Meditații

luni, 28 noiembrie 2016

Procesul de Reîntregire


Teal Swan 

(fragmente)

Sinele respins nu dispare

Ne naștem întregi,dar acel întreg trăiește puțin deoarece suntem dependenți de relații. Născându-ne dependenți de relaționare în familii care ne socializează într-o societate care nu este pe deplin dezvoltată, poate fi problematic. Se întâmplă astfel deoarece am învățat că unele aspecte ale noastre sunt acceptabile și altele nu. Ceea ce este acceptabil sau inacceptabil depinde de perspectiva familiei în care ne naștem.

Aspectele din noi care sunt văzute ca inacceptabile (fie pozitive, fie negative) sunt respinse de membrii familiei noastre, iar aspectele care sunt văzute ca acceptabile sunt binevenite. Așa că, deoarece suntem dependenți de relaționări, vom face orice în numele supraviețuirii și vom respinge (așadar suprima) acele aspecte din noi care sunt dezaprobate și le vom dezvolta pe cele care ne sunt aprobate.

Instinctul de autoconservare, de a ne disocia este de fapt prima noastră acțiune de respingere de sine. De exemplu, un copil născut într-o familie în care furia nu este o emoție acceptată pentru a fi exprimată. Când copilul se înfurie, se rușinează, așa că suprimă și își neagă furia de dragul supraviețuirii în cadrul familiei. În timp, furia devine subconștientă.

Ca adult, aceiași persoană cel mai probabil nu va fi conștientă că furia este în interiorul său. Nu poate și nu va putea să se vadă pe sine cu claritate deoarece a respins acel aspect al său. Așa că atunci când oamenii îi spun că pare furios, nu va înțelege deloc. Probabil că se va gândi că este nepăsător.

Așa că, acum știm că atunci când respingem (și astfel reprimăm) ceva, acel ceva nu dispare. Pur și simplu se șterge din conștientizarea noastră. Pentru a recunoaște memoria reprimată, vom aduce la suprafață aceiași frică de respingere pe care am reprimat-o mai devreme în viața noastră și chiar s-ar putea să avem senzația că murim. Nu-i de mirare că deplina conștientizare de sine este atât de dificil de obținut.

Toți cei care am socializat vreodată (adică noi toți) am trecut prin acest proces de divizare. Am crescut cu anumite părți ale sinelui nostru pe care ni le-am asumat și altele pe care le-am respins. Această respingere de sine este izvorul urii de sine. Sentimentul de gol pe care îl simțim este rezultatul respingerilor (reprimărilor) acelor părți din noi. Sufletul nostru dorește un singur lucru și acela este de a ne reîntregi.

Pe măsură ce avansăm prin viață, ni se oferă toate oportunitățile pentru a deveni din nou întregi. Dar pentru a ne întoarce la a fi din nou întregi, trebuie să vedem și să acceptăm aspectele din noi care au fost respinse și reprimate până acum. Știu din propria experiență că acest lucru este incredibil de dureros. Conștientizarea de sine nu vine în mod natural spre cei care evită durerea deoarece, pentru a deveni conștienți de acele părți pierdute, trebuie să încetăm să scăpăm de sentimentul de gol din noi, adică acel spațiu unde ar trebui să fie acele părți pierdute.

......................

Ce e cu toată drama?

Drama, la originea cuvântului înseamnă ”a acționa”. Din acest motiv cuvântul a debutat în lumea teatrului. Dacă se referă la viața emoțională, drama este o stare, situație sau o serie de evenimente care implică conflicte intense. Punând aceste două sensuri împreună avem definiția unei persoane dramatice, o persoană care acționează ca și cum ar fi într-un conflict intens.

Percepția este că, dacă o persoană este dramatică sau regele/regina dramei, ori exagerează, ori o face de dragul atenției, asemenea unui artist pe scenă. Cunoașteți astfel de persoane care acționează ca și cum lucrurile sunt mult mai rele decât credeți că sunt cu adevărat. Din acest motiv există un stigmat asociat cu drama. Deseori auzim oamenii spunând ”Am terminat cu toată drama” sau ”Este dependent de dramă” sau ”e doar o regină a dramei”.

Nu subscriu deloc acestor gânduri și doresc să clarific această situație chiar aici și acum: când se aplică la experiența emoțională umană, nu există dramă. Când judecați că cineva crează dramă sau pur și simplu e dramatic, le minimizați și îi faceți să se rușineze cu sentimentele lor. Vă pot asigura că aceste sentimente sunt de fapt foarte reale.

Cu adevărat nimeni nu exagerează. Oamenii reacționează exact în concordanță cu realitatea pe care ei singuri o percep. Cu toate acestea ar trebui să realizați și faptul că percepția și realitatea noastră nu este la fel. De exemplu: să presupunem că sunteți căsătoriți și că uitați de obicei să purtați verigheta. Să spunem că ați lăsat-o pe raft lângă chiuvetă atunci când ați făcut duș și ați uitat să o puneți înapoi pe deget. Soția voastră se supără foarte tare și își petrece următoarele 20 de minute plângându-se de acest lucru și certându-se cu voi.

Vă puteți uita la soția voastră gândindu-vă : persoana asta e cu adevărat dramatică. Până la urmă voi tot vă iubiți soția și e vorba de o simplă verighetă. Tot ce ați făcut a fost să uitați să o puneți înapoi. Perspectiva voastră este că iubita voastră ori acționează pentru a primi mai multă atenție ori exagerează.

Dar să intrăm acum în perspectiva soției voastre. Dacă soția voastră este foarte atașată de verighete ca simboluri vizuale ale iubirii? Când v-ați uitat verigheta, realitatea partenerului vostru este: soțul meu m-a uitat sau nu mă mai iubește. Apoi gândiți-vă că această gândire este agravată de amintiri negative. Să spunem că soția voastră a mai fost căsătorită. La un moment dat partenera voastră a venit acasă și a găsit totul gol cu excepția unei verighete lăsate pe un raft care reprezenta simbolul despărțirii. Din acest motiv soția voastră asociază verigheta lăsată pe un raft cu sentimentul de abandon.

Acum puteți observa că singurul motiv pentru care vi se par oamenii dramatici este dat de faptul că nu recunoașteți faptul că în acest moment trăiți în realități diferite. Trăiți într-o realitate în care ați uitat să puneți înapoi pe deget o bijuterie deoarece ați făcut un duș. Cealaltă persoană trăiește într-o realitate în care nu mai este iubită și urmează să o părăsiți. Reacția mai pare acum atât de dramatică? Nu, acum înțelegeți. Cel mai sigur și voi ați fi reacționat la fel dacă ați fi crezut că sunteți neiubiți și că partenerul urmează să vă părăsească.

Care perspectivă este adevărată?

Când ne gândim că cineva este dramatic, deseori îi spunem acelei persoane să fie rațională sau să se trezească la realitate. Dar cerându-le acest lucru este ca și cum le-ați cere să-și conformeze perspectiva lor cu a voastră. Oferindu-le perspectiva voastră s-ar putea să-i facă uneori să se simtă mai bine, dar acest lucru nu înseamnă că perspectiva voastră sau modul în care înțelegeți realitatea este corect. Când vine vorba de perspectivă, adevărul este subiectiv.

Dacă vă gândiți că cineva acționează ca și cum o situație este mai gravă decât vă gândiți voi că este, probabil acest lucru înseamnă că situația este mai grea decât cea care vă imaginați voi. Un alt mod de a spune acest lucru este că însemnătatea pe care ceilalți au atribuit-o situației este mult mai dureroasă decât însemnătatea pe care voi ați atribuit-o situației. Astfel acum puteți vedea că acționăm în perfect acord cu realitatea pe care o percepem; cu toții acționăm din adevărurile noastre. Odată realizat și acceptat acest lucru nu veți mai simți același nivel de rezistență pe care poate l-ați simțit în trecut. Puteți înceta să mai minimalizați sau să invalidați sentimentele altora. Nu va mai părea că ei exagerează și voi nu veți mai lua comportamentul lor atât de personal.

Oamenii care spun: ”nu mai vreau drame în viața mea” de obicei vor să spună că s-au săturat de oameni dramatici în viața lor sau s-au săturat de conflicte interpersonale în viața lor. Dar drama nu este legată de oamenii din jurul vostru; este de fapt despre voi. Știu că dacă experimentez conflicte cu alții, am conflicte în interiorul meu. Sunt în război cu mine. La fel este la toată lumea. Dacă sunteți înconjurați de drame, puteți dizolva cu ușurință orice drame din viața voastră deoarece voi sunteți de fapt cei care le atrag.

Ce se întâmplă atunci când reușiți să eliminați anumiți oameni dramatici din viața voastră? Diverși alți oameni dramatici vă vor găsi și vor umple locurile rămase goale. Se va întâmpla mereu același lucru până când veți realiza de ce atrageți conflicte în viața voastră. Ați creat un ciclu al dramei atrăgând un aspect al vostru suprimat, un aspect pe care încercați să-l evitați.

Dacă sunteți o persoană care urăște dramele atunci probabil că sunteți și cineva care frecvent invalidează sentimentele altor oameni spunându-le că ei sunt cei dramatici. Se întâmplă astfel pentru că ați învățat de-a lungul vieții voastre să vă invalidați propriile sentimente și impuneți această așteptare oamenilor care vă înconjoară. Chiar dacă doriți să nu simțiți așa cum o faceți, este timpul să vă acceptați sentimentele și să încetați să vă rușinați cu ele.

Oricând simțiți rezistență în fața dramei amintiți-vă că nimeni nu exagerează, inclusiv voi. Întotdeauna reacționați conform cu realitatea pe care o percepeți. Percepeți o anumită realitate ca rezultat al experiențelor anterioare – experiențe pe care s-ar putea chiar să nu vi le amintiți. Poate vă întrebați: Cum să gestionez lucrurile de care nici nu-mi amintesc? Vom discuta în continuare despre cum amintirile subconștiente și declanșatoarele vă pot sabota viața și ce puteți face în privința lor.

...................

Îmbunătățirea relației cu propriul sine

Ajungem acum la una dintre cele mai importante părți ale vindecării emoționale. Sunteți în relație cu voi înșivă, acest lucru înseamnă că propriile voastre emoții ar trebui să conteze pentru voi. Este foarte important să vă confirmați și să vă validați emoțiile și nu să le alungați sau să le dezaprobați așa cum poate ați fost învățați sau vi s-a arătat ca și copii.

Pentru a face acest lucru, recomand parcurgerea celor 6 pași descriși mai jos și aplicarea lor asupra relației cu propriul sine. Vă vor ajuta să gestionați orice emoții negative sau conflicte interioare care pot apărea.

1. Deveniți conștienți de emoțiile voastre. Fiți atenți la modul în care ele se manifestă în corpul vostru și ce senzații le însoțesc.

2. Aveți grijă de emoțiile voastre văzându-le ca valide și importante. Avem tendința de a ne trata emoțiile ca neplăceri abstracte. Pentru a lucra cu emoțiile trebuie să recunoaștem că există un motiv bun pentru ele. Prezența lor este menită pentru a ne servi, nu pentru a ne împiedica.

3. Ascultați cu empatie propriile voastre emoții și încercați să simțiți de ce simțiți așa cum simțiți. Permiteți-vă să vă simțiți în siguranță și fiți vulnerabili fără frica de autojudecată. Căutați să înțelegeți cu adevărat emoțiile și sentimentele voastre.

4. Recunoașteți-vă și validați-vă propriile sentimente. Dacă ajută, încercați să etichetați fiecare emoție pe care o simțiți. E în regulă să vă simțiți așa cum vă simțiți așa că evitați declarațiile de auto-critică cum ar fi ”mă simt atât de nefolositor”. Validați-vă spunând ”Pot vedea cum ceea ce s-a întâmplat ar putea să mă determine să mă simt nefolositor și este în regulă să mă simt așa.”

5. Permiteți-vă să simțiți așa cum simțiți și experimentați-vă emoțiile pe deplin înainte să vă îndreptați spre orice formă de îmbunătățire. Oferiți-vă permisiunea de a decide atunci când sunteți pregătiți să vă îmbunătățiți modul în care vă simțiți. Nu vă impuneți un termen limită. Practicați prezența necondiționată și focalizată și continuați să simțiți iubirea necondiționată pentru voi până când sunteți pregătiți să treceți într-o nouă emoție.

6. După (și doar după) ce puteți să vă validați, să vă recunoașteți și să vă simțiți pe deplin emoțiile, doar atunci ar trebui să vă gândiți la strategii pentru a vă gestiona reacțiile. Gândiți-vă la noi moduri în care puteți privi situația pentru a vă îmbunătăți modul în care vă simțiți. Oferiți-vă cel mai blând și mai bun sfat și dacă simțiți că încă nu a sosit momentul potrivit pentru a vă schimba emoțiile, nu puneți presiune asupra voastră. Propria voastră schimbare a emoțiilor va sosi atunci când e momentul potrivit.

Cum să gestionăm emoțiile negative ale altora

Modul în care gestionăm emoțiile negative ale altora dictează cât de sănătoase sau nesănătoase sunt relațiile noastre. Înainte să progresăm în procesul de reîntregire trebuie să învățăm să corectăm modurile în care abordăm emoțiile negative din relațiile noastre. Puteți folosi exact cei 6 pași concreți de mai sus pentru a dezvolta o conexiune emoțională cu o altă persoană sau pentru a vă îmbunătăți intimitatea. Funcționează atât cu copiii cât și cu adulții. Acești pași sunt aur curat într-o relație atunci când avem de-a face cu orice tip de părere negativă sau conflict.

Aceștia sunt pașii de urmat:

1. Deveniți conștienți de emoțiile celeilalte persoane și priviți cum li se schimbă limbajul corporal. Avem tendința de a trăi în propriile noastre bule. Trebuie să ne acordăm mult mai mult la ceilalți din jurul nostru astfel încât, atunci când au o reacție emoțională, să o putem simți în mod empatic.

2. Aveți grijă de emoțiile celeilalte persoane văzându-le ca valide și importante la fel cum ați proceda cu propriile voastre emoții.

3. Ascultați cu empatie emoțiile celeilalte persoane într-o încercare de a simți felul în care se simte. Acest lucru le permite să se simtă în siguranță îndeajuns încât să își permită să fie vulnerabili fără frica de judecată. Încercați să înțelegeți în loc să fiți de acord.

4. Recunoașteți și validați sentimentele lor. Acest lucru poate include oferirea unui ajutor în a găsi cuvintele pentru descrierea emoțiilor lor. Pentru recunoașterea și validarea sentimentelor unei persoane nu este nevoie să validăm ca și corecte gândurile pe care le au legate de emoțiile lor; pur și simplu trebuie să le oferim înțelegerea că este în regulă să se simtă așa cum se simt. De exemplu, dacă prietenul nostru spune ”mă simt nefolositor” nu-i ajutăm spunându-le ”ai dreptate, ești nefolositor”. Îi putem ajuta spunându-le ”Pot să înțeleg cum acea situație te poate face să te simți nefolositor și la fel m-aș simți și eu dacă aș fi în locul tău”.

5. Permiteți persoanei să se simtă așa cum se simte și să-și experimenteze emoțiile pe deplin înainte de a vă îndrepta spre orice formă de îmbunătățire a sentimentelor. Trebuie să-i oferim permisiunea de a decide când este pregătit pentru a se îndrepta spre o schimbare. Nu ar trebui să impunem propriile noastre idei legate de momentul în care ar trebui să fie pregătit sau când ar trebui să se simtă diferit. Acesta este pasul în care practicăm prezența necondiționată, focalizată și iubirea necondiționată. Suntem prezenți pentru a sprijini fără a încerca să ”reparăm”. Nu fiți ofensați dacă ei nu vă acceptă sprijinul în acest moment. Există o putere binevoitoare în a oferi. Oferind, oferiți iubire în sine, indiferent ce face sau nu cineva cu aceasta.

6. După - și doar după – ce sentimentele lor au fost validate, recunoscute și pe deplin simțite, ajutați persoana să găsească moduri de a gestiona reacțiile pe care le au la emoțiile lor. Acesta este pasul în care puteți sugera noi moduri de a privi o situație, moduri care ar putea îmbunătăți felul în care se simte cealaltă persoană. Acum este momentul în care se poate oferi un sfat.

·      Este foarte important să înțelegem că putem vedea în alții acele lucruri de care suntem total inconștienți că sunt și în noi. Aceasta este esența proiecției. Când ne vedem propriile noastre aspecte negative (cele pe care le-am respins) că apar la alții, acest lucru stârnește un răspuns. Avem aceeași reacție la acel aspect, aceeași reacție ce am avut-o cu mult timp înainte: respingere, ură, fugă, orice pentru a o evita! Pe de altă parte, când ne vedem propriile noastre aspecte pozitive (pe care le-am respins odată) că apar la altcineva, ne îndrăgostim deoarece pare că a apărut oportunitatea de a ne reîntregi. Vrem mai mult, devenim dependenți, glorificăm, punem acea persoană pe un piedestal și chiar ajungem să o idolatrizăm. Asta se întâmplă când vedem, de exemplu, grupuri de fete care strigă la concertele starurilor pop. Fetele proiectează aspectele pozitive pe care le-au respins în interiorul lor – de obicei un sentiment de însemnătate – asupra persoanei de pe scenă.

·      Principala caracteristică a aspectelor reprimate în propriul sine este completa invizibilitate a lor față de voi și completa lor vizibilitate la alții. Așa funcționează dacă ne-am reprimat un aspect al întregului nostru. Să-l proiectăm nu înseamnă că e corect sau greșit – înseamnă că e normal.
·     Orice aversiune extremă față de o trăsătură de caracter a unei alte persoane reprezintă o reflexie a nivelului de respingere pe care am dezvoltat-o față de acea trăsătură sau potențialul acelei trăsături din noi înșine. Cu cât urâm mai mult ceva din alții, cu atât mai mult am respins aceeași trăsătură în noi înșine. Și cu cât iubim mai mult ceva ce vedem în altcineva, cu atât mai mult am respins-o în noi.
·       Nu este benefic să continuăm să-i judecăm pe alții sau să respingem anumite aspecte ale lor. Cu cât respingem mai mult ceva din ceilalți cu atât mai mult amplificăm propriile noastre răni. Respingând ceva din ei, respingem încă odată acel ceva din noi. Acesta este încă un motiv pentru a gestiona și rezolva aspectele ascunse ale noastre în loc să le lăsăm să ne rănească din nou și din nou.
·     Ființa noastră va încerca să pună înapoi bucățile lipsă așa că vom întâlni mereu oamenii și circumstanțele care ne vor arăta ceea ce este fracturat în noi înșine pentru a ne putea vindeca și deveni întregi din nou
·    Nu respingem doar lucrurile rele inacceptabile în subconștientul nostru ci și lucrurile bune inacceptabile. Idolatrizarea este proiectarea atributelor pozitive suprimate ale unei persoane asupra unei alte persoane astfel încât să putem admira reflexia pe care o vedem în loc de sursa ei care suntem noi.
·        Când eram tineri și mintea noastră nu era pe deplin dezvoltată nu ne gândeam la lume pe cât o simțeam. Simțeam lumea înainte să o vedem. Am simțit lumea chiar înaintea percepției trăirii în lume. Am venit pe acest Pământ pentru scopul propriei noastre expansiuni. Știați că făcând acest lucru se garanta astfel și expansiunea colectivă. Ați adoptat nivelul conștiinței părinților voștri venind în această viață astfel încât să puteți deveni progresia conștiinței lor și, prin extensie, întreaga voastră linie a strămoșilor. Acesta este motivul pentru care funcțiile propriului nostru creier cognitiv nu se dezvoltă pe deplin până la vârsta de aprox. 8 ani. Ne petrecem anii anteriori vârstei de 8 ani în principal ”descărcând” credințele și experiențele familiei și culturii noastre. În această perioadă, felul în care ne simțim este în principal ca răspuns la stimuli. Acest lucru înseamnă că nu ne putem gândi sau raționaliza o cale de ieșire din emoțiile dureroase pe care le simțim. Și dacă traumele noastre rămân nerezolvate, ele devin răni care durează și ne afectează și viața de adulți.
·     Conștientizarea subconștientului: este cunoscut faptul că programarea comportamentală din mintea subconștientă este formată în perioada dintre gestație și vârsta de 8 ani. Aceste programe subconștiente care ne modelează viața sunt rezultatul observării și interacțiunii cu figurile principale de care ne atașăm în copilărie: în special părinții, frații, învățătorii, comunitatea, cultura... Din nefericire, multe dintre percepțiile despre noi acumulate în această perioadă de formare sunt exprimate ca și credințe limitatoare și auto-distructive. Dar felul în care am simțit în acea perioadă de formare a avut un și mai mare efect asupra noastră.

Procesul de reîntregire (o scurtă descriere a celor 18 pași)

1. Crearea unui Paradis în care să te simți în siguranță

Creăm acest loc în mintea noastră și creăm și o principală ”figură de sprijin și siguranță”. Acest pas trebuie făcut doar odată cu excepția momentului în care vei dori poate să creezi un loc diferit. (meditația)

2. Vipassana emoțională

Practicăm Vipassana emoțională pentru a putea explora sentimentul care apare sau este declanșat. Când avem o emoție sau un sentiment puternic inconfortabil în prezent, ne închidem ochii și ne scufundăm în acel sentiment. Ne familiarizăm cu senzația unică sau cu ”a simți aroma” sentimentului. Rămânem în mod necondiționat cu acel sentiment, îl experimentăm și îl observăm fără nevoia de a-l schimba. După un timp observăm dacă putem numi sentimentul. Putem face acest lucru cu noi indiferent dacă există un anumit sentiment prezent; pur și simplu este mult mai ușor și are un impact mai puternic atunci când e prezentă o emoție puternică.

3. Validarea sentimentului prezent

Oferim emoției sau sentimentului mesajul că suntem pe deplin prezenți în el, că îl validăm, că ne pasă de el și că suntem pregătiți și vrem să știm ce are să ne spună. Suntem deschiși să o primim pe deplin.

4. Invitarea amintirii la suprafață

Folosim senzația ”simțirii aromei” precum un cordon care ne conectează cu originea sau cauza sentimentului respectiv. Ne întrebăm ”Când a fost prima dată când am simțit acest sentiment?” și în loc de a începe mental o căutare a răspunsului, doar lăsăm ca ființa noastră să ni-l ofere precum o bulă de aer care plutește spre suprafață din profunzimea oceanului, în orice formă vine.

5. Reexperimentează amintirea
Dacă/când o amintire vine la suprafață, observăm și experimentăm amintirea în orice formă vine la noi. Ne acordăm timpul necesar pentru a fi prezenți în intensitatea sentimentului din amintire. Emoțional o reexperimentăm.

6. Validăm sentimentul din amintire

Oferim emoției din trecut (la fel cum am făcut când s-a întâmplat) mesajul că suntem pe deplin prezenți în ea, că o vedem ca validă, că ne pasă de ea și că suntem pregătiți și vrem să știm ce are să ne transmită. Ne deschidem pentru a o primi pe deplin.

7. Pășirea în perspectiva adultă în amintire

Când ne simțim pregătiți, pășim afară din perspectiva în care suntem în acea amintire și intrăm în perspectiva sinelui nostru adult în acea amintire. Cu alte cuvinte trecem de la a fi martori pasivi la vizualizare activă.

8. Validarea emoțiilor copilului

Oferim alinare, afecțiune și prezență focalizată necondiționată sinelui copilului nostru din acea amintire având scopul de a valida emoțiile copilului. Oferim copilului mesajul că este în regulă să se simtă așa cum se simte și îi oferim copilului permisiunea de a simți pe deplin ceea ce simte. Dacă simțim că nu suntem pregătiți să facem acest lucru ne chemăm figura pe care am ales-o pentru a ne sprijini din Paradisul creat de noi pentru a face acest lucru cu sinele copilului nostru.

9. Așteptarea ușurării

Așteptăm ca sinele copilului nostru din amintire să se deplaseze natural în direcția alinării (păstrând în minte că sinele copilului nostru s-ar putea să aibă nevoie ca noi să-i arătăm că vom fi acolo pentru el întotdeauna, exact așa cum este)

10. Chemarea înapoi a altor aspecte fracturate ale sinelui

Chemăm înapoi orice alt aspect fracturat a sinelui care este prezent în acea amintire și cu iubire le unim în inima sinelui copil astfel încât să ne ocupăm de un singur sine copil.

11. Întâmpinarea nevoilor copilului în interiorul amintirii

Când și dacă copilul se simte validat și este pregătit să meargă emoțional înainte, acționăm pentru a găsi o rezolvare la situația prezentă. Aici creativitatea și individualitatea sunt importante. Trebuie să descoperim ce nevoie nu este împlinită și să o împlinim. Putem spune cuvinte sinelui copilului nostru, cuvinte care îl fac să se simtă bine. Putem lua atitudine pentru sinele copilului nostru. Oferim sugestii și primim sugestii dar, în cele din urmă, aveți încredere în voi (sau în persoana care realizează procesul) că știți de ce anume este nevoie pentru a schimba circumstanțele. Mai presus de toate, aveți încredere că sinele copilului vostru din acea amintire știe ce are nevoie și dorește.

12. Alegerea de a rămâne sau a pleca

Când un sentiment de ușurare apare ca rezultat al acțiunii de schimbare a circumstanțelor din amintire, oferim copilului alegerea de a rămâne în amintire/vizualizare sau să vină în Paradisul creat de noi.

13. Verificarea

Dacă copilul alege să rămână îl întrebăm de ce alege astfel și repetăm Pașii 10-12 dacă este necesar înainte de a încheia procesul. Pe măsură ce repetăm etapele verificăm din nou dacă nu sunt alte aspecte fracturate sau neintegrate ale sinelui copil care pot fi încă blocate în amintire. Dacă găsim astfel de aspecte le fuzionăm în sinele copilului și întrebăm din nou. Avem încredere în copil că el știe ce este corect pentru el și întâmpinăm toate nevoile copilului din contextul memoriei. Dacă copilul dorește sau are nevoie ca cineva să rămână alături de el, îi lăsăm un aspect al nostru sau figura de sprijin pe care am creat-o în Paradisul nostru. Dacă copilul alege să meargă în Paradisul nostru atunci îl aducem acolo.

14. Intrarea în Paradisul nostru și dezactivarea amintirii

Intrând în Paradisul nostru, amintirea copilului dispare (de exemplu ca un balon care se sparge sau se dezumflă)

15. Crearea purificării și vindecării

Puneți copilul (sau copiii) în apa vindecătoare și îmbăiați-l ca într-un ritual de purificare și vindecare care are loc la intrarea în Paradisul vostru. Copilul bea din apă. Simbolic, acest lucru încheie viața anterioară din amintire pentru ca, copilul să poată începe o nouă viață aici în Paradisul nostru.

16. Împlinirea nevoilor copilului în Paradisul nostru

Nevoile și dorințele copilului nostru sunt împlinite în contextul Paradisului nostru până în momentul în care persoana care realizează acest proces simte că sesiunea este completă.

17. Opțiunea de a rămâne sau de contopire

Copilului i se oferă opțiunea de a rămâne în Paradisul sigur sau să se reunească și să se contopească cu perspectiva adultului. În cazul în care copilul alege să rămână, îmbrățișați și sprijiniți cu iubire acea alegere. În cazul în care copilul alege contopirea, ne imaginăm cum copilul fuzionează cu adultul și devine o parte din noi, precum o piesă dintr-un puzzle care intră înapoi la locul ei.

18. Reîntoarcerea la perspectiva conștientă

Ne întoarcem la perspectiva conștientă realizând cel puțin câteva respirații profunde în timp ce ne aducem conștiința înapoi la timpul prezent. Cu blândețe, ne acordăm timpul necesar pentru a ne reobișnui cu claritatea mediului care ne înconjoară și cu noul nivel de integrare și prezență pe care îl simțim. Trebuie să fim prezenți în felul în care ne simțim când ieșim din proces. Corpul nostru are nevoie să proceseze integrarea care tocmai a avut loc.

Meditația pentru crearea Paradisului sigur

Pe măsură ce faceți acest prim pas în procesul de reîntregire, începeți prin a vă așeza cât mai confortabil posibil indiferent că stați așezați pe un scaun sau vă întindeți pe pat sau pe jos. Încet vă închideți ochii. Permiteți greutății corpului vostru să se orienteze spre pământ. Realizați câteva respirații profunde și abandonați-vă tot mai mult cu fiecare expirație. Acum permiteți respirației să se liniștească și să-și găsească propriul ritm natural. Dacă vă observați corpul sau mintea cum se tensionează în cadrul experienței voastre, cu blândețe abandonați-vă din nou fără judecată.

Și acum imaginați-vă că pășiți de-a lungul unei căi. Sunteți inexplicabil atrași de-a lungul acestei căi. Vă conduce spre propriul vostru sanctuar unde puteți reveni mereu pentru a experimenta pacea și siguranța. Priviți-vă picioarele. Cum arată calea pe care pășiți? Din ce este realizată? Este din piatră sau lemn? Este o cale care vă conduce spre o altă galaxie sau dimensiune? Poate că a fost special realizată dintr-un material care încă nu este cunoscut în această lume. Este presărată cu ceva anume cum ar fi petalele sau scoicile? Este o cale îngustă sau largă? Simțiți și vedeți această cale în mintea voastră.

Pe măsură ce continuați să mergeți de-a lungul acestei căi, respirați liberi și cu ușurință. Simțiți cum fricile, anxietatea și stresul dispar din voi. Acestea nu vă pot însoți aici. În fața voastră observați o intrare secretă pe care doar voi o puteți vedea. Această intrare este ușa care vă conduce direct spre propriul vostru Paradis sigur. Cum este ascunsă această intrare? Poate este o ușă de lemn acoperită de iederă. Poate este un portal care se deschide și se închide când spuneți un cuvânt magic. Poate este o intrare într-o peșteră care apare în zăpadă. Imaginați-vă sau simțiți această unică intrare secretă care vi se revelează doar vouă pe măsură ce vă apropiați de ea. Apoi treceți prin această intrare.

Pe măsură ce ochii voștri se adaptează la lumină realizați că acum mergeți sau sunt atrași printr-un tunel secret sau portal. Cum arată acest tunel? Este precum o gaură neagră din spațiu? Sau ca o peșteră dintr-un ocean? Este un tunel realizat din pământ și pietre? Cum arată pereții tunelului? Sunt acoperiți cu flori exotice frumoase? Tunelul este realizat din metal sau un alt material făcut de mâna omului? Sau poate este realizat dintr-o energie care vibrează? Doar experimentați acest tunel secret și sacru care vă conduce spre propriul vostru loc sigur și sacru.

Continuați să mergeți de-a lungul tunelului și, imediat vă vedeți refugiul vostru perfect pentru prima dată. Intrați în el și puteți auzi sau simți sau vedea cum tunelul se închide în urma voastră astfel încât nimeni nu poate veni în urma voastră. Într-un spațiu creat de minte nu există deloc limite. Acest loc poate fi oricât de real sau imaginar își dorește sufletul vostru. Acest loc ar putea fi ca un loc asemănător de pe Pământ sau ca un loc dintr-o poveste stiințifico-fantastică.

Pe măsură ce Paradisul vostru sigur vi se relevă veți observa că sunteți undeva sus în munți sau chiar pe o plajă. Sau poate sunteți într-un balon de săpun, într-o floare sau într-o geodă ce plutește prin spațiu de unde puteți vedea Pământul. Puteți fi într-o pădure sau într-un recif de corali de sub valurile oceanului sau în nori. Paradisul vostru sigur poate fi chiar într-o altă dimensiune, într-o altă galaxie sau planetă. Acesta este locul care vă ajută cel mai mult să vă relaxați, să vă simțiți în siguranță deplină și într-o libertate fără limite.

Acum priviți în jurul vostru. Ce puteți vedea? Sunt păsări sau copaci în acest loc? Sunt pești sau animale? Dacă sunteți afară, cum este vremea acolo? Petreceți puțin timp observând toate lucrurile pe care le puteți vedea în Paradisul vostru sigur.

Ce puteți auzi în Paradisul vostru sigur? Auziți cum vântul face ca frunzele să foșnească în copaci? Auziți vreun cântec frumos? Sunetul valurilor care se sparg? Sau poate sunetul liniștii absolute? Acordați-vă un moment observând sunetele care vă umplu Paradisul.

Acum veți crea o casă sau un adăpost în acest Paradis. Deoarece voi sunteți proiectanții și constructorii Paradisului vostru, puteți decide exact cum doriți să fie. Puteți proiecta un palat sau o casă într-un copac sau o mănăstire sau chiar o căbănuță rustică simplă. În interiorul acestui loc sunt paturi în care sinele vostru copil poate să aleagă să se așeze pentru a se odihni. Paturile pot fi simple sau pot fi precum cuiburile sau fortărețele. Proiectați orice fel de paturi de care vă simțiți cel mai mult atrași. Puteți face această casă sau aceste paturi din ea din orice doriți, real sau imaginar.

Dacă ați construit camerele, există ferestre în camere? Ce puteți vedea când priviți prin aceste ferestre? Dacă doriți, vă puteți decora Paradisul și în interior și în exterior. Poate doriți să-l lăsați simplu și natural. Poate doriți să vă împodobiți Paradisul cu raze de lumină sau flori sau pietre speciale sau cu cristale sau scoici. Poate aveți covoare țesute manual pe care să vă așezați. Ce materiale ați ales? Cine le-a făcut? Alegeți decorațiunile pe care le doriți.

Acum, în acest Paradis, în acest loc al siguranței, alegeți o formă de apă. Poate fi un ocean sau o fântână, un râu sau un lac. Poate fi o cadă sau un duș. Imaginați-vă că această apă este o apă specială. Este o apă magică. Orice este atins de această apă este vindecat instantaneu. Priviți cum apa strălucește și scânteiază în lumină. Ce culoare are apa? Este clară sau opacă sau multicoloră? Poate este turcoaz sau violetă sau aurie. Aici vă veți îmbăia și vindeca sinele copil atunci când va veni în acest loc paradisiac.

Acum imaginați-vă că în acest Paradis sigur există o ființă sau persoană blândă și iubitoare care este suficient de puternică să vă sprijine și să vegheze acest Paradis. În acest loc sigur trăiește această ființă sau persoană. Această ființă sau persoană este dincolo de limitele realității noastre astfel încât poate să ne sprijine cu blândețe și iubire în orice întâlnim. Este ajutorul nostru personal. Cine este această ființă sau persoană? Este un personaj dintr-o nuvelă pe care ați citit-o vreodată? Este o persoană imaginară? Este o persoană pe care o admirați, cum ar fi Isus sau Buddha? Este cineva pe care îl cunoașteți și aveți încredere cum ar fi o bunică? Este un Înger sau o ființă extraterestră binevoitoare? Sau poate un super-erou favorit? Care este numele lui sau al ei? Acordați-vă timpul necesar pentru a vă familiariza cu această ființă specială. Conștientizați că această ființă care locuiește în Paradisul vostru va fi acolo pentru voi oricând doriți sau aveți nevoie.

Respirând liber și ușor priviți în jurul vostru în acest loc paradisiac și vedeți dacă mai este ceva ce să doriți să adăugați. De exemplu, poate doriți să adăugați animale (reale sau fantastice). Doar alegeți ce considerați că ar face din acest Paradis să fie un loc și mai potrivit pentru voi.

Acum imaginați-vă că în acest spațiu plin de pace există undeva un loc pentru voi unde să vă așezați sau să vă întindeți, un loc în care puteți intra într-o profundă stare de relaxare și siguranță. Este poate un scaun, un pat sau un hamac? Poate o piatră netedă sau marginea unei stânci? Cum arată? Ce culoare are? Din ce material este realizată?

Așezați-vă acum în oricare ar fi locul de relaxare pe care l-ați creat. Indiferent unde ați ales să vă relaxați simțiți cum tensiunea și stresul se scurg din voi în siguranța plină de pace a acestui loc sacru. Acesta este locul în care puteți veni să vă așezați și să vă simțiți în pace oricând doriți. Este, de asemenea, și locul în care puteți sta și vă puteți ține sinele copil care poate își va dori să stea în brațele voastre sau să adoarmă pe genunchii voștri.

Petreceți puțin timp aici observând și ascultând și simțind aromele din aer și simțind acest loc perfect. Permiteți minții voastre să facă din acest loc imaginat cât mai magic și incredibil de perfect posibil.

Oricând vă simțiți pregătiți să reveniți la viața voastră de zi cu zi, imaginați-vă cum încet vă ridicați și părăsiți acest loc paradisiac al siguranței. Plecați printr-o ușă care se deschide doar pentru voi, prin simpla voastră prezență, printr-un semnal, un cod sau o frază specială pe care o rostiți. Oricând veniți aici, folosiți-vă semnalul sau codul pentru a intra. Acordați-vă un moment pentru a memora modul special prin care voi, doar voi, puteți accesa Paradisul vostru al siguranței.

Priviți înapoi la acest loc paradisiac conștientizând că puteți reveni oricând doriți. Conștientizați că aici vă veți simți mereu împliniți și mulțumiți, relaxați și fără energia stresului. Conștientizați că puteți schimba sau adăuga oricând orice doriți în sanctuarul vostru.

Odată ce vizita în Paradisul vostru se încheie, întoarceți-vă prin ușa secretă, înapoi prin tunelul care se deschide din nou și urmați calea care v-a adus în acest loc.


Faceți câteva respirații profunde și decideți pentru voi când sunteți pregătiți să reveniți. Când decideți că sunteți pregătiți, focalizați-vă pe deplina conștientizare a corpului vostru care stă așezat pe scaun sau pe pat. Simțiți conexiunea fermă cu pământul. Acordați-vă la mișcările respirației din corpul vostru și, treptat, exteriorizați-vă conștientizarea ascultând sunetele din cameră sau simțind aerul pe pielea voastră. Când sunteți pregătiți, cu blândețe deschideți-vă ochii și obișnuiți-vă din nou cu mediul care vă înconjoară.

Traducere Nora Trifan 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.