Iluzia Raiului și Iadului

Din ciclul De ale mele

După cum din ce în ce mai mulți oameni își dau seama, nu există nici Rai și nici Iad care să reprezinte niște locuri separate de ceva, undeva. ”Raiul” și ”Iadul” nu sunt altceva decât niște frecvențe ale energiei în care noi intrăm sau ne aflăm în permanență, alternativ sau simultan, în funcție de alegerile pe care le facem.

Raiul este asimilat acelei stări de bine, de extaz, de bucurie, de fericire – de unde și expresia ”mă simt ca-n Rai” – în care toate par a fi doar lapte și miere. Iadul, este asimilat acelei stări în care toate par a merge anapoda, nimic nu este cum s-ar aștepta persoana care experimentează starea respectivă. Iadul vine întotdeauna cu suferință, lipsă de iubire, de înțelegere, boală, etc. – de unde expresia ”parcă-i Iadul pe Pământ”.

Dar am spus PAR. De ce par? Pentru că în timp ce unei persoane o anumită situație îi provocă sentimentul de a fi în Rai, unei alte persoane aceiași situație îi poate provoca sentimentul de a fi în Iad. Tot mai mulți oameni descoperă că noi purtăm în noi în fiecare moment și Raiul și Iadul și că noi alegem în care să ”stăm”.

Oamenii își dau tot mai mult seama că alegerile lor sunt cele care-i fac să experimenteze Raiul/Iadul, mai degrabă decât mediul în care trăiesc. Tot mai mulți înțeleg că modul în care ei/ele personal văd, percep, interpretează și înțeleg o anumită situație este ceea ce-i ”ridică” în Rai sau îi ”coboară” în Iad și că nu-i ia nimeni să-i mute ca pe niște piese de șah sau table într-un loc numit Rai sau Iad.

Iluzia că ar exista un ceva numit Rai și un altceva numit Iad este generatoarea unei imense separări care a fost impusă asupra ființei umane. Este, de asemenea, un instrument deosebit de eficient în răspândirea și menținerea fricii folosit cu foarte mare succes de către cei putere – asupra altora.

Dacă stai să privești modul în care această iluzie a fost creată, poți vedea falsitatea și minuțiozitatea orchestrării ei. A fost nevoie de câteva sute de ani pentru ca actuala populație a Pământului să fie îndoctrinată și supusă, dar autorii acestor manipulări știu foarte bine că timpul este o altă iluzie care nu există decât într-o anumită frecvență, așa că au avut grijă ca acea frecvență să fie menținută.

Procesul de trezire, în care intră din ce în ce mai mulți oameni, este un proces care o dată început nu mai poate fi oprit, iar persoana care a intrat în acest proces nu mai poate fi întoarsă la starea de ”adormită”, lucru care este foarte bine știut de cei care doresc să mențină populația Pământului în starea de ”adormire”, motiv pentru care încearcă măcar încetinirea sau ”ruperea” acestui proces.

O dovadă foarte simplă a faptului că Raiul și Iadul sunt doar niște frecvențe pe care le accesăm prin stările pe care alegem să le trăim este următoarea: cred că majoritatea celor care citesc ceea ce eu scriu au fost plecați în multe locuri, în concedii sau diferite călătorii, pe această planetă.

Și mai cred că toți ați constatat că v-ați luat și gândurile cu voi, motiv pentru care oricât de frumoasă putea fi zona respectivă vă surprindeați că acele gânduri legate de situații care vă preocupau și nu vă dădeau pace, erau acolo, prezente, deși locul în care vă aflați putea fi numit ”sânul lui Avram” sau Paradis pământean. Deși fizic vă puteați afla în cel mai frumos loc de pe Pământ, emoțional erați în altă parte.

Adevărul este că ceea ce am descris eu mai sus, este experimentat de către cei care se află încă în modul ”adormit”. Ce este acest ”mod adormit”? Este starea în care doar ceea ce vezi, auzi, pipăi, miroși sau guști este adevărat pentru că poate fi conștientizat/dovedit prin simțurile fizice. Ceea ce se spune la televizor, știri, de către guvernanți, experți, etc. este adevărat și numai lumea aceasta fizică există. Nu există viață după moarte, nu există reîncarnare, nu există Dumnezeu sau există un Dumnezeu-dictator.

Din fericire această stare de ”adormire” se încheie pentru tot mai multe suflete, lucru care dă un impuls incredibil de puternic și altor suflete să-și înceapă procesul de ”trezire” la faptul că sunt cu mult mai mult decât simțurile lor fizice le spun că ar fi.

Există și aici, din fericire doar în fazele inițiale, tendința de a manifesta separarea, tendință care la un moment dat dispare pentru că ”trezitul” își dă seama că acest proces de trezire este unul continuu și că există multe lucruri la care mai ai a te ”trezi”. Acest moment coincide cu instalarea cunoașterii că Totul Este Așa Cum Este și că este bine așa cum este.

Trezirea are atât de multe fațete, atât de multe octave de frecvență, este atât de incitantă încât la un moment dat încetezi să mai faci orice fel de separare și să înțelegi că TOTUL, absolut TOTUL este doar o experiență cu suișuri și coborâșuri în care nu faci altceva decât să aduni cât mai multă cunoaștere și experiență.

Dispare inclusiv tendința/elanul de a-i trezi pe alții pentru că ai înțeles că fiecare își are propriul program de experimentare și că nu există nici un moment obligatoriu pentru trezire, în afară de momentul ales de/potrivit pentru fiecare. Este momentul în care ai ”intrat în Rai”, dar știi că sunt și momente în care poți și vei experimenta și ”Iadul” cât timp mai împărtășești cu alții frecvențele mai joase.

Și astfel dispare acea separare între Rai și Iad pentru că știi că atât Raiul cât și Iadul sunt pur și simplu frecvențe pe care le experimentezi în funcție de ceea ce tu/sufletul tău alege și nu mai întrebi ”De ce eu? De ce mi se întâmplă asta?” ci întrebi ”Ce am de învățat din asta? Ce am de văzut aici, care este lecția sau conștientizarea pe care o aduce?”

Acest joc devine atât de palpitant încât nu te mai preocupă ”asta de ce face aia, ăla de ce spune așa ceva, cum se poate una ca asta, asta-i adevărat, ce minciună, ....”. Tot ceea ce te mai preocupă este ”Care este aici imaginea de ansamblu? Ce este de conștientizat aici? Cum pot ajuta, de la ce nivel pot ajuta în această situație?” Pentru că atunci știi deja că poți ajuta făcând ceva, fiind ceva sau pur și simplu observând dintr-o stare de pace, armonie și compasiune deplină.

Și mai știi că TOATE aceste nivele sunt potrivite. De ce? Pentru că dispare judecata, împărțirea și separarea lor în bine și rău, corect și incorect, lumină și întuneric, etc. De ce? Pentru că ȘTII că ceea ce numim Dumnezeu sau Creator, sau oricum i s-ar spune Conștiinței care este Tot Ceea Ce Este, NU JUDECĂ. Și dacă NU judecă, care ar fi fost criteriile pe care să stabilească un Rai sau un Iad?

Cine judecă, cine are nevoie să împartă lucrurile în bune și rele? Cine stabilește ce este perfecțiunea, cine stabilește cât este destul sau insuficient? Cine apreciază, cine compară, cine decide? Vă las să răspundeți singuri la această întrebare.

Așa că dragii mei, nu există un Rai unde totul este numai lapte și miere după cum nu există un Iad în care să te ”ardă focul Gheenei” că nu ai religia asta sau aia sau n-ai făcut asta sau aia. TOTUL este energie și frecvență. Poți trăi cel mai înălțător extaz în mijlocul dărâmăturilor atunci când vezi/simți Iubirea Divină după cum poți trăi cea mai mare agonie pe cea mai frumoasă plajă din lume, atunci când alegi să te scufunzi în întunericul din tine.

TOTUL depinde de perspectiva din care privim lucrurile. Raiul și Iadul sunt doar stări de spirit nu un loc în care cineva exterior hotărăște că ”meriți” să te duci după ”moarte”. Dar, dacă cineva crede cu tărie că ele există și că așa funcționează lucrurile, acea persoană așa le va și experimenta.

De ce? Pentru că este alegerea ei/lui să le experimenteze și are dreptul ca și Creator Divin ce este să o facă. Am spus că trezirea nu are limite și nu cunoaște nici timp și nici spațiu. Trezirea nu încetează în momentul în care ți-ai lăsat vehiculul fizic pe Pământ așa cum unii ar putea crede. Nu. Trezirea este un proces continuu și nesfârșit. Ceea ce diferă este modul în care ea este experimentată în diferitele frecvențe de vibrație ale energiei.

Când înțelegem că purtăm în noi și Raiul și Iadul, înțelegem și faptul că ele nu sunt nici bune, nici rele, ele pur și simplu sunt. Și mai știm că putem alege ce și cum experimentăm pentru că acest lucru depinde numai și numai de noi înșine. Fie că suntem întrupați, fie că nu.

Namaste!

Monica Poka