Stadiile de evoluție și însingurarea

Din ciclul De ale mele

A trecut ceva vreme de când am scris ultimul articol și asta din cauza faptului că am simțit să iau o pauză în care să observ, doar să observ lumea, să nu mă implic atât de mult pentru că atunci când totul este în schimbare, probabilitatea să te pierzi în peisaj este foarte mare. Așa că, mi-am luat o perioadă de concediu 😊

De ce am revenit tocmai acum? Pentru că stăm la o nouă răscruce de drum, mulți dintre noi, și avem de luat hotărâri care s-ar putea să nu fie chiar ușor de luat. Am trecut prin nopți ale sufletului, ne-am dat de toți pereții, de tavan și de podele în timp ce alții păreau să o ducă bine mersi.

Ne-am întrebat de multe ori ”De ce eu? De ce trebuie să trec prin toate astea? De ce toate astea mi se întâmplă numai mie? Ce este în neregulă cu mine? Numai eu văd lumea așa?” și cred că nu am epuizat și nici nu voi epuiza acest tip întrebări atât de personale, dar și comune, tuturor.

De ce eu? Răspunsul atât de simplu ”Pentru că TU ai ales asta.” a fost și este privit ca fiind de natura irealului. Ce ființă ”normală” și-ar dori să experimenteze frica, neputința, nevrednicia, rușinea, vinovăția, neiertarea și atât de multe altele încât cred că lista ar putea fi lăsată deschisă și s-ar găsi nenumărate alte stări, experiențe, trăiri de trecut pe ea.

Da, este greu pentru noi, atunci când ne aflăm în întrupare umană, să acceptăm că chiar noi am fi ales sau am fi fost de acord să trecem prin asemenea experiențe de viață. Dacă puneți următoarea întrebare ”De ce tocmai eu? Ce este atât de special la mine încât tocmai eu să fi trebuit să trec prin asta?” s-ar putea să aflați răspunsul, sau nu.

De ce ”sau nu”? Pentru că, la început, chiar dacă vi s-ar spune adevărul nu l-ați crede. ”Fugi de-aici! Nu vezi că nu sunt cu nimic special/ă față de alții?” Problema este că TU nu vezi, nu poți vedea, că, da, ești special/ă și diferit/ă de alții, deși porți și tu la rândul tău un corp uman, probabil nu foarte diferit de al altora. Și totuși ... te-ai uitat cu atenție la corpul tău și la modul în care servește atât de bine experiențelor prin care ai trecut și treci?

Nu ați observat că atunci când priviți o situație, de la un moment dat al evoluției voastre, vedeți o imagine mult mai complexă, mai largă a ei? Că vedeți mai multe amănunte, detalii, conexiuni de parcă ați avea suprapusă peste acea situație o hartă luminoasă care conține punctele cheie ale situației? Da, veți spune, dar este mai ușor de văzut din afara lucrurilor. Corect, dar voi ați avut puterea și inspirația să rămâneți în afara lor 😊

Ei bine, nu cred că mai este cazul să vă amintesc cât de speciali sau nespeciali sunt unii sau alții, pentru că fiecare este special în felul lui, oricum ceea ce vreau să vă spun este că stăm din nou la o răscruce de drumuri care este posibil (sigur, în multe cazuri) să ne aducă o și mai mare însingurare decât cea pe care am avut-o până acum.

Fiecare ființă întrupată ca om pe Pământ, a venit cu anumite obiective pe care să le atingă sau măcar să se apropie de ele, în funcție de ceea ce sufletul dorește să experimenteze prin acel aspect al său. Vă este clar că nu am venit toți cu aceleași obiective și nici capacități, abilități. Unii dintre noi nici măcar n-am venit pentru noi înșine, dar asta nu înseamnă că noi nu avem nimic de câștigat din asta. Avem, și încă foarte mult.

Unii dintre noi am ales, sau ne-a fost dată mai degrabă, misiunea de a fi în prima linie a procesului de ascensiune prin care Planeta Pământ, împreună cu toți locuitorii ei, trece. Aș putea spune că noi nu avem foarte multe opțiuni între care să alegem, pentru că ceea ce ne-a ”calificat” pentru această misiune este ceea ce noi cunoaștem, știm, precum faptul că am mai trecut prin astfel de experiențe fie pe Pământ în timpul altor civilizații, fie pe alte planete.

Așadar, noi nu putem alege decât mersul înainte indiferent de ce alte opțiuni există pentru alții. Noi suntem pur și simplu propulsați înainte de o putere pe care de multe ori nu o putem înțelege și ni se pare că ar avea o voință proprie. Da, are, și este puterea Sufletului nostru, a Grupului nostru de Suflet, a însăși/însuși Creatorului.

Acest lucru nu este întotdeauna ușor de dus și nu pentru că ne-ar scoate din propria noastră zonă de confort. Ne-am obișnuit deja cu asta 😊 Ceea ce ne doare, oarecum, este că rămânem tot mai singuri pe această cale. Nu mai avem cu cine discuta din cercul nostru familial, prieteni apropiați, colegi, de parcă nouă ni se ia un văl de pe ochi și numai noi putem vedea o situație în felul în care o vedem.

”Cum pot să nu vadă, când este atât de clar?” Da, este, dar nu pentru toată lumea. Și aici apare însingurarea și ne întrebăm de multe ori ”Oare de-asta am ales când am venit prima dată pe Pământ să uit cine sunt și care sunt abilitățile mele? Nu am putut să mă simt atât de singur/ă și am ales să fiu ca aceilalți?” Bună întrebare și răspunsul este, în cele mai multe cazuri ”Da”.

Dacă vă ajută cu ceva (și, credeți-mă că ajută), încercați să înțelegeți și să acceptați faptul că cei din prima linie sunt aici pentru că au ales, sau au fost desemnați, să fie în prima linie și pentru ei nu există ”nu sunt dispus/ă să merg mai departe de atât în această viață” așa cum există pentru ceilalți.

Pentru noi nu există ”am să fac pasul ăsta data viitoare”, noi nu avem de ales pentru că am ales deja înainte de a veni pe Pământ în această viață și nu ne putem abate de la acel plan care este foarte important nu doar pentru oameni și Pământ, ci pentru întregul Univers al Creatorului. Noi suntem ”soldații” aflați în misiune, dacă vreți,  în timp ce ceilalți se află într-un ciclu evolutiv natural și pot alege pentru ei.

Căutați-i pe cei asemeni vouă, pe cei care nici ei la rândul lor nu au prea multe opțiuni între care să aleagă, îi veți găsi, pentru că și asta face din parte din plan, și lăsați-i pe cei care pot alege, să aleagă pentru ei înșiși/ele însele pentru ei/ele, chiar dacă este vorba de membrii foarte dragi ai familiei voastre pământene. Oricum, prin ceea ce voi sunteți îi ajutați enorm de mult în propria lor evoluție.

Nu vă însingurați, nu vă acuzați că vă lăsați familia ”în urmă”, energetic, spiritual vorbind, cu prietenii merge mai ușor decât cu familia, pentru că în timp ce ei au posibilitatea să aleagă, voi sunteți cei din prima linie, sunteți farul, sunteți pionierii care au de deschis căi nu numai pentru o întreagă lume, pentru o planetă, ci pentru un Univers întreg. Prin noi/voi însăși/însuși Creatorul lucrează, nu că n-ar face-o prin toți. O face, dar hai să spunem că ceea ce diferă este proporția în care o face.

Majoritatea dintre noi au ajuns la această conștientizare și unii au putut-o accepta relativ ușor, în timp ce alții se mai luptă încă cu ea. Cei care sunteți în această situație, veți ști că este așa, în timp ce alții veți spune că tot ceea ce am scris este o aberație. Toți aveți dreptate 😊 Pentru fiecare este așa cum percepe.

Munay!

Monica Poka