Alberto Villoldo
În conștiința Jaguarului, putem accesa un alt tip de curaj foarte folositor, cel al minții și al emoțiilor. Acesta este adeseori numit ”curaj moral” și este cel ce ne dă voie să vorbim despre ceea ce credem că este corect și just oamenilor care nu sunt receptivi la credințele noastre. Curajul moral ne face să îndrăznim să riscăm respingerea și ridicolul și de multe ori contrazice purul curaj fizic care ne ajută să facem ceea ce este nevoie să facem ca să putem supraviețui. Prin curajul moral ne putem juca cu propria siguranță ca să acționăm potrivit convingerilor noastre celor mai profunde. Acesta este curajul pe care se bazează pompierii atunci când intră într-o clădire în flăcări, deși instinctele le spun să stea deoparte și îi menține pe iubiți fideli unul altuia atunci când lucrurile nu merg bine, în loc să caute modalități să iasă din relație.
Curajul moral cere să fim dispuși să ne recunoaștem eșecurile și nevrozele. Dacă suntem obsesivi sau exigenți, recunoaștem atât partea pozitivă a acelor calități cât și dezavantajul lor și încercăm să fim conștienți de modul în care ambele ne servesc și ne frânează. Suntem în măsură să ne experimentăm emoțiile chiar și-atunci când le punem în perspectivă. După ce am fost trădați de cineva, de exemplu, recunoaștem că este normal să vrem să-i facem să sufere pentru ceea ce au făcut, dar luăm în considerare și bunul simț și o înțelegere a motivului pentru care este mai bine să renunțăm la mânie și să mergem mai departe. Curajul moral ne dă voie să cântărim ambele părți ale problemei și să recunoaștem că comportamentul celorlalți este, de obicei, rezultatul propriilor lor probleme psihologice și obsesiei pentru sentimentele lor – nu este vorba de faptul că vor să ne rănească, ci că ne-am pus în calea dramelor lor.
Când ne lipsește curajul Jaguarului, ne concentrăm doar pe propria supraviețuire, iar compasiunea ne ocolește. Nu ne interesează care este problema altcuiva, vrem doar să fim siguri că noi nu suferim. Dar când suntem la nivelul Jaguarului, facem ceea ce trebuie, indiferent de riscuri sau cost. Din punctul de vedere al Jaguarului, efortul nostru de-a fi unici are ca rezultat o viață de lașitate. Pisica junglei insistă să ne recunoaștem asemănarea, că toți suntem împreună pe acest pământ și suntem frați și surori. Doar atunci când recunoaștem că nu suntem speciali putem cu adevărat deveni originali. Putem avea curajul să ne uităm la tot ceea ce se uită și ceilalți și să gândim diferit despre acele lucruri.
Conștiința Jaguarului ne poate readuce la o stare de deschidere și de nerăbdare, dar este nevoie de curaj să acționăm din creativitatea noastră și nu să stăm pur și simplu și să ne gândim la cum ar fi viața noastră dacă am avea îndrăzneala să ne manifestăm viziunea. Prin urmare, curajul Jaguarului ne cere să înțelegem percepțiile limitate create de gândurile și emoțiile noastre și să fim vigilenți să nu ne lăsăm prinși în vise care sunt, de fapt, coșmaruri.
Sunteți pregătiți să vă visați lumea în existență cu curajul
Jaguarului?
Traducere Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.