Iată-ne în ultima zi a lunii
septembrie și mulți speră că luna octombrie va fi o lună mai liniștită, mai
calmă din punct de vedere energetic, dar mie, sincer, nu mi se pare defel să
fie mai liniștită. De ce? În ultimele 3 luni am trecut prin tot felul de
activări, integrări, am fost ”însămânțați” cu energii noi, coduri noi, activări
noi care au început deja să încolțească.
Ce vor aduce noile noastre aspecte
rezultate din această însămânțare și gestație nu prea avem cum ști, dar putem
bănui că nu vor aduce ceva cunoscut minții noastre umane obișnuite, pentru că,
altfel, ce rost ar fi avut toată această vânzoleală energetică, și nu numai, de
la solstițiu încoace. De altfel, cei care au început să fie mai preocupați de
interiorul lor decât de exterior, simt că ceva s-a schimbat.
Deși nu pot spune exact ce s-a
schimbat, pentru că nu s-a schimbat doar un singur ceva, mulți simt că sunt
alți oameni. Mulți se retrag tot mai mult din rumoarea și nebunia societății
preferând solitudinea sau compania naturii și a animalelor în încercarea și
dorința de a descoperi ce s-a schimbat în ei.
Mulți nu mai înțeleg lumea și
încep să o vadă cu ochi noi întrebându-se ”Și eu am fost așa?”, iar când o voce
micuță interioară spune ”Exact așa ai fost” se cutremură bucurându-se că au
făcut, în sfârșit, ochi într-o lume în care pot vedea mai bine lucrurile așa
cum sunt ele de fapt.
Dar apoi apare dilema, ”Și ce să
fac acum? Ce am de făcut acum?”. Mare dilemă pentru că de cele mai multe ori
rămâne fără răspuns. ”Bună dimineața, Creatorule! Ce ai dori să experimentezi astăzi?”
se pare că aude dar gândurile obișnuite dau năvală și salutul matinal se pierde
în ”ce trebuie să fac astăzi”.
Asta nu ar fi o problemă, dacă
acel ”trebuie”, cu o nuanță accentuată de ”ce este nevoie să fac ca să”, este
ceva ce noi decidem că este necesar să facem pentru îndeplinirea unor scopuri
pe care NOI ni le-am stabilit. Toate întrebările pe care noi ni le punem nouă
primesc răspuns, atunci când suntem deschiși la a accepta și alte răspunsuri în
afara celor venite din minte și din ceea ce obișnuiam să facem ”pentru că așa
se face/s-a făcut de când lumea”.
De asemenea, mulți dintre cei
care o luaseră pe o cale spirituală se trezesc că nu mai rezonează cu acea
cale, că ceva din ei îi trage în altă direcție, o direcție mult prea pământeană
gândesc ei. Marea problemă cu care acești oameni se confruntă este că ni s-a
inoculat ideea că lumea fizică este de vibrație joasă, iar lumea eterică este
cea valoroasă, cu vibrații mai înalte.
Nu este vorba de forma de
manifestare, fizică sau energetică/eterică, este vorba de densitate pur și
simplu. Energiile pot fi manifestate, sau nu, fie că sunt de vibrație joasă,
fie că sunt de vibrație mai înaltă. Asocierea fizicalității cu ”ceea ce este
jos, rău, inferior, etc.” ne-a dus la proiectarea a tot ceea este bun și de
râvnit asupra a ceea ce nu este format, nu are manifestare fizică.
Mulți au decis, la nivel
conștient unii, la nivel inconștient alții, că lumea pământeană este rea și că
doresc să evadeze cât mai rapid din ea. Acești dragi creatori, crează ceea ce
ei gândesc și cred. Intenția puternică, credința puternică sunt creatoare. Cu
cât mai mulți cred acest lucru, cu atât mai puternică va fi intenția, credința
lor unificată.
Pe de altă parte, cei care au
reușit să intre în interiorul lor, au descoperit o lume – mai multe – de care
uitaseră și care acum își deschide larg porțile oferindu-le noi căi de
explorare. Îi veți recunoaște cu ușurință pentru că au devenit retrași, tăcuți
și totuși cu un zâmbet sau o seninătate blândă pe față. Îi veți simți ca și cum
ei nu mai fac parte din această lume.
Într-un fel nici nu mai fac, dar
ei sunt cei care vor aduce în lumea fizică frumusețea lumii lor interioare. Ei
sunt cei care vor ancora și ancorează o nouă lume pe Pământ. Deși, aparent,
sunt prinși în mrejele lumii fizice și în activitatea de zi cu zi ca și până
acum, îi puteți simți că ei nu mai fac parte din vechea lume. Ei sunt ocupați
cu crearea celei noi, care acum dospește în interiorul lor.
Ceea ce puteți simți în
apropierea lor este un amestec ciudat de calm, pace, liniște dublate de un
neastâmpăr creator care pare să izbucnească în fiecare moment, dar care încă
mai mustește până când va erupe. Sunt alții în prezența cărora puteți simți o
pace atât de profundă de parcă v-ați cufunda într-un ocean de pace și liniște.
Un alt semn ușor de recunoscut,
al celor ”atinși” de noile vibrații, este nevoia de a face ordine în jurul lor,
de a repara unele lucruri fizice, de a renova, de a transpune în fizic ceea ce
se petrece în interiorul lor. Unii s-ar putea să nici nu conștientizeze acest
lucru și să-i spună ”curățenia de toamnă” deși nu au mai făcut niciodată acest
lucru.
Vorbeam zilele trecute de nevoia
noastră de idealizare și care acum începe să se risipească. Tot mai mulți, în
special tinerii, nu mai doresc să facă lucrurile așa cum le-au făcut părinții
lor, ci încearcă să transpună în formă fizică propriile lor idei și concepții.
Ceea ce este extrem de bine pentru că după cum este ușor de văzut, avem nevoie
de ceva nou care să ne scoată, ca societate, din haosul în care ne zbatem.
Mulți nu știu încotro să o ia în
aceste momente. Întrebați-vă de zeci de ori dacă este nevoie ”Pentru ce am
venit eu pe Pământ?” și nu vă mai dați răspunsuri din minte, priviți în jurul
vostru, dar priviți cu ochii sufletului vostru și veți ști de ce ați venit pe Pământ.
”Ce pot eu să fac pentru această
lume?” răspunsul este foarte simplu: ceea ce știți cel mai bine să faceți și vă
face plăcere să-l faceți, indiferent ce este acel lucru. Chiar dacă este vorba de-a
face curățenie sau de mâncare. Iubirea este imprimată în tot ceea ce faceți din
inimă și cu bucurie, indiferent de cât de mărunt s-ar putea să pară acel lucru.
Puneți deoparte toate acele
reguli, tipare despre cum trebuie să fim pentru a fi vrednici, buni, bla, bla,
bla… și fiți voi, pur și simplu așa cum simțiți voi să fiți pentru a aduce
bucurie și iubire în sufletul vostru, în ființa voastră și în preajma voastră.
Uneori nu le puteți exprima prin gesturi sau cuvinte pentru că știți că ați fi
judecați sau puși la punct.
Lăsați-le ca pur și simplu să
curgă din voi în câmpul de energie colectiv așa cum curge un firicel de apă
izvorât din creierii munților care se unește cu alte nenumărate firicele de apă
care fac același lucru până când ajung a fi marea cea mare.
O zi minunată, plină de magie și
de o fericită anticipare vă doresc.
Munay,
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.