Meditații

marți, 8 noiembrie 2016

Marginalizarea impusă și marginalizarea voluntară


Din ciclul De ale mele

Am căutat în dicționarul limbii române ce înseamnă termenul de marginalizare și am găsit atât de multe definiții complet aiurea, și asta nu este prima oară, încât nici nu mă mai mir că oamenii nu se mai înțeleg în ceea ce spun. Nu spun că un cuvânt ar trebui să aibă o semnificație unică, dar măcar să nu se bată chiar cap în cap.

În acest articol am să aleg sensul de ”excludere din societate, din atenția societății și din activitățile considerate de către membrii acelei societăți drept importante pentru societate”. Ceva de genul drepturilor acordate femeilor încă în multe țări din lumea noastră actuală.

Dacă pe vremuri, acum 100 de ani, dar cred că este suficient să spun și 10, marginalizarea era o catastrofă, era ca și cum deveneai inexistent pentru acea societate, lucru folosit cu brio de către biserică prin excomunicarea religioasă, acest lucru tinde să devină tot mai mult o alegere voluntară a multor membri ai societății actuale.

Într-o societate bazată pe putere, bani, dominație și posesiuni, marginalizarea echivalează cu dreptul la viață. O persoană marginalizată nu are drepturi și este la cheremul oricui are chef să dispună de ea. O cruzime a unei lumi bolnave, dar care este și astăzi mult prea evidentă pentru a putea pretinde că ea nu există.

Cred că majoritatea, dacă nu toți, am trecut prin câte o experiență în care să ne simțim marginalizați și am constatat că ”nu se simte deloc bine” acel sentiment. Și totuși, continuăm să le aplicăm acest tratament unor oameni din jurul nostru, împărțindu-i în diferite categorii sociale, animalelor și mediului nostru înconjurător.

Dar, interesant este că în prezent marginalizarea a început să devină un act voluntar. Din ce în ce mai mulți oameni se retrag în mod voluntar din viața socială pentru că această ”viață socială” simt că nu-i mai reprezintă. Direcția în care societatea se îndreaptă sau ceea ce societatea are de oferit nu mai reprezintă o atracție pentru ei.

Este destul de interesant de urmărit acest proces de marginalizare voluntară pentru că el a devenit mai mult decât un fenomen, a devenit o realitate a zilelor noastre. Oamenii nu se mai tem de marginalizarea dată de excomunicarea religioasă, ba chiar se excomunică singuri descoperindu-l pe Dumnezeu acolo unde El/Ea este nu în clădiri din ce în ce mai pompoase și mai poleite cu orice altceva decât adevăr, iubire și har.

De asemenea, într-o societate în care ”minciuna stă cu regele la masă” și non-valoarea devine valoare, oamenii nu se mai simt nici reprezentați și nici bineveniți, și aici mă refer la cei care au descoperit adevărata valoare dată de iubire, pace, armonie, blândețe și împlinire personală.

Nu putem spune că acești auto-marginalizați fac parte dintr-o anumită categorie socială, ei fac parte din toate categoriile sociale pentru că nici o zonă a vieții sociale nu a rămas neatinsă de morbul non-valorii. Fiecare își caută propria modalitate de a se retrage din ceea ce simte că nu-l mai reprezintă și nu mai dorește în viața lui/ei.

Din ce în ce mai mulți oameni elimină din viața lor sursele de stres, majoritatea începând cu renunțarea la a urmări programele de televiziune, radio recunoscând în ele manipularea la care întreaga societate este supusă. Mulți alții își dau seama că suportul pe care biserica ar fi trebuit să-l ofere se rezumă la bani și manipulare în propriul interes sau al celui care dă mai mult (tot bani și putere).

Dezgustați, oamenii încep să caute alte căi de împlinire personală pentru că omul este un animal social, orice am vrea noi să spunem. Unii vor lua calea spiritualității, care nici aceasta nu este lipsită de distrageri și dezamăgiri  pentru că morbul non-valorii, manipulării, banului și puterii nu a ocolit nici această zonă a vieții umane.

În cele din urmă, fie își vor găsi propria cale fie o vor alege pe cea care consideră că li se potrivește, inclusiv cea de a se întoarce la vechile credințe. Toate căile sunt bune pentru că toate duc la descoperiri de sine care nu ar fi fost posibile dacă persoana nu alegea ca într-un mod sau altul, pentru o perioadă sau pentru totdeauna, să se retragă din societate marginalizându-se voluntar.

Interesant este că cei care au ales să se marginalizeze voluntar au descoperit un lucru extrem de important: că au atât de multe părți ale lor pe care și le-au marginalizat ei înșiși, încât nici nu-i de mirare că nu mai știau cine sunt ei cu adevărat. 

Ei au început să-și aducă aceste părți marginalizate de ei înșiși în lumina conștiinței lor și au început să descopere lucruri foarte importante legate de ei înșiși, de viață, de paradigma în care trăiesc, de Univers și de conceptul de Divinitate.

Cei care au reușit să transforme această marginalizare voluntară într-un instrument de evoluție personală la nivel interior, instrument pe care să îl poată folosi în mod conștient, sunt într-un fel câștigătorii pentru că ei au învățat ce înseamnă ”Să trăiești în lume, dar să nu fii a ei”.

Ei pot funcționa în societate fără nevoia de a se retrage fizic din ea pentru că ei și-au retras propria lor energie din acea lume, ei văd iluzia și mecanismul ei și nu se mai lasă agățați de ceea cu ce nu rezonează. Ei au descoperit cum pot face acest lucru și îl pun în aplicare.

Și aici apare un fenomen extrem de interesant. Cei care au fost marginalizați, sau s-au marginalizat voluntar, dar au ales să ”rămână în lume, dar fără a fi a ei”, devin brusc interesanți pentru cei din jurul lor. ”Cum poți să rămâi atât de calm/ă în situația asta?” Și din marginalizați devin modele.

Aceștia sunt adevăratele modele, adevărații învățători ai noii lumi pentru că pentru ei VIAȚA reprezintă cu totul și cu totul altceva. Pe ei nu-i interesează nici puterea, nici banii, nici posesiunile unei lumi exterioare care sunt la fel lipsite de valoare ca și materia din care sunt făcute. Ei știu asta, pentru că au trecut deja prin ”iadul” iluziei efemere și au ieșit cu bine din el.

Acești marginalizați sau auto-marginalizați care și-au încheiat ciclul pe această planetă sunt cei care ”dau tonul” pentru ca o nouă muzică să poată fi scrisă, o nouă viziune să poată fi pictată pe vechea pânză și o nouă lume să se poată naște din cenușa celei vechi.

Cei care au fost marginalizați sau s-au marginalizat singuri s-au întors pentru a-și împărtăși darul lor de înțelepciune cu o societate care nu i-a vrut pentru că pur și simplu nu i-a înțeles. Sunt printre noi și o fac în cel mai frumos și clar mod posibil: fiind ei înșiși în fiecare moment, cu calm, iubire și multă înțelepciune.

Pe unii dintre ei îi veți găsi în afara voastră, dar pe cei mai mulți îi veți găsi în voi înșivă. Pentru că noi suntem ei și ei sunt noi. Cei care suntem aici pentru a ne încheia ciclul pe această planetă i-am găsit deja, dar mai sunt mulți încă care acum îi descoperă.

Aceasta este una dintre problemele cu care foarte mulți se confruntă acum: frica de marginalizare. Nu vă temeți, nu mai are cine vă marginaliza pentru că oricum voi nu mai rezonați cu energia unei societăți bazate pe non-valoare. Și timpul nostru este ACUM.


Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.