Meditații

luni, 7 noiembrie 2016

Eu NU Sunt cine crezi TU că EU SUNT, Eu Sunt cine cred EU că EU SUNT


Din ciclul De ale mele

Iată una dintre problemele cu care ne confruntăm chiar ACUM. Pentru unii este o trezire de genul ”Chiar sunt persoana care spun ei/ele că sunt?” și de aici începe căutarea pentru că persoana care își pune această întrebare simte că ceva ”scârțâie” în părerea celorlalți despre ea/el.

Pentru alții întrebarea este ”Doar atât poate vedea în mine?” în timp ce pentru alții întrebarea devine ”Oare unde găsesc oameni care să mă vadă pe MINE?” Și ultima categorie este a celor pe care nu-i mai interesează cum sunt văzuți de ceilalți pentru că ei/ele ȘTIU cine sunt și nu-i mai interesează modul în care sunt percepuți.

Dar să începem cu începutul. Mult prea multă vreme, cam de pe la 4-5 ani unii, ne-am identificat cu părerea celor din jurul nostru despre noi. Chiar dacă în interiorul nostru știam că nu este așa, am verificat pe propria piele faptul că ”Dacă suficient de mulți oameni îți spun că ești prost, ajungi până la urmă să o crezi și tu.”

Acuma, nu-i vorba numai de prost, poate fi și gras, urât, împiedicat, insuficient de bun, nevrednic și lista nu cred că poate fi epuizată cu ușurință. Interesant este că nu-mi amintesc să mi se fi spus vreodată că sunt deșteaptă sau frumoasă decât atunci când cineva urmărea să obțină ceva de la mine. În rest, lista cunoscută.

Multă vreme am acceptat faptul că sunt așa cum alții mă văd deoarece ”alții” erau societatea care știe ea ce spune. Dacă ei spun că sunt slabă, atunci eu cred că sunt slabă și mă apuc să fac cură de îngrășare (da, și asta este posibil) și-mi bombardez corpul cu mâncare proastă dar care îngrașă. Noroc că corpul meu avea mai multă minte decât mine și nu am reușit să-l scot din echilibrul lui natural.

Mi-am dat seama cât de aiurea este totul în momentul în care cineva a vrut să-mi vândă Herba Life pentru slăbire. Și m-a apucat râsul spunându-i că eu sunt ”pe invers”, adică pe îngrășare. Mi-a răspuns că ”Da, este bun și pentru îngrășare.” M-am întrebat cum același produs poate obține efecte exact opuse și m-am oprit din încercarea de a-mi modela greutatea corporală după standardele altora.

Nu este vorba numai despre aspectul fizic, dar majoritatea de acolo începem. Și femei și bărbați, pentru că fiecare își are propriul model nu-i așa? Societatea a avut grijă să ni le ofere, iar noi, le-am preluat, pentru că vorba aia ”Cine sunt eu să spun că-i altfel?”

Această educație nesănătoasă a început încă din familie ”Ia te uită dragă, dar de când învață puiul găina?” sau ”Așa trebuie să faci pentru că așa îți spun eu să faci!” și exemplele pot continua. Apoi a venit școala unde ai aflat că nu ești suficient de bun la caligrafie, la matematică, la limbi străine, la educație fizică, și așa mai departe.

Ajungi apoi să te căsătorești ca să afli în scurt timp că nu ești o soție bună, o noră bună, o mamă bună, desigur, potrivit aprecierilor altora care numai obiective nu pot fi numite. De aici și multe cazuri de sinucidere, majoritatea cred, pentru că la ce bun să mai trăiești dacă oricum nu ești bună/bun de nimic?

Și ajungi în punctul în care, mulți în starea de disperare pentru că orice fac nu-i bine, auzi o voce micuță care-ți spune ”Tu nu ești așa. Privește în tine. Te simți a fi așa?” NU! NU! NU! Zbieri în tine cu ultimele puteri adunate ”NU! EU nu SUNT așa!” Și în acel moment începi să  cauți în tine persoana cate TU SIMȚI că ești nu cea care vor să te facă alții să crezi că ești.

Treptat vei descoperi că TU nu ai nici o problemă nici cu greutatea ta, nici cu culoarea părului sau cu faptul că alții se uită curios la tine că nu ți-ai pus tone de fard pe față. ”Ia uite-o și pe asta cum arată, nu putea să-și dea cu ceva culoare pe față?” Începi să te simți bine cu tine și, cel mai important, să te apreciezi pe tine însăți/însuți pentru că, în sfârșit, te poți întoarce la ființa care aștepta în tine răbdătoare să ai curajul să o aduci la suprafață.

Și cu cât mai bine te simți cu tine, te accepți și te apreciezi mai mult, cu atât mai fericit și mai mulțumit de tine însăți/însuți devii. Este un proces, pentru unii mai rapid, pentru unii mai lent, dar care odată început te va duce inevitabil la descoperirea de sine și apoi la iubirea necondiționată de sine. Și atunci NU te mai interesează ce spun alții despre sau la adresa ta pentru că ȘTII deja că asta este doar părerea lor care nu are nimic de-a face cu cine ești tu cu adevărat.

Descoperirea a Cine Ești cu Adevărat este un proces care nu are sfârșit pentru că nu ești o statuie pusă pe un piedestal la care să-i studiezi în fiecare zi o părticică și după ceva vreme să spui ”Gata! Știu tot ce era de știut despre asta!” Pe măsură ce descoperi tot mai multe despre tine, vei descoperi că sunt nuanțe ale sinelui tău pe care nici nu le-ai fi bănuit, dar stăteau acolo așteptându-le să le vezi și să le scoți la lumina zilei sau conștientizării tale.

Apoi, când îți pui întrebarea ”Doar atât vede în mine?” îți dai seama că nu este nici vina și nici problema ta că nu poate vedea mai mult de atât. Oamenii nu pot vedea/recunoaște decât ceea ce există în ei. Dacă cineva nu poate vedea frumusețea unui Răsărit, tu nu ai cum să i-o arăți pentru că frumusețea Răsăritului este în tine, nu în afara ta.

De la această întrebare până la ”Oare unde găsesc oameni care să mă vadă pe MINE?” nu mai este decât un pas. De ce? Pentru că tu ai învățat despre tine tot ceea ce societatea putea să-ți arate și ai ajuns la nivelul la care să vrei să poți împărtăși pe cine ești cu cei care au descoperit și ei pe cine sunt ei cu adevărat; pentru că această descoperire te-a eliberat de orice concepte despre ”cine trebuie să fii” pentru a te potrivi într-o societate care nu s-a descoperit pe sine.

Iar ultima categorie, ca să zic așa, sunt cele/cei care știu atât de bine cine sunt cu adevărat, încât pot trăi oriunde, fără să mai fie influențați de părerea altora despre ele însele/ei înșiși. Ei au devenit o încurajare vie pentru cei care se află în una din fazele anterioare acestei călătorii interioare către Sine.

Da, EU NU SUNT cine crezi TU că EU SUNT, EU SUNT cine cred EU că SUNT, pentru că EU trăiesc în mine, nu tu, nu el, nu ea și nici nimeni altcineva. Ci acel EU SUNT care EU SUNT și care se manifestă sau se schimbă în funcție de cum EU aleg să se manifeste sau să se schimbe, nu cum îmi impune ceva sau cineva exterior mie.

Căutați-l pe cine EU SUNT în fiecare clipă pentru că numai atunci veți fi în acord și aliniere cu cine sunteți cu adevărat și numai atunci îl veți puteți exprima și manifesta pe CINE EU SUNT CU ADEVĂRAT. Pentru asta suntem ACUM AICI!


Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.