Nevoia de a fi văzut/văzută

Din ciclul De ale mele

Dacă ceva am învățat în această viață până acum, este să fiu atentă la ceea ce se petrece în mine și în preajma mea și să ”citesc semnele”. Acest obicei îmi este foarte folositor în aceste vremuri de continuă și profundă schimbare în lume. Desigur, interpretarea acestor semne o fac, la fel ca fiecare dintre noi, după cunoștințele, înțelegerea și înțelepciunea pe care le-am acumulat și pe care le pot accesa.

Un lucru pe care l-am observat este nu dorința de a fi văzut/văzută, ci nevoia de a fi văzut/văzută a majorității covârșitoare a oamenilor. De unde această nevoie, din ce s-a născut ea? Părerea mea este că această nevoie s-a născut în om în momentul în care s-a întors dinspre interior spre exterior.

Când pentru cineva interiorul lui/ei este Casa în care sălășluiește, nu există nevoie de confirmare din exterior, din partea altora pentru că știe, simte și nu se îndoiește de natura sa divină și este în contact permanent cu ea. Când se îndepărtează prea mult de această Casă, își pierde reperele care îl/o aduc sau îl/o ajută să revină de unde a plecat. Și-atunci începe să caute reperele exact acolo nu sunt: în exteriorul lui/ei.

Începe să aibă nevoie să fie văzut/văzută de ceilalți ca o confirmare a propriei existențe și valori, deoarece scara valorilor sale reale a rămas în acea Casă de care s-a îndepărtat prea mult și de-a lungul timpului a uitat-o. Deci, să fii văzut/văzută devine egal cu exist. De-a lungul timpului, însă, acest ”văzut/văzută” a căpătat tot mai multe conotații și sensuri.

Nevoia de a fi văzut/văzută a ajuns să fie una dintre primele trepte ale ascensiunii sociale și cheia pentru multe uși închise altfel. Cu cât mai văzut/văzută ești, cu atât mai cunoscut/cunoscută ești și acest lucru la un moment dat adună și dă putere celui văzut/celei văzute. Devine ”monedă de schimb” și un atu sau as în mânecă la masa negocierilor.

Priviți în jurul vostru la cei/cele care au dorit și au ajuns să fie văzuți/văzute și la modul în care această ”vedere” le-a schimbat comportamentul. Pentru că această ”vedere” aduce bani, faimă, putere care schimbă omul dacă acesta a dorit/simțit nevoia să fie văzut/văzută doar ca să-și schimbe statutul social, material sau chiar energetic.

Oricât te-ai strădui să-ți menții elanul și entuziasmul începutului de drum, pe parcurs această nevoie de a fi văzut/văzută te schimbă. Acesta este motivul principal pentru care cei/cele care-și caută cu adevărat reperele întoarcerii Acasă, se întorc spre sine, de-aici rezultând nevoia îndepărtării de/retragerii din lume.

Nu spun că este rău/greșit să vrei să fii văzut/văzută, este chiar normal să o vrei în ”anii tinereții”, adică atunci când mai crezi că tot ce zboară se mănâncă și că tot ce strălucește este aur, pentru că și această nevoie este una pur umană și este una pe care este nevoie să o transcendem în întoarcerea noastră Acasă.

Ceea ce este important, și decisiv după părerea mea, este ce faci atunci când ai ajuns să fii văzut/văzută, ce faci cu tot acel capital energetic pe care l-ai acumulat, pentru că, după cum știm, TOTUL este energie. Din nou, majoritatea covârșitoare uită care a fost scopul inițial, în cazul în care acesta era unul bun, sau pe parcurs a intervenit undeva o deviere de la el.

Foarte puțini oameni aleg să nu capitalizeze această energie pentru ei înșiși și să o întoarcă către cei/cele care le-au cedat-o. Desigur, nu sub forma pe care au primit-o, ci alchimizată în creuzetul propriului interior pe care l-au găsit tocmai pentru că au renunțat la capitalizarea în beneficiul propriu a ceea ce au primit/recoltat.

Deși în istoria Omenirii sunt foarte puține cazuri, raportat la Omenire, de oameni care au renunțat la gloria lumească în favoarea întoarcerii Acasă, numărul lor este astăzi în creștere. Este oare acesta un semn că Omenirea a ales să se întoarcă Acasă? Eu cred că da. Procesul a început de ceva vreme și unii îl numesc Ascensiune. Alții îi spun Trezire.

Oricum i-am spune, esența este aceiași: întoarcerea în interiorul nostru unde toate sunt văzute, știute, înțelese și cunoscute. Acolo unde nu există nici o nevoie să fii văzut/văzută, sau mai văzut/văzută decât alții/altele, ca să ai o confirmare exterioară că exiști și ai valoare. Unde nu există nici o nevoie să demonstrezi ceva cuiva sau ție însuți/însăți.

Îi veți simți pe cei/cele care mai poartă în ei nevoia de a fi văzuți/văzute atunci când v-ați eliberat de această nevoie sau ați ales să o faceți. Atenția noastră și unde o direcționăm este ”aur curat” deoarece ea este unul dintre indicatoarele de bază pe drumul întoarcerii către și în Sine.

Munay,

Monica Poka