Pregătirea Pentru Primul Contact - Capitolul XXIV

Shawn Împărtășește prin Sue Lie

18-09-2016

Bună dragi cititori,

În timp că vă bucurați cu toții de copilul vostru interior, trezit, eu postez următorul capitol din următoarea mea carte, ”Pregătirea pentru Contact”. În acest capitol, Shawn, băiatul cel tânăr, vorbește despre experiența sa de a fi pe Navă. Probabil că acest articol vă va ajuta să vă amintiți cum este să fii ”copil” pe Navă.

Bună tuturor, eu sunt Shawn, fratele mai mic al Lizei.

După ce Liza v-a spus povestea ei ”vouă”, mi-a cerut să vă spun și povestea mea. Acum, fiind genul de persoană care sunt, am vrut ”instantaneu” să știu cine sunteți ”voi”. În cele din urmă, după multe discuții, care au trebuit să-l includă și pe Sharman, am putut obține detaliile exacte despre modul în care aș putea să vă vorbesc de pe această Navă Stelară.

După cum a spus și sora mea, sunt un fel de ”brain-i-ack” (o persoană excepțional de inteligentă n.t.), care nu este un cuvânt real. Cu toate acestea, acesta este modul în care tatăl meu și cu Liza mă priveau pentru că, ei bine, cred că eu nu sunt ca oamenii obișnuiți. De fapt, nu eram ca nimeni – până când nu am venit la bordul Navei.

Dintr-o dată, aici au fost mii și mii de oameni cu care puteam vorbi în modul meu ”brain-i-ack” și care știau de fapt mai multe decât mine. Acum, știutul mai mult decât mine a fost oarecum o provocare. Pentru că întotdeauna am fost atât de diferit de alții pe Pământ, mi-am construit un fel de ”scut cerebral” în jurul meu așa că nu m-am simțit atât de diferit.

Dar acum nu sunt diferit. De fapt, sunt o grămadă de oameni care sunt la fel de inteligenți și mai inteligenți decât mine. S-ar putea să vă gândiți că m-am simțit instantaneu fericit în ceea ce privește această situație, dar trebuie să recunosc că mă obișnuisem să fiu mai inteligent decât alții. Acum cred că s-ar putea spune că sunt normal.

Desigur, nu eram normal pentru un copil de pe Pământ, dar sunt ”normal” pentru mulți dintre copiii de pe Navă. S-ar putea să credeți că sunt fericit din această cauză, dar lucrez ca să fiu fericit pentru acest lucru, deși trebuie să recunosc că îmi plăcea să ”fiu în vârf” chiar dacă eram singuratic.

Oh, dați-mi voie să vă vorbesc puțin despre vârsta pe Navă. După cum s-ar putea să vă amintiți, eram doar un copil când am venit pe Navă. Cu toate acestea, s-a întâmplat un lucru foarte mișto. În timp ce Pământul era, și încă mai este, legat de timp și spațiu, cea mai mare parte a Navei rezonează la dimensiunea a cincea a lui Aici și Acum.

Am avut nevoie de ceva timp să descopăr acest lucru pentru că, la început, puteam sta numai în zona destinată vizitatorilor trei/patru dimensionali. Cu toate acestea, curând după ce am venit aici, Sharman și Shelia și-au dat seama că eu nu sunt doar un copil obișnuit 3D. De îndată ce tata s-a simțit suficient de bine să-și dea acordul să mă ducă în zonele cu adevărat mișto ale Navei, ei au început să mă ia în excursii.

Sharman și Shelia au putut să-și dea pe deplin seama cine eram eu cu adevărat, lucru care a constituit punctul culminant al vieții mele destul de scurte de până acum. Cu toate acestea, intenționez să rămân în acest corp și pe această Navă până când am să-mi înțeleg pe deplin creierul, cum să-l folosesc pentru Lumină și să-mi cresc corpul într-unul adult. Sunt destul de dezgustat să am acest corp de băiețel în timp ce am un creier de adult.

Cu toate acestea sora mea va fi prima care va arăta că mai am încă emoții copilărești. Asta a fost o mare problemă când eram pe Pământ. Dar acum că sunt pe Navă, am întâlnit ființe de toate mărimile, formele, culorile și din locuri de care nici eu, astronomul fanatic, nu am auzit niciodată.

Prin urmare, nu mai este nevoie să ”dau pe dinafară” emoțional pentru că sunt atât de diferit.

Fiecare este diferit aici. Și, în același sunt la fel. Da, asta a fost foarte derutant și pentru mine la început. Totuși, mi-am dat în cele din urmă seama că deși corpul care le cuprinde conștiința poate fi diferit de alte corpuri, conștiința fiecăruia de pe această Navă este complet aliniată și armonioasă.

Acest tip de conștiință colectivă este exact ceea ce aveam nevoie. Aici, pe Navă, s-ar putea să arătăm cu toții diferit și să facem lucruri diferite, dar împărtășim cu toții o ”unitate a conștiinței” pe care n-am experimentat-o niciodată pe Pământ. Trebuie să spun că faptul că am venit pe această Navă este cel mai minunat lucru pe care mi l-aș fi putut imagina.

Sharman și Shelia care s-au purtat ca și părinții mei cât timp Tata a fost încă sub îngrijire medicală, și sora mea, care aleargă peste tot pe Navă împreună cu prietenul ei înalt și verde, știu că eu sunt în totalitate în siguranță. Prin urmare, mă lasă să mă duc și să fac ce vreau. Sharman și Shelia au recunoscut că creierul meu este cu mult mai mare decât corpul meu și niciodată nu m-au privit ca și ”vârstă și mărime”.

S-au uita în schimb la Corpul meu de Lumină. La început nu au vrut să-mi spună ce era Corpul meu de Lumină. Mi-au spus că atunci când voi fi pe deplin pregătit să fac această descoperire o voi face de unul singur. Wow, acest lucru m-a impresionat foarte mult. Era ca și cum ei s-ar fi putut uita în mine și să vadă ceea ce eu aș fi crezut numai dacă aș fi descoperit!

Ei nu m-au judecat pentru această trăsătură. De fapt, au onorat acest lucru și mi-au îngăduit să ”fiu propriul meu profesor”. De fapt, școala a fost întotdeauna doar un loc în care mă jucam cu prietenii mei. Și tot ceea ce aveam nevoie să învăț, și care era o MULȚIME, am căutat pe calculatorul meu. Acum am propriul meu ”calculator inter-dimensional”!

WOW, sunt în Rai sau ce? Pot căuta orice informație din orice dimensiune până în a douăsprezecea dimensiune. Obișnuiam să vorbesc despre dimensiunea a douăsprezecea când eram pe Pământ și toată lumea se gândea cât de ”drăguță” era ”imaginația” mea. Acum am confirmarea că tot ceea ce am văzut și am auzit în mintea mea, sau aceasta este inima mea, este adevărat, de fapt.

Nu am știut niciodată că am putea învăța din inima noastră, dar Sharman și Shelia  m-au ghidat cu blândețe să înțeleg mai bine o realitate cinci dimensională. Mi-au spus că pe Navă numai ”secțiunile vizitatorilor” sunt bazate pe timpul/spațiul trei dimensional și că atunci când sunt pregătit mă vor duce în zonele cinci dimensionalului ACUM de pe Navă, unde vârsta nu are nici o importanță.

”Ce vreți să spuneți cu asta?” am întrebat eu emoționat. ”Când tatăl tău se va simți suficient de bine, ne vom consulta cu el în legătură cu momentul în care poți merge acolo,” a fost răspunsul pe care l-am primit.

Știam că încercau să respecte regulile parentale Pământești, așa că am decis să nu mă opun și să învăț tot ceea ce puteam găsi pe calculatorul meu inter-dimensional. Și, frate, am învățat!! Am învățat și altceva ce NU era pe calculator. Am învățat că există și alți oameni exact ca și mine peste tot pe Navă.

În sfârșit, sunt cu adevărat acasă. Mai am încă ”trupul de copil” dar sunt ființe pe Navă cu tot felul de corpuri, astfel încât în cele din urmă mărimea mea nu este o problemă. Partea cea mai bună a noii mele ”școli” este că mă duc la ”secțiune”, deoarece aici școlile nu au ”clase”, care se bazează pe capacitatea mea și nu pe vârsta mea.

Pleiadeenii, precum și multe alte ființe mai înalt dimensionale de pe Navă, nu gândesc într-un mod secvențial ca și pe Pământ. Ei gândesc cu toții în ACUM. Pe cât de deștept m-am crezut întotdeauna a fi, am avut o perioadă foarte dificilă în înțelegerea conceptului de a trăi în ACUM. Mi s-a spus să am răbdare, lucru care nu este ușor pentru mine.

De fapt, nu este vorba că sunt nerăbdător. Este vorba de faptul că sunt atât de entuziasmat să descopăr un subiect pe care ”NU” pot să-l înțeleg imediat. În sfârșit, învăț ceva nou. Sharman și Shelia au spus că cea mai bună cale de a înțelege ceva este să-i vorbesc cuiva despre acel ceva.

Cu toate acestea, credeți sau nu, pentru prima dată în viața mea, învăț de la corpul meu mai degrabă decât de la creierul meu. Motivul este că dimensiunea a cincea nu este atât de mult un loc sau măcar un concept. Dimensiunea a cincea este o rezonanță energetică, o frecvență a realității.

”Frecvență a realității” este un termen relativ nou pentru mine și încă unul pe care nu l-am înțeles deloc până când am venit pe Navă. Dimensiunea a cincea este dificil de explicat până când nu ai ”simțit-o cu corpul tău”. Acum, acesta a fost un concept nou pentru mine. Întotdeauna mi-am pus mintea pe primul loc și acele emoții pisăloage de băiat tânăr au fost pe locul doi, și la sfârșitul listei a fost conștiința mea.

Nu m-am gândit niciodată la termenul de ”conștiință” altfel decât că cineva era treaz la ceva și prin urmare conștient sau inconștient pentru că era adormit. Habar n-am avut de faptul că conștiința era colectivul tuturor gândurilor și emoțiilor pe care noi le-am permis în conștientizarea noastră. Știu, știu vă gândiți că eu sunt cel mai ciudat copil pe care l-ați cunoscut vreodată. Și, da, sunt destul de ciudat după standardele trei dimensionale.

Cu toate acestea, spre marea mea bucurie (bucurie fiind un cuvânt pe care nu l-aș fi asociat niciodată cu sinele meu), nu mai trebuie să fiu măsurat de un conducător trei dimensional. Totuși, nu înțeleg, încă, pe deplin dimensiunea a cincea. Dar simt în corpul meu o senzație de bucurie, libertate și profundă camaraderie cu toată viața pe care nu am considerat-o niciodată posibilă.

În sfârșit, ”corpul meu băiat” poate accepta ”creierul meu adult” fără frica de judecată că sunt prea diferit sau că știu prea multe pentru ca alți oameni să se simtă confortabil cu acest lucru. Cel mai important, pot să ”îmi simt emoțiile” și să ”îmi ascult corpul”. Nu fac această afirmație ca și ”copilul cercetător, inteligent”.

Fac această afirmație mai degrabă din inimă. Da, mi-am găsit inima. Cred că mi-am pierdut legătura cu inima pentru că Mama mea a murit când eram atât de mic, tatăl meu, după cum spune Liza, lucra tot timpul și eu am fost crescut de sora mea mai mare care nu știa cu mult mai multe decât mine, așa că pur și simplu am încetat să mai am emoții.

Chiar am fost singur. Nimeni nu a dat nici o atenție faptului că nu eram în școala potrivită și că nu învățam nimic. Nimeni nu a observat că uneori veneam acasă cu cămașa ruptă sau plin de vânătăi pe corp. Liza punea pe masă ceva mâncare din conserve sau congelată pe masă, mă ajuta cu mâncarea și apoi dispărea în camera ei.

Eram singur! Eram singur acasă, eram singur la școală, singur în cartier și singur în mintea mea. Mi-am oprit toate emoțiile, altfel singurătatea și tristețea ar fi fost copleșitoare.

Făceam din când un duș și de multe ori îmi luam aceleași haine zile de-a rândul când mergeam la școală. Când veneam acasă într-o casă goală, mă învârteam prin bucătărie să găsesc ceva de mâncare, la fel cum mă învârtisem să găsesc ceva pentru micul dejun. Mă pregăteam singur pentru școală, eram de obicei singur și la școală, mă pregăteam singur de culcare și tot singur mă trezeam și în dimineața următoare.

Dar acum am părinți în Sharman și Shelia, am prieteni la școală; joc șah și uneori pierd, și chiar m-am jucat un joc cu mingea cu copiii de aici. Se pare că copiii de aici sunt la fel de transcedentali ca și părinții lor. Ei știu să mă lase ca doar să fiu. Nu-mi pun nici un fel de întrebări de încercare pentru că-mi pot citi aura.

De asemenea, pentru că-mi pot citi aura, ei știu să nu mă întrebe sau să mă preseze. Ei știu că eu mă voi adapta. Ei știu chiar și faptul că în sfârșit înțeleg și eu ce înseamnă cuvântul fericire. Și lucrul cel mai bun din toate, este că cred că am o prietenă. Numele ei este Belia și, la rândul ei, și ea este foarte inteligentă.

Prin urmare, nu este nevoie să mă prefac și să pretind că nu știu ceva ce, de fapt, chiar știu. De fapt, de multe ori ea știe mai multe decât mine. Ca și prietenul lui Liza, Belia nu este în totalitate umană. Ea are pielea albastră și spune că este de pe o planetă îndepărtată din Grupul Stelar Sirius. Desigur, ne-am dus direct la unul dintre calculatoare unde mi-a arătat totul despre lumea ei natală.

Ne-am uitat apoi la Pământ și am învățat totul despre Pământ și Galaxia Calea Lactee. În cele din urmă, Liza și cu mine avem într-adevăr prieteni buni. Acum, că suntem fericiți, nu ne mai luptăm, de fapt, ea și cu Mars stau uneori cu mine și cu Belia. La un moment dat, a venit și Tata. Cred că nu poți ”învăța un câine bătrân trucuri noi”.

Pe de altă parte, Sharman și Shelia apar adeseori, doar ca să vadă dacă avem nevoie de ceva. Apoi, ne lasă singuri. Nava este în totalitate sigură și totul este liber. Belia și cu mine mergem amândoi la școala de pe Navă, ceea ce este ceva chiar mișto. Nu există note, nici teme de casă și fac oarecum ca învățatul să fie distractiv.

Trebuie să spun din nou ”Îmi place să fiu pe Navă”.

link catre articolul original

Traducere Monica Poka