Meditații

vineri, 5 august 2016

Pregătirea Pentru Primul Contact - Capitolul XX


Capitolul XX
Unde este Sharman
Arcturienii prin Suzanne Lie


Bună, Shelia este cea care vorbește. Mă adresez tuturor ca să vă informez că am pierdut orice contact cu Sharman. A fost chemat brusc înapoi pe Pământ. Mi-a spus că era o întâlnire importantă pe Pământ la care trebuia să participe și de atunci nu am mai auzit nimic de el.

De obicei sunt în măsură ca măcar să-l percep atunci când merge pe Pământ, dar s-a întâmplat ceva și am pierdut orice contact cu el. Tot ce știm este că a avut o întâlnire importantă cu un om care are o mare influență pe Pământ.

Ne-a spus că trebuia să ”meargă în orb”. Asta înseamnă că noi nu-l vedem și că el va trebui să ia legătura cu noi. Spunea că știa că această persoană, sau persoane, nu ar fi avut încredere în el dacă ar fi știut că conversația lor NU ar fi fost doar între ei.

Cu toate acestea, se află deja de câteva săptămâni pe Pământ și nu a luat legătura cu noi. Eu, Complementul său Divin, sunt foarte îngrijorată deoarece singura imagine pe care o pt recepționa de la el este că se află pe pământ într-un loc întunecat și sângerează.

În mod normal putem să-i luăm urma prin intermediul ”frecvenței semnăturii”, dar oarecum frecvența sa mentală a fost schimbată și noi nu-l putem localiza. Am impresia că vehiculul fizic pe care el îl poartă a suferit cumva o contuzie cerebrală.

Noi îi urmărim pe cei care se află în ”Misiunea Pământ” prin intermediul undelor lor cerebrale. Singura explicație că nu putem să-l urmărim ar fi că undele sale cerebrale au fost modificate. Desigur, când se află în forma sa cinci dimensională, ”undele sale cerebrale” sunt în totală unitate cu ale noastre ale tuturor celor de pe Navă și chiar dincolo de aceasta.

De asemenea, Complemenții Divini se pot conecta prin intermediul undelor cerebrale, precum și prin ceea ce noi numim ”undele inimii”. ”Undele Inimii” pentru Complemenții Divini sunt foarte asemănătoare. Dacă Sharman, sau mai degrabă omul cu care el a fuzionat, a suferit o contuzie și sinele său vehicul pământesc are leziuni cerebrale, eu pot să-i simt doar emoțiile nu și locația lui.

Simt că este foarte confuz și că și-a pierdut conexiunea cu sinele său cinci dimensional. Prin urmare, el este ”doar un om normal” care este foarte rănit. Nu-mi pot îngădui să mă tem pentru el, deoarece trebuie să-mi păstrez inima și mintea centrate pentru a mă putea acorda mai bine la iubitul meu.

Când mă acordez la el, în principiu întotdeauna, simt că a fost rănit într-un mod în care nu-și poate aminti adevăratul său sine. O contuzie ar putea să-l facă să-și uite temporar realitatea sa Pleiadeană. Deoarece de curând – potrivit timpului Pământesc – el a petrecut o viață pe Pământ, ar putea să fie în stare să se raporteze numai la acea realitate umană. Sunt foarte îngrijorată și vă rog pe toți să-i trimiteți Iubire Necondiționată pentru a ajuta la vindecarea lui.

Dacă aveți vreo idee unde, sau chiar cine, ar putea fi vă rog să-mi trimiteți un mesaj mental. Pentru a vă ajuta în căutarea voastră, vă voi spune puținul pe care l-am primit prin intermediul conexiunii inimii noastre. Știu că inima sa aproape s-a oprit de la această leziune, dar a fost în stare să-și folosească mintea Pleiadeană pentru a-și vindeca parțial corpul fizic pe care îl poartă.

Cred că pentru că a intrat atât de profund în conștiința acelui corp, care a fost rănit, identitatea sa Pleiadeană s-a pierdut pentru mintea sa conștientă. Am primit ”dă-i drumul” pentru a merge pe Pământ și a-l ajuta, dar mai întâi este nevoie de mine aici pentru a-l menține conectat la Navă și la viața lui de aici.

Sunt îngrijorată că dacă și eu îmi iau un vehicul pământesc nu voi mai putea să primesc ”mesajul inimii” pe care el îl trimite pe Navă. Prin urmare, îmi voi menține conexiunea cu el de aici.

Am să vă spun acum ceea ce eu am perceput cu privire la locația lui și la starea lui fizică și mentală. Văd că a făcut o plimbare într-unul dintre orașele pe care le-a vizitat pentru a observa conștientizarea omenirii în ceea ce privește ascensiunea planetară.

Se simte ca și cum ar fi într-un oraș mare din Statele Unite, dar atât de multe dintre acele orașe sunt similare percepției noastre încât nu pot să vă spun care. Văd că sunt clădiri înalte și că, chiar și noaptea târziu, străzile sunt foarte aglomerate.

Cred că omul în care s-a bi-locat mergea pe stradă și a fost tras pe o alee pentru a fi jefuit. Vă rog să înțelegeți că noi Pleiadeenii nu sunt obișnuiți cu violența și jaful. În societatea noastră fiecare este considerat egal și profund conectați unii cu ceilalți.

Nu există conflicte, deoarece noi trăim o viață plină de iubire necondiționată și abundență pentru toți. Dacă oricare dintre noi ar avea nevoie de ajutor, i l-am da instantaneu fără nici o ezitare.

Chiar dacă iubitul meu a avut deja o viață dificilă pe Pământ, în ceea ce pare a fi un timp scurt pentru voi pe Pământ, Sharman a investigat, vindecat și eliberat toată trauma și emoțiile dificile pe care le-a suferit pe perioada ultimei sale, aparent ”recente” încarnări pe Pământ.

Sper că nu vă încurc prea mult cu comparația mea între ”timpul” vostru și ”lipsa timpului” a noastră. Doar că sunt îngrijorată pentru vehiculul pământesc pe care l-a luat și foarte îngrijorată de faptul că creierul său a fost rănit. Dacă este prea rănit pentru a-și aminti adevăratul său sine? Dacă nu-și va aminti că poate să vindece vehiculul pământesc pe care îl poartă și să se elibereze?   

Îmi pare rău. Am o emoție de frică care este ceva foarte rar în lumea noastră, dar aproape că l-am pierdut o dată întunericului de pe Pământul trei dimensional. Am acum un imens respect pentru voi toți cei care aveți oameni dragi vouă care trebuie să treacă prin nenumăratele provocări de a fi fizici pe o planetă trei dimensională.

Voi face o pauză de meditație pentru a-mi reveni înainte de a-mi continua comunicările cu voi ...

Sharman vorbește:

Unde sunt? De fapt, cine sunt eu? Simt ca și cum ar fi două versiuni ale mele în același creier, dar habar n-am care din aceste două versiuni sunt. Încerc să-mi deschid ochii, dar ceva mă împiedică să o fac. Oh, în timp ce mă șterg la ochi și mă uit la mâna mea, văd mult sânge.

Este sângele meu sau este sângele altcuiva? Nu, nu este nimeni altcineva aici, pe ceea ce pare a fi o alee întunecată. Mă întind în întuneric și ating o bâtă de baseball, care este plină de ceea ce pare a fi sânge. În acel moment simt o durere sfâșietoare în partea stângă a capului.

Când ridic mâna să o ating pot simți sângele cald pompând dintr-o imensă gaură din capul meu. Mă caut în buzunare și descopăr că acestea sunt goale.

”Am fost tâlhărit” aud o altă voce în capul meu care este eu, dar nu sunt eu.

”Nu, tu ești în capul meu”, argumentează vocea cealaltă, interioară. ”Mergeam pe jos acasă de la muncă ca să pregătesc mâncarea pentru copiii mei. Apoi m-am simțit dintr-o dată de parcă aș fi într-un vis. Apoi am simțit că ”tu”, oricine ai fi, erai cumva în capul meu.”

”Dar cum poți fi conștient de prezența mea? Nimeni altcineva nu și-a dat seama vreodată că eu m-am bi-locat în ei.”

”Nu știu, dar cred că lovitura la cap m-ar fi ucis dacă nu ai fi intrat chiar înainte să mă lovească. Nu cred că mi-aș fi amintit acea senzație că cineva umblă în corpul meu dacă nu am fi fost tâlhăriți.”

”Tâlhăriți?” am întrebat.

”Da, cum poți să nu știi ce înseamnă a fi tâlhărit? Tocmai ai aterizat dintr-o Navă Spațială? Oh, apropo, numele meu este John.”

”Cum ți-ai dat seama că eram în interiorul tău? Vreau să spun, cum poți spune că NOI împățim aceiași formă?” întreb eu.

”Soția mea a murit acum câteva luni și a venit în conștientizarea mea de câteva ori de atunci pentru a-i verifica pe copiii noștri. Am simțit, sau cred că am simțit” a spus John, ”că mă vizitează de atunci. Se simte cam la fel cu tine, dar ea nu este în interiorul meu. Cu toate acestea, pot încă simți cum mă atinge.”

”Te simt foarte diferit de ea, dar trebuie să mă duc acasă. Copiii mei au nevoie de mine.”

”John, va trebui să așteptăm un minut. Un polițist va ajunge aici în curând și va chema o ambulanță.”

”De unde știi asta? Ești cumva medium sau așa ceva?”

”Da, ”așa ceva” este corect. Trebuie să ne tragem corpul împărtășit afară de pe alee undeva unde să putem fi văzuți. Simt mașina poliției în apropiere. Va fi nevoie să ne combinăm voințele pentru a putea mișca acest corp foarte rănit.”

”Nu, nu”, a spus John. ”Nu pot muri! Trebuie să am grijă de copiii mei!Au nevoie de mine.”

”Nu-ți fă griji John, nu te voi lăsa să mori. Lucrez la vindecarea corpului pe care îl împărțim acum, dar voi avea nevoie de ajutor medical.”

”Ce vrei să spui prin vindecarea corpului nostru? Cine ești tu, un fel de extraterestru?”

”Da, sunt, dar este nevoie să vorbim mai târziu despre asta. Chiar acum noi suntem două câmpuri de energie aflate în interiorul unui corp extrem de vătămat. Eu mă pot vindeca pe mine însumi, dar am nevoie de asistență fizică pentru a-ți vindeca corpul.”

”Ai putea să-mi vindeci corpul? Dar nu este și corpul tău?”

”John, fără alte întrebări. Avem nevoie să ne unim voința conștientă pentru a putea trage acest corp afară astfel încât mașina poliției care se apropie să ne poată vedea.”

Trimițând un val de recunoștință că am ales un corp care era cumva ”trezit” spre necunoscut, John și cu mine ne-am forțat creierul rănit să-i dea semnale corpului nostru să se tragă afară de pe alee pe bordura străzii întunecate.

”Când ajungem la bordură va trebui să ne folosim esența combinată pentru a striga poliția.”

Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost mașina poliției trăgând lângă noi. Un polițist a chemat o ambulanță în timp ce celălalt înfășura ceva strâns în jurul capului nostru. Înainte de a leșina, am văzut ambulanța. Ultimul lucru la care m-am gândit a fost ”Pot să-mi folosesc capacitatea Pleiadeană de vindecare pentru a ne salva?”

Următorul lucru pe care mi-l pot aminti este că m-am trezit pe un pat de spital. Am verificat dacă esența lui John se mai afla încă în corp ... Da, era acolo, dar esența lui începuse să pâlpâie înăuntru și afară. În mod normal aș fi alunecat afară din forma lui john, dar știam că ar fi murit fără constanta mea ”vindecare”.

Cu toate acestea, eu nu-mi vindecam propriul meu corp. Trebuia să-mi păstrez esența în corpul lui John sau el ar fi murit cu siguranță. Cu auzul meu Pleiadean îi puteam auzi pe doctori cugetând în timp ce studiau radiografiile craniene făcute cu raze X și EEG-urile. (electroencefalograma)

L-am putut auzi pe doctor întrebându-l pe tehnician ”Cum pot exista două unde cerebrale separate într-o singură persoană?”

Trebuia să ies afară de acolo, dar nu puteam părăsi corpul lui John. Prin urmare, trebuia să găsesc o cale pentru a ”evada” din spital. John nu mai era în stare să mențină o conștientizare conștientă a corpului nostru împărtășit și îl puteam simți cum alunecă în comă.

”John! John!”, am strigat eu în mintea noastră îmbinată. ”Trebuie să rămâi treaz ca să putem ajunge la tine acasă.”

”Nu pot, nu pot”, a murmurat el. ”Ne-au dat ceva să ne adoarmă.”

”Ei bine, acum ești pe jumătate Pleiadean așa că folosește-ți puterile mai înalte pentru a rămâne treaz. Gândește-te la copiii tăi!”

Asta a dat roade. John și-a găsit cumva puterea interioară ca să mă ajute să-l facem pe creierul nostru rănit să ne urmeze ordinele.

”Casa mea se află în apropiere. De fapt, ieșisem la o plimbare pentru a-mi limpezi mintea. Ei bine, ceva s-a întâmplat cu capul meu. Dar suntem într-un halat de spital. Cum putem ieși pur și simplu de aici și să mergem pe stradă?”

”Ne pot teleporta acolo, dar deoarece eu împărtășesc corpul tău, trebuie să mă ajuți.”

”Teleportare??? Nu ar trebui ca toate astea să fie un vis?”

”În regulă”, am spus eu ”spune-i vis dacă vrei, dar fă ce-ți spun eu.”

”În regulă”, a spus John. ”Cred că am văzut agățată o haină lungă pe hol.”

”Nu, nu-ți face griji în legătură cu asta. Ne voi teleporta la tine acasă, dar am nevoie să rămâi conștient și să le permiți gândurilor tale să fuzioneze complet cu gândurile mele. Gândește-te la copiii tăi John. Ei se întreabă unde ești și nu avem nici un act de identitate. Nimeni nu le poate spune unde te afli.”

Asta a fost tot ceea ce John avea nevoie să audă. Cumva, adânc în el însuși a găsit o ”putere a intenției” care era cumva similară cu puterea intenției care ne permite nouă să ne bi-locăm. Cele două stări de individualitate ale noastre s-au unit într-un SINGUR simț de sine.

Cu eforturile combinate ale lui John și ale mele, am transportat corpul nostru în curtea din spate a casei lui John. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost un băiețel strigând că o lumină strălucitoare a intrat în curtea lor.

Acea voce s-a combinat curând cu vocea unei tinere adolescente care spunea ”Tati! Este tata. Ajută-mă John, trebuie să-l tragem în casă.” Din momentul în care conștiința noastră unită a știut că suntem temporar în siguranță, am început să ”alunec afară”.

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost John spunându-i fiicei sale ”Nu spune nimănui că suntem aici. Vom fi bine. Îți promit.”

Din perspectiva mea de împărtășire a corpului lui John am putut simți cum o tânără adolescentă și un băiețel ne trag în patul lui John și s-au culcat de o parte și alta a noastră pentru ”a ne vindeca”.

”Tati,” am auzit-o pe tânără spunând, ”asta nu a funcționat pentru Mami, dar te rog, te rog nu ne părăsi.”

După această propoziție simplă, conștiința lui John a câștigat o atât de mare putere și intenție încât am știut că pot să-mi relaxez esența de vindecare și să cad în conștiința mea de restaurare înnăscută. Ultima mea percepție a fost supra-luminarea dragei mele Shelia.

Știam că acum John putea să aibă mai bine grijă de el însuși, așa că m-am putut relaxa în iubirea necondiționată a Sheliei și să-mi vindec sinele meu. În momentul în care am alunecat afară am putut-o simți pe Shelia spunând,

”Este în viață! Dragă Sharman, întoarce-te acasă la mine teafăr.”




Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.