Prin Suzanne Lie
Uneori o poveste valorează mai
mult decât o mie de cuvinte. Poate că într-o bună zi, aceasta va fi și povestea
noastră.
Prin Suzanne Lie
Binecuvântări dragii noștri,
Noi, Cei Aurii, vă binecuvântăm
din Inima noastră și vă informăm din Mintea noastră. Astăzi, vrem să vă
reamintim că ”Noi suntem voi și voi sunteți noi”. Ceea ce vrem să spunem prin
această afirmație este că ”Noi suntem UNA.”
Noi înțelegem, dragii noștri
împământați, că s-ar putea ca voi să nu
fiți în măsură să înțelegeți ceea ce spunem noi. Prin urmare, suntem aici în
ACUM-ul vostru pentru a împărtăși puțin ”timp atemporal” astfel încât voi să vă
puteți aminti că timpul este o iluzie a dimensiunilor a treia și a patra.
Ne începem comunicarea prin a vă
cere să vă amintiți că ascensiunea este ”părăsirea timpului”. Deci, dacă
încercăm să punem un ”marcator de timp” momentului în care ieșim din timp, noi
ne limităm conștiința la gândirea trei/patru dimensională.
S-ar putea să fi auzit expresia ”Ceea
ce crezi este ceea ce creezi”. Mulți dintre voi ați renunțat la această zicală
deoarece ea nu părea să fie adevărată în viețile voastre trei dimensionale.
Unora dintre voi chiar v-a fost frică că s-ar putea să vă ”controlați
realitatea” doar prin gândire.
Apoi, frica voastră v-a coborât
conștiința și nu ați mai putut nici măcar să vă ”controlați sinele”. Una dintre
problemele majore aici o constituie cuvântul ”control”. Controlul este un
concept ”putere asupra”. Prin urmare, menținerea acelui concept în mintea voastră
servește numai la a vă face să vă simțiți din ce în ce mai ”scăpați de sub
control”.
Vedeți voi, preaiubiților, sinele
voastre cinci dimensionale interacționează acum
cu sinele voastre trei/patru dimensionale într-un mod care nu a mai avut loc
niciodată înainte în oricare dintre multele voastre realități Pământești.
Niciodată nu i-a fost acordată sinelui vostru cinci dimensional permisiunea să
interacționeze cu sinele vostru trei dimensional fără acceptarea conștientă a
ghidării de la Sinele vostru Mai Înalt.
Suntem încântați să vă spunem că
acea ”plasă de siguranță” a fost eliminată acum. ”Plasa de siguranță” care v-a
înconjurat sinele trei/patru dimensional a fost o Matrice 3D invizibilă. Nu a
fost în Planul Divin original să aveți această Matrice 3D, dar Gaia a fost atât
de rănită de căderea Atlantidei și de multele atrocități care au urmat, încât
ea a avut nevoie de Matricea 3D care să o conecteze la orbita necesară Ei.
Fiecare planetă și corp celest
își are propria sa ”orbită” care este necesară pentru ca fiecare corp celest să
împărtășească spațiu în frecvențele curgerii care rezonează la fiecare corp
celest. Cu toate acestea, săraca Gaia a avut atât de mulți ani dificili de
război, frică, putere asupra altora și alte atrocități, încât nu a mai putut
să-și mențină propria sa ”orbită necesară”.
Acesta a fost momentul în care
cei cinci dimensionali au fost chemați să locuiască pe planeta lui Gaia în
încercarea de a aduce un anumit grad de ordine și, sperându-se, iubire
necondiționată pentru a echilibra haosul și frica de pe Gaia.
Acela a fost ACUM-ul în care
Arcturienii, Pleiadeenii și Siriusienii au venit de pe Planetele lor Natale
pentru a o ajuta pe Gaia. Desigur, chiar și după asistența atât de necesară,
vechile tipare s-au întors, iar sinele planetar al lui Gaia s-a găsit în
dificultate din nou și din nou.
”Cum am atras Eu oameni care au
fost atât de distructivi pentru corpul meu?” a întrebat Gaia. ”Chiar și cu
ajutorul Arcturienilor, Pleiadeenilor și Siriusienilor și chiar și a Andromedanilor
care s-au alăturat în a-mi oferi ajutor? Cum am atras eu oameni care au fost
atât de distructivi pentru corpul meu?” a întrebat Gaia din nou și din nou.
”Am nevoie de mai mulți oameni
cinci dimensionali”, s-a plâns Gaia salvatorilor Ei mai înalt dimensionali. ”Dacă
ar fi fost suficient de mulți oameni cinci dimensionali care să echilibreze
furia și frica oamenilor trei dimensionali, aș putea fi în stare să îmi închei
ascensiunea planetară.”
Au trecut milenii după milenii,
iar Gaia s-a găsit cu sinele Ei planetar cam în aceiași situație. Da, mulți
Galactici au făcut marele sacrificiu de a-și lua un vehicul pământesc pentru a
se putea încarna pe planeta trei dimensională a lui Gaia. Cu toate acestea, multele
cicluri de frică și război i-au făcut pe oamenii care se încarnau pe Gaia să
cadă din nou și din nou în aceleași tipare vechi ale fricii și furiei.
”Singura soluție acum”, a
declarat Gaia, ”este că trebuie să-mi încep ascensiunea. Am tot așteptat ca cei
pierduți să se regăsească. Acum, trebuie să ascensionez chiar dacă ei nu pot
veni cu mine.”
Desigur, acei oameni care au
studiat, meditat, servit, iubit și lucrat din greu pentru a o ajuta pe Gaia au
fost foarte fericiți de această decizie. ”Cum putem ajuta?” au întrebat cu
toții. Gaia a fost nespus de fericită să descopere că existau cu mult mai mulți
oameni pe deplin treziți și necondiționat iubitori decât se aștepta Ea.
Prin urmare, la întrebarea
acestor oameni curajoși Gaia a răspuns ”Vă rog, am nevoie de voi toți să-mi curățați
cerul, că-mi curățați oceanele, să-mi hrăniți animalele și să-i ajutați pe
oamenii mei care nu se pot ajuta pe ei înșiși.”
Acum, desigur, nu toți oamenii ar
putea vorbi, de fapt, cu Gaia, dar acolo era mai mult decât s-ar fi așteptat
oricine. De asemenea, acești oameni o iubeau profund pe Gaia. Așa că ei nu i-au
cerut ajutorul. În schimb, au întrebat-o deschis și plini de iubire ”Cum te
putem ajuta, draga noastră Mamă?”
Gaia s-a bucurat nespus de mult
de acest lucru, că oamenii o ajutau să-și curețe cerul, să-și purifice apele, să-și
fertilizeze Pământul și să poarte de grijă multelor ei creaturi care nu puteau
încă să-și poarte singure de grijă. Din ce în ce mai mulți oameni au lăsat în
urmă orașele agitate în care-și duceau viața și s-au mutat la țară unde au
putut să lucreze pământul împreună cu alți oameni care o iubeau și ei pe Gaia.
S-au format tot mai multe comunități.
Din fericire, acestea nu au fost
ca și multele comunități din trecut în care oamenii s-au adunat pentru că
cineva le-a spus că el sau ea le va schimba viața. Nu, acești oameni NU au
venit să ceară. În schimb, au venit să servească. Gaia a fost nespus de
bucuroasă, iar planeta ei a început să se refacă.
Cu toate acestea, da, trebuie să
adăugăm ”cu toate acestea”, cei care se temeau de schimbare, cei care venerau
puterea asupra altora și banii pe care îi câștigau din puterea asupra, s-au
unit și ei. În tăcere și în secret și-au pus la cale planurile lor răuvoitoare.
”Acești ”îmbrățișători de copaci”
nebuni”, au exclamat ei, ”sunt atât de ocupați să o ajute pe Gaia încât nu sunt
atenți la ceea ce a fost ascuns în conace, avioane, bănci și în subteranele
vieții. Ha-ha-ha”, au râs cei întunecați, ”acei hipioți nebuni s-au întors.
Este momentul să începem un nou război. Apoi putem găsi o cale să-i aducem în
armată astfel încât să fie în totalitate sub controlul nostru.”
”CÂND SE VA SFÂRȘI ASTA?” a
strigat Gaia.
Strigătul lui Gaia a fost atât de
puternic încât a fost auzit de către toți. Desigur, oamenii au fost ultimii
care au auzit-o, iar Illuminati au fost chiar cei din urmă. Cu toate acestea,
chiar de la început cerul a auzit chemarea lui Gaia. Pământul a auzit chemarea
lui Gaia. Apele au auzit chemarea lui Gaia și Soarele a auzit chemarea lui
Gaia.
”Ajunge!” a spus Sol. ”Gaia este
o planetă a liberului arbitru și oamenii trebuie să ceară ajutor pentru a-l
primi. Cu toate acestea, oamenii au cerut ajutor, animalele au cerut ajutor,
chiar și Gaia însăși a cerut ajutor.
Acesta este ACUM-ul pentru a aprinde
Cristalele interioare ale lui Gaia și a străluci înnăscuta Ei Înțelepciune,
Putere și Iubire care se află în Miezul Ei în Inimile tuturor oamenilor care
s-au oferit voluntar să fie ”Păstrătorii Pământului” și a fiecărui Cetaceu,
Balenă sau Delfin care a fost menit să fie ”Păstrătorii Apelor”.”
Cei mai mulți dintre oameni au
fost atât de pierduți în înfrângere încât nu au auzit chemarea lui Gaia. Dar
Cetaceele și familia lor de pe Sirius B au auzit chemarea lui Gaia. Pleiadeenii
și Antarienii și Andromedanii au auzit chemarea lor.
Dintr-o dată, cerul care a fost
cândva plin de durere s-a umplut de Nave Stelare având Nava Stelară Athena sub
drapel Arcturian în frunte și deschizând calea. Oamenii care au trăit prin puterea asupra altora au știut că vremea
lor s-a încheiat.
Au luat cât de mulți bani au
putut, s-au urcat într-unul din avioanele lor personale și au încercat să fugă.
Dar avioanele lor nu au pornit, limuzinele lor nu s-au mișcat, conacele lor
i-au închis înăuntru sau afară, iar banii lor s-au transformat în mormane de
hârtie verde șifonată nefolositoare.
Și apoi s-a întâmplat. Gaia s-a
ridicat din Miezul Ei și și-a duplicat maiestuoasa Ei imagine în Nord, în Est,
în Sud și în Vest. PESTE TOT, oamenii și-au ridicat privirea spre cer pentru a
vedea Iubitoarea Față a lui Gaia.
Fiecare gând căruia i-au permis
să le treacă prin minte s-a manifestat INSTANTANEU. Fiecare emoție pe care fiecare
a simțit-o în corpul său ondulator și în continuă expansiune a fost simțită de fiecare.
NU a existat separare. Cei de
care ”oamenii buni de pe Pământ” s-au temut și i-au urât cândva au fost
călduros îmbrățișați și chiar sărutați de către cei cărora tocmai le luaseră
casa familiei lor.
Cei săraci și-au pierdut rușinea,
iar cei bogați și-au aruncat banii în aer și priveau cum aceștia cădeau
neobservați la picioarele celor care se umpleau cu bucurie. Pentru că ”timpul”
a încetat să existe, sărbătoarea a continuat și a continuat.
”Leul a stat alături de miel” așa
cum Soarele și Luna au împărtășit cerul. Copiii au râs și s-au jucat, în timp
ce mulți dintre adulți au căzut în genunchi cu recunoștință pentru onoarea de a
experimenta acel ACUM.
Și într-adevăr, a fost ACUM-ul,
deoarece nu s-a încheiat. Gloria ACUM-ului a continuat și a tot continuat. În
cele din urmă oamenii au obosit și unii dintre ei au găsit calea spre casă unde
s-au prăbușit în paturile lor epuizați dar plini de bucurie.
Mașinile scumpe au fost lăsate
neînchise pe stradă. Multe bucăți de bani de hârtie pluteau prin aer și cădeau
pe pământ. Numai câțiva s-au întors la mașinile lor, mulți nu s-au întors la
casele lor. Mulți au vrut să rămână aproape de orice ar fi fost acest
eveniment.
De fapt, mulți dintre cei care au
pornit spre casă s-au întors. Nu știau ce s-a întâmplat, cum au cauzat-o sau
dacă au meritat-o. Știau doar că se simțeau LIBERI.
De fapt, în acel ACUM, mulți
și-au dat seama că acesta a fost
singurul moment din viața lor în care s-au simțit VREODATĂ
liberi.
Ei erau liberi, viața era liberă,
iubirea era liberă și o plimbare cu una dintre multele Nave Cercetaș Pleiadeene
care aterizaseră, era gratuită. Oamenii s-au aliniat pașnic pentru a face o
călătorie cu o ”navă spațială”. Nimeni nu s-a împins sau să se bage în față sau
să-i fie frică să intre într-o Navă Stelară.
Nimeni nu s-a întrebat ce s-a
întâmplat. De fapt, cei mai mulți oameni erau siguri că tocmai trăiau un vis
minunat și uimitor. Și nu doreau să
se trezească. Ceea ce ei nu știau era că, pentru mulți dintre ei, aceasta era
prima dată în TOATE multele lor încarnări în care erau treziți de-a binelea.
Dar acesta nu era ”treaz” ca opus
al lui ”adormit”. Acesta era ”treaz la o realitate care a fost întotdeauna
acolo” dar care rezona la o frecvență pe care ei nu o puteau percepe încă.
Dar, cum o pot percepe cu toții
în acest ACUM?
A fost acest EVENIMENT o recompensă,
o înșelătorie, o proiecție holografică? Din fericire, nimeni, nici măcar o
persoană, nu a pus aceste întrebări. Dacă cineva ți-ar deschide Porțile Raiului
și te-ar pofti înăuntru – nu contează cum – ai spune nu? Așa că, nimeni nu a
spus NU!
Nici chiar Illuminati nu au spus nu. Au spus DA. Au spus
”Aleluia” și, cel mai important, au mai spus ”MULȚUMESC, MULȚUMESC,
MULȚUMESC!!!!”
Au fost toate acestea un vis, o
halucinație sau era toată lumea nebună? Nebună sau nu, vis sau nu, FIECARE
dintre ei avea nevoie să trăiască acest vis al ascensiunii, halucinație,
fantezie în acel ACUM, precum și în fiecare gând și acțiune a lor. Cel mai mult
din această experiență și-au amintit că:
Ascensiunea nu este un loc în
care mergem sau o recompensă pentru că ești bun.
Ascensiunea este părăsirea timpului și intrarea într-o
realitate care este complet diferită
de TOATE multele vieți trei și
patru dimensionale pe care le-au experimentat vreodată.
Eu știu că am ”părăsit timpul” în
timpul acestei experiențe pentru că eu sunt încă acolo ACUM. Nu știu cum să
explic acest lucru, dar atunci când am părăsit timpul, am stat cu, stau cu
această experiență. Este ca o buclă de feedback care nu se termină, dar fiecare
buclă este puțin diferită de cea de dinaintea ei.
Prin urmare, această experiență,
această viziune, această realitate, crește în mod continuu, se schimbă, se
transformă și se expansionează. Prin urmare, eu experimentez o mișcare
constantă în mine, în fiecare moment al ACUM-ului.
Este foarte dificil să
experimentezi trăitul în ACUM-ul lui UNU în timp ce mai porți un corp fizic. De
fapt, corpul meu trei dimensional se întreabă dacă eu am făcut toate astea. Poate
că am făcut-o?? Totul este atât de confuz.
Prin urmare, este nevoie să NU mă
gândesc și să NU doresc, doar să FIU în acest ACUM.
Cum să fac asta? Răspunsul este
unul pe care îl vom avea fiecare, personal și colectiv, amintiți-vă ceea ce am
știut întotdeauna. Nu-mi amintesc că m-am născut, primul meu pas sau primele
mele cuvinte. Trecutul meu este un colaj de imagini diferite care nu se
potrivesc cu exactitate împreună.
Probabil că va fi la fel în cinci
dimensionalul ACUM. Cu toate acestea, tocmai am spus ”va fi”. Noi, cei trei
dimensionali suntem dependenți de timp. Cum ne putem aminti fără timp? Cum ne
putem planifica viețile fără timp?
Ei bine, nu mai am timp să
reflectez la această situație.
Așa că, cred că este nevoie ca doar
să ”Las să FIE”.
VOI ce credeți?
Traducere Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.