Actualizare 7 Septembrie 2017

Titlul acestei actualizări ar fi putut fi și ”Momente ale Adevărului” pentru că asta este ceea ce trăim de fapt. Aceste momente ale adevărului sunt în perfectă aliniere și armonie tocmai cu anotimpul în care intrăm: toamna. De ce? Pentru că toamna se culeg roadele a ceea ce în primăvară am însămânțat, apoi peste vară am îngrijit pentru a ajuta să crească și să dezvolte, iar în toamnă, când rodul muncii noastre este copt, îl putem culege.

Într-adevăr, am ajuns în momentul culesului anual din toate punctele de vedere. Mulți își aduc aminte, sau își vor aduce în curând, de fabula cu greierele și furnica pentru că toamna se numără bobocii care sunt destul de viguroși să facă față iernii care vine. Natura este cea mai frumoasă și perfectă oglindă a ceea ce viața este și cum funcționează ea.

Deci, dacă v-ați făcut munca pe care o aveați de făcut cu voi înșivă, suntem, sau cel puțin credem că am fi, pregătiți pentru ceea ce urmează să vină. Dar surprize pot apărea oricând, așa că nu este bine să ne considerăm nici prea, prea și nici deloc. Cel mai bine este să abordăm lucrurile cu calm pe măsură ce ele apar, fără să ne alarmăm și să alergăm după cai verzi pe pereți și să știm că niciodată dracul nu-i atât de negru pe cât îl vopsesc unii.

Observ în ultima vreme o oarecare delimitare între reacțiile oamenilor. Unii se retrag în ei înșiși/ele însele pentru că pe lângă faptul că acolo este pace, liniște, calm – atât cât este – este locul în care se simt în siguranță și ancorați, în timp ce alții nu fac față presiunilor și caută sprijin în exteriorul lor, reacționând de multe ori în moduri care te duc cu gândul la ceea ce numim lipsă elementară de judecată – în sensul de gândire sănătoasă atât pentru persoana în cauză cât și pentru cei din jurul său.

A devenit chiar relativ ușor de recunoscut cine, cum stă pentru că cei care se simt bine în pielea lor și s-au căutat pe dinăuntru, în sensul ”cine sunt eu cu adevărat”, lucrează în continuare la o ancorare cât mai sănătoasă, deplină și totală în ei înșiși/ele însele, în timp ce cei care nu au făcut-o aleargă bezmetici după susținere și ajutor care să vină de la cineva exterior lor.

Nu mă refer aici la cei care caută să-și clarifice lor înșiși unele situații, probleme cu care se confruntă pentru a putea găsi în ei înșiși și pentru ei înșiși rezolvarea acestora – deși această rezolvare nu este doar pentru ei înșiși, ci pentru toți cei care pot accede energia răspunsului găsit din momentul intrării lui în conștientul colectiv uman – ci mă refer la cei care aleargă bezmetici neștiind ce caută de fapt și se îndreaptă spre ceea ce numim autorități, indiferent că sunt de ordin social, religios sau de tipul guru spiritual pentru răspunsuri pe care aceștia oricum nu le au sau nu doresc să le facă publice și atunci când le au.

Da, presiunea asupra noastră, a tuturor, a crescut enorm de mult și va crește în continuare și mai mult. Vom face față? este întrebarea care a răsărit în mintea multora. Răspunsul este așa cum ne-am și aștepta să fie: unii da, alții ba. Cei care și-au construit casa lor interioară asemeni purcelușului din povestea celor trei purceluși, vor face față, dacă așa au ales și exact cum ei/ele au ales, pentru că ei/ele au înțeles că ei/ele sunt Creatorii vieții și realității lor.

Cei care n-au făcut-o sunt cei pe care îi vedeți sau auziți invocând ajutorul unei forțe exterioare lor să-i salveze. Ei/ele mai trăiesc încă în paradigma în care au nevoie de un salvator oricum l-ar chema sau oricine ar fi. Nu ne poate salva nimeni de noi înșine și nici nu ne poate turna cu pâlnia în cap/minte/inimă/corp ceea ce nu am adus noi înșine.

Oamenii, în marea lor majoritate, sunt ființe care au uitat cine sunt ei cu adevărat și degeaba le-ai spune și dezvălui acest lucru, dacă ei nu sunt pregătiți să-l afle, nu-l vor putea nici recunoaște, nici asimila. Tot ce putem face în aceste momente este să ușurăm presiunea care este pusă pe omenire, dar nu prin judecăți și prin o și mai mare separare ce rezultă din acestea, ci prin iubire și recunoașterea unității dintre Tot Ceea Ce Este.

Da, puteți recunoaște diferențele, dar atunci când puteți face acest lucru, ați ajuns la nivelul la care ȘTIȚI că suntem cu TOȚII UNA și tot ceea ce mai puteți face este să vă împărtășiți iubirea cu acele aspecte ale noastre înșine care încă mai rătăcesc în întunericul ignoranței. Dacă simțiți că este nevoie să vă retrageți temporar din lume, faceți-o în așa fel încât să vă puteți așeza mai bine în voi înșivă, să vă ancorați mai bine în voi înșivă, pentru că avem nevoie de rădăcini adânci prin care să putem canaliza energiile care vin pentru binele nostru cel mai înalt și al întregii vieți de pe Pământ.

Avem nevoie de claritate, viziune și o perspectivă înaltă pentru a putea discerne direcția potrivită care să ne scoată din întunericul necunoașterii marilor adevăruri. Căutați-i pe cei asemeni vouă pentru a vă putea susține unii pe ceilalți pentru că nu am venit și nici nu suntem singuri în toată această poveste. Veți vedea cum alianțe noi și benefice se formează și între oameni și între state pe măsură ce energiile care vin continuă să inunde Pământul.

Nu uitați că FIECARE dintre noi are un cuvânt de spus în ceea ce privește direcția în care o ia civilizația umană ca civilizație. Votul fiecăruia dintre noi contează, și nu așa cum vedem că se întâmplă în politica lumii noastre, este un vot luat la nivel de suflet și acest vot CONTEAZĂ. Alegeți cu inima, alegeți cu sufletul, alegeți IUBIREA din care suntem făcuți cu toții. Noi, oamenii, suntem cu toții Copiii Iubirii Creatorului. Noi suntem cei care poartă stindardul Iubirii Creatorului în acest Univers al Creatorului și dincolo de el.

Și așa este.

Munay,

Monica Poka