Actualizare 20 Septembrie 2017

Cred că nu este o noutate pentru nimeni că perioada prin care trecem este una extrem de intensă în ceea ce privește eliberările, provocările și deciziile pe care suntem oarecum forțați să le luăm fiecare pentru noi. De forțat nu ne forțează, evident, nimeni exterior nouă, pur și simplu nu mai putem face anumite lucruri, nu mai putem accepta anumite lucruri, situații, persoane în viața noastră.

Această stare, deși este una de împuternicire personală, este destul de greu de suportat uneori, mai ales că până și corpul fizic refuză să mai participe la situațiile toxice în care ne-am putea rătăci, prin senzațiile de rău fizic, greață, slăbiciune, o îngreunare a respirației, parcă cineva ți-ar trage un pumn în piept sau stomac, sau pur și simplu prin blocarea auzului.

Corpul nostru este unic, așa cum suntem și noi – esența, conștiința care îl animează – și va reacționa, prin urmare, în nenumărate  feluri diferite la situațiile prin care trecem. De asemenea, corpul nostru trece și el prin transformări uluitoare pentru a putea întrupa conștiința care noi suntem și care crește în vibrație pe zi ce trece.

Ceea ce am observat este că ne-am pierdut, și ne pierdem în continuare, preșul sub care să ascundem ceea ce nu ne convine pe moment pentru o rezolvare ulterioară. Inconștientul și subconștientul nostru fuzionează tot mai mult cu conștientul nostru pentru a ne aduce la starea de existență în Acum, nu în trecut sau viitor.

Acest lucru se datorează ieșirii tot mai mari din timp, ori dacă mai avem noțiunile de trecut și viitor, ieșirea din timp nu se poate face. Într-adevăr, nu mulți recunosc această etapă și sunt sub presiunea timpului care parcă se scurtează pe zi ce trece. Este o situație extrem de delicată pentru cei care lucrează cu termene limită de încheiere a unor situații, lucrări, etc.

De asemenea, o altă provocare, sau mai bine zis alte provocări, cu care ne confruntăm cu toții este eliberarea tiparelor tradiționale din sistemul nostru de gândire și credințe, cum ar fi tiparul victimei, al sărăciei, al lipsei de abundență din orice, al nevredniciei și multe altele pentru că am fost foarte creativi în crearea lor.

Vă puteți regăsi în situații care parcă vin să vă facă să credeți că ați eșuat, ați dat greș, că nu mai puteți și vă vine să ”puneți pușca jos” de parcă întreg Universul conspiră să vă doboare sau îngenuncheze. Nu acesta este cazul, este vorba de examenele finale pentru unii, de verificări a punctului în care au ajuns pentru alții. Modul în care voi abordați aceste situații și reacționați, sau nu, la ele este cel care vă ”dă nota” de trecere sau de repetare a examenului.

Nimeni nu a spus că va fi ușor să trecem prin ce trecem, dar dacă tot suntem în horă, trebuie să jucăm. DAR, putem alege după ce muzică să dansăm și putem alege să dansăm după muzica sufletului nostru, muzica care ne va duce acolo unde avem de ajuns și de unde n-am plecat niciodată. Da, este greu pentru mintea umană să priceapă acest lucru, dar pe zi ce trece devine tot mai cooperantă.

Acum, am văzut că circulă, din nou, prevestirea apocalipsei pentru data de 23 septembrie 2017. Mi-aduc aminte că la fel a fost când am trecut în noul mileniu, anii 2000, la fel a fost în 2012 și încă de câteva ori de atunci. Morbide înclinații mai avem și noi, oamenii, uneori. Frica de moarte, moartea care nu există, care este adânc înrădăcinată în memoria noastră celulară are și ea nevoie de eliberare.

Haideți să spunem că noi suntem un experiment, dar în același timp și oamenii de știință care fac experimentul. Ce motiv am avea, ca noi, oamenii de știință care experimentăm ceva, să ne distrugem în totalitate experimentul? Ce om de știință își distruge cu bună știință laboratorul și experimentul? Să nu mai vorbim de faptul că NU mai este absolut deloc necesară o asemenea măsură.

Da, ea a fost aplicată de câteva ori, știm de Lemuria, Atlantida și alte civilizații ale căror urme le descoperim acum, dar nu este nevoie ca istoria să se repete, a sosit momentul ca acest experiment să reușească pentru că acum, mai mult ca oricând, condițiile de reușită sunt la nivelul la care să o poată face.

Și chiar dacă am ajunge din nou în punctul distrugerii, este doar o ipoteză, oare n-am mai trecut prin atâtea și acum suntem aici, dovedindu-ne că suntem nemuritori și că nu renunțăm atât de ușor la ceea ce ne-am pus în cap? Chiar dacă asta strică planurile unora 😊

Haideți să menținem mai bine o viziune pentru un viitor magnific, glorios și strălucitor al rasei umane și să încheiem acest experiment cu o superbă naștere, după un travaliu de eoni, a minunatei, omnipotentei Ființe Umane.

Căutați-o în inima voastră, pentru că este acolo și este deja înflorită. Udați-o și hrăniți-o cu iubirea care sunteți și lăsați ca orice altceva ce este mai puțin de atât să curgă pe lângă voi, pentru că tocmai suntem în procesul unei minunate nașteri a unei minunate Ființe numită Ființa Umană.

Nu vă mai lăsați influențați de teoriile apocaliptice, pentru că acolo unde merge gândul, acolo merge și energia și în loc să o respingeți, o atrageți înspre voi. Spuneți simplu ”Refuz o asemenea realitate ca fiind realitatea mea. Refuz să îmi investesc energia în așa ceva, eu sunt Creatorul propriei mele realități, o realitate a fericirii, abundenței, a iubirii.”

Chiar dacă situația din jurul vostru nu încurajează sau susține o astfel de abordare, faceți-o. Reamintiți-vă vouă înșivă ce doriți în viața voastră și lăsați deoparte ceea ce nu doriți. Fiecare este responsabil doar de ceea ce el însuși/ea însăși crează și a sosit, în sfârșit, momentul în care să ne experimentăm propriile creații în această viață.

Să nu uităm că oricare ar fi întrebarea, răspunsul este întotdeauna: IUBIREA!

O zi minunată, plină de magie și de o fericită anticipare vă doresc.

Monica Poka