Actualizare 1 Septembrie 2017

Faptul că ne bălăcim în ape tulburi nu este un secret pentru nimeni, cred eu. Intrăm într-un timp, o lună, care este prezentată drept una de mari schimbări la toate nivelele, dar mai ales la nivel energetic. Ei bine, aceste schimbări la nivel energetic antrenează, ca întotdeauna, schimbări și la nivel mental, emoțional și fizic.

Aceste schimbări sunt simțite de către toți, doar că fiecare și le traduce altfel, în funcție de starea de conștiință atinsă. Toți doresc schimbarea, dar puțini o recunosc și o acceptă. Știm, la nivel intelectual unii, că nu putem schimba pe nimeni și că schimbarea vine din interiorul fiecăruia. Dar o recunoaștem? O acceptăm?

Mintea este un gardian teribil al obiceiurilor, comportamentelor și sistemului nostru de gândire și credințe. Nu-i place schimbarea și de multe ori nici nu o acceptă; uitați-vă la oamenii în vârstă care nu pot pur și simplu să-și schimbe unele tipare de gândire pentru că mintea lor îi stăpânește pe ei, nu ei mintea. Și nu numai oamenii în vârstă se confruntă cu această problemă, ci toți cei care sunt prea încartiruiți în minte.

Mintea noastră nu este flexibilă decât dacă noi o antrenăm să fie așa. Dar pentru asta avem nevoie de ajutorul inimii. O persoană cu o inimă foarte puțin deschisă, nu este atrasă absolut deloc să-și antreneze mintea să accepte idei și concepte noi. Ce să mai vorbim de o colaborare între inimă și minte sau de preluarea conducerii de către inimă și situarea minții pe locul care i-a fost destinat: de co-pilot, nu de pilot.

Într-adevăr, când alegi ca rolul de pilot să-i fie transferat inimii te confrunți cu unele impedimente și provocări pentru că încă mai trăim într-o lume în care mintea se află la conducere, iar inima este prea puțin luată în seamă, deși s-au făcut pași spectaculoși în această direcție în ultimul timp.

Fie că ne place sau nu, mintea continuă să ne conducă în multe situații, mai ales în cele care sunt legate de tiparele și modul de gândire. Nu acceptăm ca oamenii pe care îi cunoaștem a fi într-un anume fel să se schimbe, nu acceptăm ca oamenii pe care i-am catalogat maeștri, învățători, ghizi, lucrători în lumină să dea dovadă de slăbiciune, sensibilitate sau să renunțe la ceea ce făceau înainte și să-și schimbe calea.

De ce oare? În ce măsură ne afectează pe noi personal? Ce se schimbă în viața mea dacă o persoană pe care am cunoscut-o mi-a fost la un moment dat învățător și apoi acea persoană și-a schimbat orientarea? Eu nu mi-am schimbat-o între timp? Am rămas eu aceiași persoană? Nu. Și atunci cum pot să-i cer cuiva să rămână același? Nu mă afectează cu nimic, cu absolut nimic, doar mintea mea este obligată să recunoască că unele date din baza ei se schimbă și nu-i convine să-și piardă reperele.

Este interesant și un alt aspect. Toți sfinții sau persoanele considerate sfinte de către religii sau alte curente de credințe, au fost considerați a fi roboți care urmează regulile – în majoritate stabilite de alții după tranziția acestora – fără simțăminte, emoții, căderi sau căutări personale. Asta nu înseamnă că nu le-au avut, înseamnă doar că ele au fost îndepărtate din orice scriere care le-ar fi putut pune în evidență calitatea umană. În rare locuri au mai rămas neșterse, dar oricum se trece peste ele cu scuza că acestea au reflectat natura umană ”joasă” a respectivei persoane sau ”ispitele” și că este recomandabil să ne ferim de o astfel de ”greșeală”.

A sosit momentul să ne acceptăm în totalitate natura noastră umană, care oricum este numai joasă nu. Nu vom putea trece mai departe până când nu o facem. Am venit să fim oameni, nu sfinți sau alte modele stabilite de alții. Repetăm că fiecare dintre noi este unic, dar când vine vorba să ne acceptăm pe noi înșine și pe alții în unicitatea lor, dăm fuguța repede la modelele din mintea noastră.

A fi OM înseamnă atât de mult, iar acum mai mult ca niciodată. Doar trebuie să ne dăm voie să aflăm acest lucru. Mulți, foarte mulți ați început să deveniți mai sensibili, mai vulnerabili, mai emotivi, chiar plângăcioși. Nu încercați să vă reprimați aceste calități, aceste porniri pentru că ele sunt aici pentru a vă trezi inima și întări aspectul feminin fără de care nu este ”mai departe”.

Ați citit în nenumărate scrieri că energia feminină este aici și este ancorată, din nou, în fiecare dintre noi. Cum v-ați imaginat că va fi asta? Că voi veți rămâne neafectați? Că doar alții sunt afectați și când vedeți acest lucru îi atenționați că s-au schimbat sau vreți să-i reparați? Sau simțiți duioșie și iubire față de persoana care îndrăznește să-și manifeste adevăratele simțăminte la un moment dat?

Natura umană este sensibilă și iubitoare, autenticitatea constă în exprimarea ei nu în ascunderea ei. Până când nu avem curajul de a exprima în afara noastră ceea ce simțim, gândim și vedem în interiorul nostru, vom rămâne aceiași prizonieri ai minții și tiparelor comportamentale cărora le suntem tributari de mii de ani.

Da, nu este ușor să schimbi într-o viață ceea ce ai adunat în sute de vieți. Dar totul începe cu o intenție clară și cu primul pas. Da, este nevoie de curaj, dar veți afla în curând că dacă vreți să vă fie vouă bine, adică să rămâneți în echilibru și armonie cu voi înșivă, va trebui să vă aliniați exteriorul cu interiorul, și nu invers.

Nu veți mai putea stoca nimic în voi înșivă pentru a putea rezolva altădată, pentru că aceste ”depozite” nu mai există. Ne îndreptăm cu pași mai repezi decât vor sau sunt pregătiți unii, către eternul ACUM în care nu există ”altădată”. De acolo vine presiunea pe care o simțiți mulți de a rezolva lucrurile Acum, nu mâine, nu poimâine, chiar dacă primiți un mic răgaz.

Mulți, mai ales femeile, veți deveni mai ușor plângăcioase o vreme pentru că acesta este modul în care descărcarea emoțională este cea mai efectivă. Veți observa că una-două vi se umplu ochii de lacrimi atunci când sensibilitatea voastră este atinsă. Nu vă opuneți, iubiți și învăluiți în iubire necondiționată și foc violet tot ceea ce v-a trezit această stare. În acest moment lumea noastră are nevoie de iubire ca de aer.

Nu vă forțați să treceți nepăsători pe lângă situații care simțiți că vă afectează, dar nici nu vă pierdeți în ele. Învăluiți-le în iubire pentru că atunci ați pornit deja vindecarea acelei situații. Asta nu înseamnă însă să nu luați atitudine atunci când starea voastră de bine este afectată. Gândiți mai puțin și simțiți mai mult. Judecați mai puțin și dăruiți mai mult, chiar dacă este vorba doar de un gând de susținere și iubire. Nu uitați niciodată că nimic nu este așa cum pare, dar dacă v-a apărut în cale, are un mesaj pentru voi.

Căutați răspunsul în inimă pentru că mintea nu are răspunsuri pentru situațiile cu care vă confruntați pentru că nu le are în baza de date și vă va duce pe o rută greșită ca un GPS vechi și neactualizat pentru că între timp totul s-a schimbat. Inima este noul GPS care vă va duce întotdeauna la destinație, chiar dacă uneori alege o rută ocolitoare.

Vă doresc o zi minunată, plină de bucurie, magie și de o fericită anticipare!

Munay,

Monica Poka