Faza Spirituală în Procesul Evoluției Umane

Din ciclul De ale mele

În evoluția ființei umane au existat și există multe etape. Este un proces care seamănă foarte mult cu procesul nostru de creștere, de la formarea ca embrion până la vârsta senectuții și apoi trecerea într-o altă formă. Fiecare dintre aceste faze ne furnizează experiențe și cunoaștere potrivit nivelului și capacității noastre de înțelegere.

Astfel s-a desfășurat viața noastră, viață după viață. Ceea ce oamenii nu înțeleg, în majoritatea lor, este că această cunoaștere și evoluție NU este liniară. Adică, am putut avea vieți în care nu am învățat mare lucru, pentru că au fost vieți de acomodare cu dimensiunea a treia, după cum am avut vieți în care am experimentat inclusiv procesul de ascensiune personală.

Am avut vieți de evoluție extrem de rapidă, după cum am avut și vieți de stagnare sau de regres. Menționez că toți acești termeni pe care îi folosesc sunt relativi și extrem de duali, dar îi folosesc pentru a descrie ceea ce vreau să spun în termeni cât mai comuni și mai ușor de înțeles. De ce spun acest Lucru? Pentru că nu există cu adevărat progres sau regres, ele sunt noțiuni duale raportate la un sistem de valori arbitrar, stabilit de societatea umană.

Am să mă refer însă la procesul prin care trecem noi acum ca societate umană. Și am să încep de la punctul numit Trezire, adică acel punct în care îți dai seama că lucrurile nu sunt chiar așa cum ți-au fost prezentate, că puterea și libertatea ta nu depind de nimeni, nu ți le poate da și lua nimeni decât dacă tu ești de acord. Începi să-ți dai seama că adevărul societății nu mai este și adevărul tău și că tu și societatea începeți să deveniți niște entități paralele în ceea ce privește convingerile de viață și nu numai.

Bun, ne-am trezit, ne-am dat seama că nimic nu este așa cum am fost învățați că ar fi și am intrat într-o fază numită faza căutării spirituale. Am devorat tot ceea ce spiritualitatea ne putea aduce, am urmat cursuri și doctrine, ne-am considerat diferiți – nu că n-am fi fost, dar la un moment dat acest diferit a ajuns să devină un titlu de mândrie, deși înainte te făcea un paria al societății.

Așa cum unii s-au complăcut, sau se mai complac încă, în faza de dinainte de trezire numită generic ”adormire”, tot așa unii se complac în faza căutării spirituale. Unii consideră că încă n-au aflat totul, în timp ce alții au ajuns la concluzia că este o afacere bună să-i ”iluminezi” pe alții.

Dar vine un moment în care nu mai poți spune una și trăi alta pentru că această contradicție te aruncă dintr-o parte în alta de parcă ai fi pe o mare în plină furtună. Aparent ai de ales, în fapt, dacă nu-ți aliniezi convingerile și modul de a fi cu ceea ce crezi, vorba cu fapta, nu mai poți face față tumultului energetic. Nu te poți pretinde a fi cineva și a trăi altfel decât te pretinzi a fi, pentru că asta îți va face viața un calvar.

Ce vreau să spun este că nu poți fi un trezit cu convingeri spirituale profunde și un mod înalt de a privi viața și să te pretinzi a fi un netrezit doar pentru a te potrivi într-o anumită situație, societate și/sau chiar familie. Pur și simplu nu se poate. Un om trezit care știe că este o Ființă Divină nu va mai putea pretinde niciodată contrariul, pentru că asta ar însemna că-și neagă propria sa Ființă și propria sa Divinitate.

În momentul în care ți-ai recunoscut propria Divinitate, iluzia în care ai trăit până în acel moment nu mai prezintă nici un interes, o recunoști drept ceea ce este și o lași să fie așa cum este,  pentru că nici căutările tale nu mai au nimic de-a face cu exteriorul, ci doar cu interiorul tău. Ai ajuns deja la starea de conștiință în care ȘTII că TU ești creatorul propriei tale realități prin modul în care te raportezi la Ceea Ce Este.

În acest moment și ceea ce numeai spiritualitate încetează să mai fie o stare distinctă de orice altceva pentru că, la fel, ȘTII că nu există separare, că nimic nu este separat de nimic și că totul se află într-o curgere continuă. Este momentul în care reconciliezi Materia cu Spiritul și le lași să fie așa cum au fost întotdeauna: UNA.

Începi să te bucuri cu adevărat, într-adevăr cu adevărat, de absolut tot ceea ce-ți iese în cale pentru că știi că ceea ce-ți iese în cale este un alt aspect al tău, indiferent de forma în care acesta ți se prezintă: persoană, situație, loc, lucru, plantă, viețuitoare, element, elemental sau orice altceva ar fi.

Acesta este momentul în care începi să vezi/simți/percepi Divinitatea din Tot Ceea Ce Este și să simți/percepi Unimea. Este momentul în care timpul și spațiul își pierd orice semnificație pentru că ȘTII că orice ai face este în acea frumoasă unitate cu Tot Ceea Ce Este.

Și deși poți alege să te implici în situații care nu recunosc sau nu conștientizează încă această unitate, o vei face cu o cu totul altă atitudine. Nu vei urmări nici un câștig personal, ci unul colectiv, pentru că pentru tine noțiunea de personal nu mai există. Dacă ai nedreptăți pe cineva, inclusiv pe tine însuți/însăți, ai aduce un prejudiciu Ființei tale unite.

Este mai mult decât unirea Spiritului cu Materia, este Unimea în care TOTUL pur și simplu ESTE.

Destul de mulți oameni au ajuns în acest punct al evoluției lor și ei sunt cei care au ales să rămână pe Pământ în aceste vremuri tulburi pentru a servi drept faruri, modele, și nu în ultimul rând ca învățători și constructori ai Noului Pământ. Ei au trecut dincolo de această ultimă fază cunoscută, deocamdată, a evoluției umane.

Căutați-i pentru că sunt printre voi. Dar, nici de auzit nu-i veți auzi, nici de văzut nu-i veți vedea, pentru că ei vă învață prin pacea pe care o poartă în ei și o emană în jurul lor. Ei nu vor ține conferințe pompoase, deși nici acest lucru nu este ”greșit”, ei nu vă vor scoate ochii și nici nu vă vor asurzi cu prezența lor. Dar vă vor învăța prin simpla lor prezență tot ceea ce aveți nevoie și puteți înțelege în momentul în care îi întâlniți.  

Ei/noi sunt/suntem printre voi!

Namaste!

Monica Poka