Eu și Respectul

Din ciclul De ale mele

A încerca să definești Respectul este o nebunie. De ce? Pentru că există atât de multe forme de manifestare, de exprimare a lui, deși, în definitiv și la urma urmei, totul pornește dintr-o singură rădăcină numită simplu Iubire Necondiționată. Da, când atingi starea de Iubire Necondiționată afli că respectul se adresează nu unei ființe, unei acțiuni, unei manifestări. Respectul se adresează Divinului din Tot Ceea Ce Este indiferent de modul său de exprimare.

Iubirea Necondiționată este pur și simplu o energie, un câmp de energie în care te afli și care se află în tine, atunci când alegi să fie așa. Atunci când ești în acest câmp de energie noțiuni cum ar fi respectul, smerenia, non-judecata, compasiunea, pacea interioară și multe altele își pierd individualizarea pentru că ele sunt cuprinse în Iubirea Necondiționată.

Pe Pământ sunt încă destui de puțini oameni care să fi atins frecvența de rezonanță a acestui câmp, deși numărul lor este în creștere pe zi ce trece, și și mai puțini care să poată rămâne constant în acest câmp de energie, dar și aici veștile sunt tot mai bune. Pentru că acest câmp viu de energie are nevoie de o anumită frecvență de rezonanță ca să se poată manifesta, el este încă necunoscut multor oameni. Vestea bună este că cei atinși de acest câmp se ”molipsesc” de el și vor începe să-l caute pentru că el se ”simte” foarte bun și plăcut, extaziant de-a dreptul.

Dar hai să vedem ce înseamnă, de fapt, respectul. Respectul este o cale de a atrage acest câmp al Iubirii Necondiționate, dar este vorba de respectul adevărat, real, nu de cel de fațadă și formal. Nu-mi respect părinții pentru că am nevoie de bani de la ei, ci pentru tot efortul lor de zi de zi de a mă crește, și aici respectul se împletește cu recunoștința, lucru pe care mulți îl vor înțelege de-abia în momentul în care devin ei înșiși părinți.

Nu-mi respect șeful pentru că-mi este șef, ci pentru că respect Divinul din el. Asta nu înseamnă să-i suport toanele sau manifestările de patron al vieții mele, înseamnă să recunosc că amândoi ne aflăm la nivelul la care avem de învățat ceva unul de la celălalt. Odată lecția însușită, relația șef-angajat se încheie sau se schimbă.

Sunt mulți oameni despre care se spune că ”au uitat unde și-au lăsat opincile”. Acești oameni se află într-o etapă a călătoriei lor în care este nevoie să învețe că sunt valoroși și merită respect fără să fie nevoie să-l impună. Oricum nu o pot face pentru că respectul se dăruiește și primește, nu se impune. Când simți nevoia să te impui nu faci altceva decât să demonstrezi că tu însuți consideri că nu meriți respectul pe care-l pretinzi.

Toți oamenii își doresc să fie respectați, dar uită un lucru esențial: că pe această planetă ceea ce dai este ceea ce se întoarce la tine. Altfel spus, dacă vrei să fii respectat, respectă la rândul tău. Respectul nu este ceva discreționar în sensul că ”asta respect și asta nu respect pentru că ...”. Când alegi ce să respecți și ce nu, ești în judecată. Judeci pe cineva/ceva după sistemul TĂU de credințe, nu după ceea ce este de fapt.

Pe Pământ există multe forme distorsionate ale respectului care vor dispărea, dar există și multe forme ale respectului adevărat care au dispărut, din nefericire, pentru că s-a pierdut înțelegerea motivației acelui respect. Și nu vorbesc de respectul formal numit și ”etichetă” la curtea vreunui rege sau nobil. Vorbesc de respectul pe care soțul îl are față de soție și soția față de soț, copilul față de părinte și părintele față de copil, omul față de om, omul față de natură și față de Divinitatea din Tot Ceea Ce Este.

Este vorba despre respectul care onorează și înalță, care este natural și curge împreună cu Viața. Da, respectul poate fi învățat, așa cum orice poate fi învățat, dar nu prin reguli obligatorii, ci prin simțirea sufletului. Pentru că am pierdut această calitate, așa cum fost ”educați” de către cei putere asupra altora, care nu respectă nimic altceva decât puterea, profitul și averea, ne-am adus propria planetă și civilizație în pragul dezastrului.

Din fericire, lucrurile au luat o întorsătură fericită și tot mai mulți întrezăresc ”luminița de la capătul tunelului” sau mai degrabă din propriul lor suflet ȘI al altora. Tot mai mulți oameni s-au săturat să trăiască într-o societate disfuncțională cu reguli bazate pe ”eu am, eu fac, eu sunt, eu dispun ...” generate de micul eu și se întorc spre nici ei nu știu ce încă, dar către ceva ce le spune ”Tu nu ești banii tăi, tu nu ești puterea ta, tu nu ești averile sau afacerea ta, TU ești cu mult mai mult de atât, TU EȘTI TOT CEEA CE ESTE!”

În acest moment, ABSOLUT TOTUL se schimbă în viața celui ce își dă seama și simte cu adevărat că da, parcă sună a adevăr, pentru că aceste câteva cuvinte răscolesc amintiri îngropate, dar ne-uitate. Din acest moment, această persoană va intra pe calea amintirii, amintirea a Cine Este cu Adevărat și nu va mai avea nevoie de reguli care să-l oblige să manifeste RESPECTUL față de Tot Ceea Ce Este pentru că pas cu pas va înțelege că el/ea însuși/însăși este Tot Ceea Ce Este.

Asta nu înseamnă că nu vor exista provocări, nici vorbă de asta, pentru că așa cum nu am făcut toți deodată clasa a întâia, nici nu ne trezim toți deodată la acest Adevăr. De asemenea, nu înseamnă să ne lăsăm călcați în picioare de cei care încă nici la grădiniță nu au ajuns, dar să o facem din acel loc al respectului pentru Tot Ceea Ce Este.

Deși noțiunea de bun-simț este și ea relativă, societatea umană, ca și orice altă societate/civilizație din Univers, își are și ea regulile ei de morală și etică a căror ne-respectare o putem sancționa. Important este să nu ne lăsăm trași în situația conflictuală creată indiferent de care este răspunsul pe care simțim potrivit să-l dăm.

Nu uitați nici o clipă că cei care vor să vă impună respect sunt cei care nu se respectă ei pe ei înșiși și nu au încredere ei în ei înșiși căutându-și validarea în afară. Sau pur și simplu habar nu au ce înseamnă respectul pentru că nu i-a învățat nimeni acest lucru. Răspundeți cu compasiune și iubire necondiționată manifestărilor percepute ca lipsite de respect, indiferent de faptul că-i puneți sau nu la punct, înțelegeți că acesta este nivelul lor de conștiință atins.

O energie care nu se poate ”agăța” de voi, nu vă poate afecta. Înțelegeți că fiecare dintre noi ne avem lecțiile noastre, temele noastre și că nu există nimic numit perfecțiune, există doar acea calitate a energiei de a restabili echilibrul acolo unde el a fost tulburat. Și nu uitați că Legea planetei este Legea Cauzei și Efectului și că ceea ce dați este ceea ce se întoarce la voi. Întotdeauna!

Namaste!

Monica Poka