți cu el înapoi la infirmerie? Apoi el poate rămâne acolo să se odihnească împreună cu tatăl vostru în timp ce eu vă arăt mai mult din Navă?”

”Da, da”, au răspuns ei în tandem.

”Mulțumesc”, i-am transmis telepatic Sheliei.

”Tocmai ai vorbit cu ea cu mintea ta, nu-i așa?” a spus Liza.

”Da, și eu am auzit asta”, a anunțat Shawn.

Shelia, care părea că știe întotdeauna ce are de făcut, i-a îmbrățișat pe amândoi copiii deodată și a spus ”Ce minunat că sunteți amândoi telepați. Vă veți potrivi cu viața pe această Navă destul de bine. Ce fel de mâncare doriți?”

Amândoi au spus deodată, ”Mâncare pleiadeană!”

În timp ce ieșeau din infirmerie pentru a merge în zona de servit masa, i-am putut auzi pe copii punându-i Sheliei un milion de întrebări deodată. Am ascultat sporovăiala fericită a copiilor și vocea dulce a iubitei mele în timp ce cădeam într-un somn profund.

Cu toate acestea, nu dormisem prea mult când am început să descopăr informații pe care nu le recunoscusem în cursa mea pentru supraviețuire. Pentru că eram într-o stare de semi-somn, informațiile mi-au apărut sub forma unor imagini și fraze care nu erau supuse timpului și secvenței.

M-am întors la gândirea mea cinci dimensională după o misiune dificilă, dar plină de satisfacții. M-am uitat înspre patul lui John pentru a vedea că aura sa se vindecă și că și corpul său se va vindeca în curând. Apoi am căzut într-un somn adânc, de vindecare.

Când m-am trezit i-am văzut pe copii stând lângă patul meu. Shawn își îmbrățișa câinele, iar Liza își încerca telepatia pe mine. Puteam să o aud vorbind în inima mea, așa că mi-am deschis ochii și i-am spus cu voce tare,

”Ai un talent minunat de a fi capabilă să-mi vorbești în inima mea.” Liza a zâmbit cu o ușoară timiditate. ”Da, am învățat asta atunci când Mama a fost bolnavă. Shelia a verificat pentru mine și a descoperit că Mama nu se află pe Navă ci că trăiește fericită într-o lume mai înalt dimensională.”

”Chiar mi-este dor de Mama, dar în același timp simt că ar trebui să rămân pe Navă. Și lui Shawn îi place aici și ar vrea să rămână. Am simțit nevoia să vorbesc cu tine despre asta. Vreau să spun, putem vorbi despre asta atunci când te vei simți mai bine?”

”Sunt bucuros să vorbesc despre asta achiar acum cu tine. Mă simt destul de vindecat, dar nu ai prefera să vorbești mai întâi cu Tatăl tău?”

Liza a devenit foarte îngândurată în urma răspunsului meu, apoi mi-a răspuns rapid care sunt preocupările ei în ceea ce privește vindecarea Tatălui său.

”Liza”, am întrerupt-o eu cu blândețe, ”știi că sunt în totalitate telepat și că-ți pot citi gândurile, da?”

”Da”, a răspuns Liza. ”Acesta este motivul pentru care am vrut să vorbesc cu tine. Chiar acum fratele meu are nevoie să rămână singur cu Shelia. Era mai mic atunci când Mama a murit și chiar are nevoie de o Mamă. Dar, oh, mă simt atât de prost să spun asta ...”

Am putut vedea că Liza se lupta să spună adevărul, dar nu vroia să o vorbească de rău pe Mama sa, așa că am întrerupt-o.

”Liza, amintește-ți că eu am fost în corpul Tatălui tău, așa că eu știu despre Mama ta tot ceea ce tatăl tău știa despre ea.”

”Oh, îți mulțumesc atât de mult”, a spus ea cu un oftat de ușurare. ”Nu vreau să o vorbesc de rău, dar a fost o femeie foarte dificilă. Shawn nu-și aduce aminte de asta pentru că era atât de mic și pentru că Mama se purta mai bine cu copiii decât cu adolescenții și adulții.

Dar am nevoie să vorbesc cu cineva, mă simt atât de vinovată că nu o pot nici măcar ierta. Mă simt atât de prost că nu vreau să vorbesc cu ea. Vreau să spun că-i doresc binele și că mă bucur că se află într-un loc mai înalt, dar pur și simplu nu am încredere în ea.”

”Înțeleg”, i-am spus cu blândețe. ”Despre ce vroiai să vorbești cu mine? Sunt bine acum. Shelia este de serviciu și aș avea nevoie de o oarecare companie.”

Am putut vedea ușurarea de pe fața lui Liza. Am putut percepe și întreaga ei istorie cu Mama sa care fusese, într-adevăr, o persoană destul de dificilă. Am putut vedea și că Liza era clarvăzătoare, percepându-mă în timp ce eu o percepeam pe ea.

”Ți-a fost dificil să fii clarvăzătoare când Mama ta nu era?”

”Mulțumesc, mulțumesc”, a spus ea. ”Tocmai despre asta vroiam să vorbesc cu tine. I-am văzut pe atât de mulți oameni de aici conversând în acest fel și îmi doresc atât de mult să am libertatea de a o face și eu. Cu toate acestea, nu vreau să pară că aș încerca să ”fac pe grozava” sau ceva asemănător.”

”Liza”, am spus eu cu blândețe, ”nu ai ”face pe grozava” cu noi pentru că acest lucru este normal aici. În curând îți vei aduce aminte că ai fost de multe ori aici pe Navă în corpul tău nocturn.”

”Corpul meu nocturn?” a întrebat ea.

”Da, corpul tău nocturn este ”corpul tău de visare” patru dimensional. Mulți oameni ne vizitează Nava în corpurile lor mai înalt dimensionale, în timp ce corpurile lor pământești dorm. De fapt, tu ai fost destul de des pe aici și chiar ți-ai făcut niște prieteni pe aici.

Voi ieși în curând de aici pentru că mi-am revenit complet. Ai vrea să mă prezinți unora dintre tinerii de vârsta ta de aici? Poate că-ți vei aminti mai multe când te vei întâlni din nou cu prietenii tăi de aici.”

”Oh, Doamne!” a exclamat Liza cu un entuziasm adolescentin, ”sunt oameni de vârsta mea aici și sunt prietenii mei? Unde sunt? Vreau să-i întâlnesc!”

Am chemat-o pe asistentă și i-am spus ”Sunt pregătit să plec. Am o misiune importantă.”

”Da domnule, îl voi chema pe medic să vă dea drumul”, a spus asistenta și a plecat să-l cheme pe medic.

”Domnule?” a întrebat Liza.

”NU sunt Domnule pentru tine Liza!” i-am spus zâmbind în timp ce am luat-o de mână. ”Amintește-ți că pentru scurt timp am fost Tatăl tău.”

Liza a zâmbit scurt și apoi a sărit de pe scaun.

”Oh Doamne, este nevoie să-mi schimb hainele și să-mi aranjez părul. Mă întorc imediat.”

S-a ridicat de pe scaun pentru a țâșni efectiv pe ușă, apoi s-a întors, s-a întins și mi-a apucat mâna spunând ”Îți mulțumesc atât de mult pentru salvarea familiei noastre. Nu știu dacă voi putea să-ți mulțumesc vreodată suficient de mult pentru asta.”

”Tocmai ai făcut-o”, i-am răspuns eu profund mișcat de sinceritatea ei. ”Voi avea marea onoare de a te vedea devenind femeie.”

Liza a zâmbit sfioasă și s-a aplecat să mă sărute pe frunte. S-a întors pentru a alerga afară pe ușă, apoi s-a întors scurt pentru a-mi ”Mulțumesc” și a țâșnit afară pe ușă.

link catre articolul original

Traducere Monica Poka