Meditații

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Călătoria noastră pe Noul Pământ – Partea întâi


De Cei Care ascensionează prin Suzanne Lie

A început cu vocile – cu vocile mai înalte. Dar nu le-am auzit de undeva de sus, ci din interior. La început a fost destul de derutant deoarece eram obișnuiți să percepem numai comunicările exterioare, dar foarte curând locația interioară a vocilor a devenit ceva normal. Asta este, a devenit ceva normal pentru aceia dintre noi care puteau auzi vocile.

La început au fost doar câțiva dintre noi care au putut auzi vocile și ne-am gândit că suntem singuri în această experiență. Dar, treptat, pe măsură ce ne-am câștigat curajul de a ne împărtăși experiența cu alții, am descoperit că nu eram singurii. De asemenea, am știut oarecum cu cine ne puteam împărtăși experiența.

De fapt, au fost anumiți oameni pe care am început să-i recunoaștem. Nu le-am recunoscut fețele, nici măcar corpurile. Am recunoscut cum ”se simt”. Mai târziu am descoperit că nici unul dintre noi nu a înțeles senzația ”recunoașterii prin simțire”.

Cu toate acestea, pe măsură ce ne-am găsit curajul de a ne împărtăși cu alții experiența, am descoperit că toți experimentăm aceste voci în același fel. De asemenea, am aflat că sunt anumiți oameni cu care NU ne putem împărtăși experiența.

După cum se poate ghici, puteam ”simți” cu cine ne putem împărtăși ”simțirile”. Am descoperit și faptul că nu este nevoie să ne folosim vocile, sau să fim în imediata apropiere fizică pentru a trimite sau primi această simțire.

La început am putut experimenta această simțire unică numai cu corpul nostru, ceea ce înseamnă că am avut o anumită ”cunoaștere” că acea persoană, fie că era aproape sau departe de noi, intra în comuniune cu noi. Am început să folosim cuvântul ”comuniune” mai degrabă decât ”comunicare” pentru că ne ”simțeam” unul pe celălalt ca și cum am fi O SINGURĂ persoană.

Știu că această senzație va fi foarte greu de înțeles pentru cei care nu au experimentat-o, dar voi face tot posibilul să o explic. La început am avut experimentări conștiente ale unei voci mai înalte, care însă nu era deasupra noastră. Așa cum am spus mai înainte, această voce mai înaltă era în interiorul nostru.

Să avem pe cineva care să comunice cu noi, mai ales pe cineva invizibil, din interiorul nostru, a fost derutant la început. Cu toate acestea, ne-am dat seama că această voce interioară era foarte mângâietoare și chiar de ajutor în viața noastră de zi cu zi. Era ca și cum cineva cu o perspectivă mai înaltă ne arăta realitățile posibile și probabile în care intram.

Știu că v-am pierdut aici, așa că voi explica afirmația de mai sus mult mai clar. Era ca și cum am fi perceput cu toții o invizibilă, ceea ce înseamnă că o vedeam numai în imaginația noastră, răscruce pe calea vieții noastre.

Una dintre ”alegerile realității” noastre, simbolizată de răscrucea de drumuri, ar fi avut loc în mod cert dacă nu ne schimbam cumva. Aceasta era ”realitatea probabilă”. Cealaltă alegere, ”realitatea posibilă”, era o cale alternativă pe care o puteam experimenta dacă am fi ales-o.

La început a fost deconcertant să avem aceste nenumărate alegeri intrând în mod constant în conștientizarea noastră, dar pe măsură ce ne-am obișnuit cu aceste directive interioare am descoperit că viața noastră a început să curgă. În regulă, ce vrem să spunem prin faptul că viața noastră curge?

Cel mai bun mod de a explica o ”viață curgătoare” este că am constatat că atunci când doar DĂM DRUMUL tuturor nenumăratelor alegeri ale vieții de zi cu zi și îi permitem acestei ghidări interioare să ne ghideze, eram mult mai fericiți și puteam face, de fapt, mai multe.

Cu alte cuvinte, în loc de a trebui să facem nenumărate alegeri în ceea ce privește viața noastră de zi cu zi, am avut de făcut doar două alegeri: să urmăm această curgere interioară sau să experimentăm rezistența vieții de zi cu zi. De fapt, atunci când alegeam să ”urmăm curgerea”, noi NU mai experimentam rezistența care fusese normală înainte de a fi urmat curgerea.

A fost ca și cum în cele din urmă ne-am dat seama că exista o alternativă la urcarea acelui traseu abrupt al vieții de zi cu zi – singuri. Până când am ales să urmăm curgerea, nu ne-am dat seama că exista și o altă alternativă la ”traseul abrupt”. Și, cel mai important, înainte de a alege să urmăm această ghidare interioară colectivă, nu ne-am dat seama cât de singuri eram cu adevărat.

Ne puteam aminti cum era să te simți atât de singur în interiorul tău chiar și în prezența unui prieten sau a unei mulțimi de alți oameni. De fapt, ”altul” este un cuvânt care a început să iasă din conștientizarea noastră. Pe măsură ce urmam această realitate interioară, colectivă, conceptul de ”altul” a început să dispară.

Simt că ar trebui să explic și conceptul de ”realitate interioară, colectivă”. Înainte de a începe să urmăm acest ”simț interior”, am fost singuri în noi înșine. Da, ne puteam împărtăși viețile prin intermediul comunicării, care avea în general legătură cu munca noastră, copiii noștri sau orice altă activitate 3D, dar erau oameni separați vorbind despre vieți separate.  

Lucrul interesant pe care noi l-am descoperit când ne-am contopit în curgere, a fost că, deși eram încă ”individuali”, nu mai eram separați. Eram atât de uniți în curgere la cele mai interioare nivele ale conștiinței noastre, încât pachetul exterior al corpurilor noastre era pur și simplu învelișul aparent separat pentru Ființa noastră unită în UNA.

La început această situație a fost puțin derutantă pentru noi pentru că aveam toți nenumărate vieți pe Pământul trei dimensional. Cu toate acestea, în cele din urmă am început să întâlnim ființe care au avut doar câteva încarnări pe Pământ sau doar s-au bi-locat pe Pământul trei dimensional în timp ce își păstrau esența și conștiința principală pe Navele lor Stelare.

Pe măsură ce noi, cei care ne-am identificat pe noi înșine ca fiind în primul rând ființe umane de pe Pământul fizic, am fuzionat cu cei care știau că ei doar s-au bi-locat pe Pământ, cu toții am început să ne amintim propriile noastre vieți mai înalt dimensionale. Nu am fost surprinși să descoperim că mulți dintre noi care știam că ne-am bi-locat pe Pământ eram de cele mai multe ori de pe aceiași Navă.

Deoarece am intrat cu toții în comuniune, ne-am dat seama că unii dintre noi ne vom întoarce pe nava noastră, alții vor intra în tiparele Pământului cinci dimensional, iar alții își vor expansiona esența suficient de mult pentru a fi atât pe Navă cât și pe Noul Pământ. Noul Pământ este numele pe care am început să-l folosim pentru frecvența cinci dimensională a Pământului.

La început, cei mai mulți dintre noi nu ne-am putut aminti prea multe despre viețile noastre mai înalt dimensionale, dar ne puteam percepe și comunica unii cu ceilalți destul de natural. Uneori unul, sau câțiva dintre noi, ”ieșeau” din percepția noastră colectivă pentru o vreme, dar de obicei reveneau. Când se întorceau aveau povești interesante de împărtășit cu noi.

Uneori ei dispăreau pentru că se întorceau pe Pământul fizic sau Astral pentru a ajuta în vreun fel. Ni se părea că erau plecați doar pentru scurtă vreme, dar când se întorceau ne spuneau că au fost pe Pământul fizic pentru o viață foarte lungă sau pe Pământul Astral pentru o perioadă mai scurtă de timp.

Erau și cei care călătoreau pe Nava lor sau într-unul din nivelele de frecvență ale Noului Pământ. Aceste ”povești la întoarcere”, așa cum le-am numit noi, erau foarte interesante. Ne spuneau cum am putea vizita multele frecvențe diferite ale Noului Pământ și descoperi că fiecare frecvență era destul de diferită.

Era ceea ce ei numeau ”Noul Pământ Perceptual” în care am fi putut percepe Noul Pământ ca și cum ar fi fost un film. Cu toate acestea, Noul Pământ, după cum am descoperit în cele din urmă, este de fapt o ”frecvență în-între”. Această frecvență a Noului Pământ era mai mult o idee decât un loc.

Totuși, dacă un grup și-ar putea combina conștiința suficient de mult pentru a îmbrățișa acea ”idee”, ei s-ar găsi în situația de a interacționa ca și grup într-o realitate care să fie foarte adaptivă la gândurile și emoțiile lor.

Pentru a rămâne în acest ”Nou Pământ Adaptiv” ar trebui să ne alăturăm într-un grup în care toți să fie de acord că această versiune a Noului Pământ este reală. Prin urmare, chiar dacă acea realitate ar fi părut să oscileze și să se schimbe cu fiecare gând și emoție, ea era o realitate ”reală”.

Acest Nou Pământ Adaptiv presupunea că grupul este nevoie să rămână într-o calibrare completă a conștiinței între membrii lui sau acesta ar ”cădea” din experiență. Când cădeau, se întorceau pe Noul Pământ Perceptual. Când ”renunțau” și se întorceau pe Noul Pământ Perceptual, ei puteau să-și împărtășească experiențele cu ceilalți membri ai acelei frecvențe a Pământului Perceptual.

Trebuie să adăugăm aici că Pământul Perceptual semăna mai mult cu Planul Astral al celei de-a patra dimensiuni deoarece arăta ca un vis sau ca ceva ce am fi inventat. Cu toate acestea, noi ”inventam” cu toții aceiași realitate sau/și aveam același ”vis”.

Din cauza aventurilor unora dintre prietenii noștri ne-am dat seama că ne mutăm într-o formă a ”noului” Pământ. Știam instinctiv că noi experimentăm acest ”Nou Pământ”, așa cum îi spuneam noi, pentru că exista o Conștiință a Unității atât de puternică care ne asista în mod constant pentru a înțelege mai bine și a accepta experiența noastră cu adevărat unică.

Experiența noastră colectivă de a elibera ceea ce am cunoscut întotdeauna ca fiind ”real” și îmbrățișarea unei realități total diferite, a facilitat foarte mult unirea în relații foarte apropiate cu grupul nostru.

Unii dintre prietenii noștri, familia și cei dragi care erau ”doar” fizici au început să aibă aceleași experiențe ca și ale noastre, dar alții au spus că era ceva ”greșit” cu noi și au început să dispară din viața noastră. Acești oameni nu aveau experiențele noastre, așa că era foarte dificil pentru ei să creadă că era REAL ceea ce noi experimentam.

Înțeleg că afirmația de mai sus poate fi destul de derutantă, așa că vă sugerez să vă gândiți la experiența voastră ca și cum ați fi visat și descoperiți că prieteni dragi și familia voastră din viața voastră în stare de trezie împărtășesc același vis cu voi.

În același fel ca și atunci când visăm, ne ”trezim” din când în când pentru a ne descoperi ca fiind ”un om fizic normal”. La început, această ”întoarcere la a fi normal” a fost reconfortantă. Dar în cele din urmă, când ne întorceam la normal, nu ne puteam gândi decât la cum să revenim la simțul nostru mai înalt dimensional al unității noastre cinci dimensionale.

Trebuie să menționăm că ghidarea noastră nu a venit de sus, din spatele sau din fața noastră, așa ca și îndrumarea noastră trei dimensională. Această ghidare era în noi. Perceperea realității noastre ca și pe un simț, gând, idee, emoție și/sau experiență interioară a fost probabil cea mai provocatoare parte a experienței noastre.

Știam cumva că noi eram ”primii în asta”. De aceea, de multe ori ne-am gândit că nu ne putem împărtăși experiența cu nimeni din realitatea noastră exterioară, 3D. Prin urmare, legătura noastră interioară a devenit din ce în ce mai profundă. Pentru a face lucrurile și mai confuze minții noastre trei dimensionale, totul în călătoria noastră a fost instantaneu.

În cele din urmă, ne-am legat atât de profund încât conștiința noastră alăturată ne-a condus dincolo de Noul Pământ Perceptual și de Noul Pământ Adaptiv în ceea ce noi am numit ”Pragul Noului Pământ”. Chiar înainte de a încerca să trecem Pragul Noului Pământ am ajuns la un câmp de energie invizibil.

Când am ajuns la un câmp de energie, pe care am început să-l numim ”prag”, am început să ne dăm seama că ne-am mutat într-o frecvență a realității care era probabil cinci dimensională. Apoi ni s-a spus că Noul Pământ rezonează la dimensiunea a cincea.


Cei Care Ascensionează


Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.