Cheile către Libertate - partea a 2-a

 

Forța Libertății 

Forța cu care vă trăiți viața imită foarte mult profunzimea sentimentului deținut cu privire la eliberare. Cei care se consideră strâns încătușați nu se vor mișca prea mult – nici la figurat, nici fizic. Vor avea tendința de-a se conforma – mergând doar în locurile ”permise” sau ”sugerate” din mintea lor și cu corpurile lor (în sensul de fizic) de către cei care fac cătușele. 

O ocheadă aruncată asupra populației vă oferă o imagine clară a acelora dintre noi care suntem neîncătușați. Dacă ducem această viziune la extrem – ne va arăta ceva extrem de deranjant pentru sistemele de credințe acceptate. 

Aceia dintre noi etichetați drept ”nebuni” sunt, poate într-un sens foarte real, cei mai liberi dintre toți. Ei nu respectă nici o regulă. Industrii întregi au crescut în jurul conformării, subjugării, proprietății și supunerii. Acestea ar fi școlile, sistemele judiciare, forțele de poliție și guvernele noastre. Fiecare susține ideea unei anumite stări de ființare, nivel de loialitate, forme de răspunsuri sau comportament ca fiind obligatorii pentru acceptarea într-o societate politicoasă. 

Suntem condiționați să ne conformăm – urmărindu-ne unul pe altul să vedem dacă cei care ies din linie sunt evidenți și observați. Aceste comportamente demonstrează slăbiciune, gelozie și dependență, nu putere. Sunt indicatorii unor emoții foarte umane și nu ale unei ființe omnipotente, atotputernice. 

Creatorul nu are nevoi și, prin urmare, nu are pretenții de la creație – dorește doar ca ea să prospere. Dacă ar exista ceva numit ”păcat”, ar fi ceva care să prevină, să împiedice ca acesta lucru să se întâmple. 

Toate activitățile sunt ”permise”. Creatorul nu are ”nevoie” să se experimenteze pe sine prin ”progeniturile” sale. Creatorul nu are nevoi, reguli sau cerințe. Pur și simplu este. Adevărul care poate fi folosit ca măsură pentru descoperirea sursei oricărei cereri, ar fi afirmația ”Eu Sunt”. Este, prin urmare, definiția lui Unu. 

Nume, titluri, nevoi, emoții și descriptorii care urmează acele două cuvinte sunt separatori și indicatori ai unui zeu mai mic, un ”pozator” (în sensul de cineva care pozează în a fi altcineva). Omnipotența nu are nevoi și nu face astfel de declarații sau cereri. 

Structura unei lumi sub o astfel de ființă ar indica foarte clar adevărul. Capacitatea noastră de-a prospera în cadrul oricărui sistem într-o astfel de lume poate indica nu sănătate mentală, ci suveranitate. Nonconformiștii înțeleg și exprimă forța libertății. Libertatea nu poate fi legată de nici un sistem și, prin definiție, trebuie să-și urmeze propriul curs nestingherită. 

Noi nu cunoaștem aici această exprimare; cei care au desfăcut legăturile ”sănătății mentale” și se mișcă nelegați de un cod intern de comportament. Acest cod este doar al lor. Orice control sau încălcare a acțiunilor unei alte ființe provine din frică, nu din putere. Într-o societate suverană, nici o forțare nu este necesară – toți sunt considerați la fel de responsabili și de încredere față de și pentru întreg. Nimeni nu trebuie să vă spună că sunteți liberi sau să vă luptați să vă mențineți libertatea – este de la sine înțeleasă.

Când nelimitarea este singura descriere a posibilităților vieții, vom cunoaște libertatea. Înțelegeți în esența voastră că asta este ceea ce sunteți. Ea nu vă poate fi dată; poate fi doar realizată (să ne dăm seama că așa este). Această realizare poate avea loc într-o clipă sau pe parcursul unei vieți. Tu ești Cel pe care l-ai așteptat.

Aveți de gând să conduceți sau să mergeți cu pușca? 

Calea unui zeu este stabilită în mod individual. Fiecare dintre noi se află pe acel curs. Alegerea de-a vă întrupa ca oameni se face în mod liber. Posibilitatea de creștere aici este oarecum exponențială. 

Unii dintre voi au venit cu diferite planuri. Cu toții am venit să punem la punct o oportunitate reală de a crea. Deci, ce este creația? Avem zilnic dovezi în acest sens așa cum se nasc copii, se fac prăjituri și se produc filme. Cu toate acestea, se înțelege că există un alt nivel al creației – un nivel care pare a fi magic, puternic și dincolo de capacitatea voastră. 

Tot ceea de ce avem nevoie ca să creăm lumi există astăzi în noi. Ceea ce devine un ingredient crucial este motivația și apoi intenția. 

S-a introdus în dialog că nu toți zeii sunt egali; că există acum aici unii creatori puternici cu o agendă și multă experiență; că ei au ”păcălit” majoritatea omenirii să creadă că ei sunt creatorul tuturor lucrurilor, ”Unul”. Nu e o ispravă măruntă. 

Așadar, apare întrebarea, dacă această ființă a creat lumi, în special pe asta, cu toate legile, regulile și sistemele sale – nu este un zeu? Ce este, totuși, un zeu? 

Nu există o ierarhie a zeilor; nu există zeu mai mic sau mai mare și niciunul care să-i servească pe alții. Cu toate acestea, există o mulțime de ierarhii imaginare. Ele se bazează pe o concepție greșită cu privire la iubire și putere. 

Analogia părinte/copil este un exemplu perfect de-a explica cum funcționează. Într-un sens, părinții sunt mai puternici decât copiii lor foarte mici. Au fost aici de mai multă vreme, au cheile de la mașină și au exersat în manipularea visului. Pentru copii, mama și tata sunt magici. 

Nu este necesar să te închini sau supui mamei și tatălui tău, iar într-o zi vei deveni și tu un adult pe deplin capabil de tot ceea ce au făcut ei și poate chiar mai mult de atât. Le vei spune în continuare mamă și tată, dar nu-i vei percepe cu ochii unui copil. Vei avea cheile propriei mașini. 

Când o vei face, îți vei plimba familia cu mașina, bucurându-te un pic de aceiași reputație magică. Șarada se va încheia într-o zi, când copiii tăi devin la rândul lor adulți. În acel moment nu le vei cere să ți se închine sau supună, refuzându-le iubirea ta dacă nu o fac. Poți încerca, dar orice răspuns pe care-l vei primi va apărea din frică și nu va fi sustenabil. 

Adevărata creație a creatorului ”Unu” nu are agendă. Este artă în cea mai pură formă a sa. Se întâmplă. Pe măsură ce ceva apare, există doar bucurie. Ceea ce există, atunci când se manifestă, există datorită intenției și dorinței. În creația pură nu există cerințe. Odată născut/odată creat, este complet în sine. Este liber. 

Dacă are nevoie de mijloace de existență, responsabilitatea alimentării îi revine creatorului. Ceea ce a fost creat acum poate alege dacă va continua sau nu și în ce mod. La fiecare naștere, libertatea este asumată. Nu este posibilă nici o proprietate deoarece viața nu poate fi conținută. 

Pentru noi, aici pe Pământ, a existat o mare înșelăciune. ”Zeul din spatele cortinei” nu este ”marele și puternicul” creator al tuturor lucrurilor, nu este ”Unul”. Este o ființă la fel ca voi – doar că se află aici de mai multă vreme și deține cheile acestei mașini. Tu ești Cel pe care l-ai așteptat. 

 

Sunteți un bun de preț. Iată de ce. 

Fiecare acțiune conține o intenție, chiar și-atunci când nu este enunțată. Intenția inconștientă este cea care a fost manipulată de către cei care controlează planeta. Acest lucru a fost făcut în moduri care până acum sunt chiar publice – publicitatea, știrile mass-media, educația și religia care toate servesc agenda lor foarte specifică; ca să vă limiteze viața. 

Această intenție a fost îndeplinită și nu mai este necesar să fie plasată agresiv în societate – cu puțină încurajare omenirea execută singură restul comunicării și programării. 

Produsele pe care le cumpărăm sunt, de fapt, cele care ne-au fost cel mai des puse în față, cele susținute de bogăție. La fel este și cu știrile pe care le auzim, filmele la care ne uităm, jocurile pe care le jucăm și școlile și bisericile pe care le frecventăm. 

Chiar la începutul experimentului, valoarea a fost înlocuită cu bani, iar asta a determinat totul. Banii sunt cei care-i pun pe politicieni la putere și susțin și mențin anumite programe. Fără bani, totul se prăbușește. Această idee cu susul în jos a creat în noi un sentiment de confuzie, disconfort și pierdere. Pe măsură ce simțul nostru intern al valorii pare irelevant, apare neîncrederea. 

Se așteaptă ca noi să ne dorim cel mai scump produs sau cea mai bine plătită poziție. Se așteaptă să admirăm ceea ce a fost etichetat succes și putere. Aceste idei suprascriu orice sistem interior de cunoaștere și îl dau la o parte. Când nu puteți reconcilia dilema, fie abandonați complet societatea politicoasă, vă răzvrătiți, fie duceți o viață de disperare tăcută. 

Viața a fost menită să fie înțeleasă și experimentată dintr-un impuls intern de-a explora și de-a vă depăși limitele abilității la fiecare frontieră – fizic, mental, emoțional și spiritual. Viața nu a fost menită să fie un câmp de luptă sau o închisoare, ci o platformă pentru creație nelimitată. Într-adevăr, asta este forța din spatele creației însăși. 

Au fost multe referiri la ”conștiință” ca și cum ar însemna o conștientizare a unei activități specifice elitiste sau criminale. Poate face parte din sensul cuvântului, dar nu cuprinde adevărata definiție. Conștiința este implicată în fiecare acțiune, cuvânt sau gând. Nu este atât de mult o căutare a locului de unde a venit, ci încotro se îndreaptă. Este claritatea intenției. Implică că o decizie a fost luată cu privirea la viața în care sunteți implicați și decizia a fost pe deplin explorată. 

Ne naștem cu acces deplin la un adevăr interior. Cine sunteți nu este menit să fie ascuns, misterios sau irelevant. Suntem aici să cercetăm și să explorăm în continuare creația. Dacă în jurul unei idei care se simte a fi ”corectă” există neîncredere, asta ar putea fi programare. 

Pe măsură ce treceți prin aceste mesaje de îndoială, vă veți da seama de profunzimea și amploarea sinelui vostru autentic. Asta necesită intenție și conștientizarea drumului de urmat. Fiecare ființă suverană este un pionier. Asta implică atât plecarea cât și destinațiile necunoscute. Conștiința nu este doar conștientizare; este o forță constantă care ne ghidează mișcările. Conștiința poartă cu ea responsabilitatea, deoarece suveranitatea nu recunoaște vina. 

O ființă suverană nu este vina nimănui. O ființă suverană este. Să ieșiți din mentalitatea sclaviei înseamnă să lăsați în urmă orice dependență de vină, să acceptați că fiecare moment este auto-generat și să sărbătoriți libertatea în asta, fără frică. Valoarea noastră nu poate fi monetizată. Noi suntem cei pe care i-am așteptat.

Cum să Nu fii sclav 

Este larg acceptat că viața este grea. Sora mea nu a fost singura a cărei zicală favorită era ”Viața te absoarbe și apoi mori.” Întregul concept al unei existențe vesele devine o idee frivolă – mișto dacă ai norocul să te naști cu o lingură de argint în gură sau dacă ești unul dintre cei veșnic optimiști; dar nu realiști. 

Să scrii aici că bucuria este sau ar trebui să fie focalizarea voastră sună frumos, dar puțin naiv. În schimb, ar fi mai eficient și de folos să vă focalizați pe abundență, sănătate sau chiar energie liberă. Bucuria poate rezulta dacă acele lucruri există, dar nu este prioritară. 

Nu puteți separa emoția de acțiune. Modul în care abordați ceea ce faceți va influența rezultatul pentru voi. Vă doriți o fericire durabilă. Cum se întâmplă asta? De ce, odată ce copiii ajung la pubertate, încep să ”devină serioși” în ceea ce privește viața și își pierd entuziasmul ”inocent” cu care vin la naștere? Ce putem face să-l recuperăm? 

”Realitatea dură” a vieții nu trebuie să fie predată (în sensul de învățare) – este ceva care ne-a fost dat aici, ca să ne tragă în spate, să ne restrângă mișcările, să ne limiteze expansiunea și să ne minimizeze puterea. ”Etica muncii” a fost inventată de către ființele care au început experimentul aici. Odată ce v-a fost inoculată ideea că sunteți doar atât de valoroși pe cât este munca pe care o prestați, scopul lor a fost ușor de atins. 

Am mai vorbit despre asta și, totuși, cultura sclaviei se întinde atât de adânc în societatea noastră, stă acolo ca o sursă constantă de neliniște. Să faci în fiecare zi, în cea mai mare parte a vieții tale, ceva cu un singur scop – să ”îți câștigi existența” (de parcă asta chiar ar fi posibil), este o idee care tocește simțurile și inhibă imaginația. Nu este adevăr. Toate ființele de pretutindeni nu trăiesc așa. Oamenii o fac. 

Să schimbi o idee care este un principiu de bază al societății, este o provocare care nu poate fi dusă la îndeplinire prin conversație. Trebuie simțită ca rezultat al schimbării sistemice. 

Cu alte cuvinte, ca să eliminăm ”etica muncii” trebuie mai întâi să eliminăm nevoia de bani. Această poveste despre elefant este o ilustrare bună:

Înainte să plece, în fiecare seară, dresorul leagă elefantul cu un lanț. Într-o zi, dresorul a uitat și când s-a întors a doua zi dimineața, a descoperit că elefantul și-a înfășurat singur lanțul în jurul piciorului! 

A făcut acest lucru (elefantul) pentru că doar așa știe să trăiască fără dresor. Arătați-i ce se poate întâmpla atunci când e singură, fără lanț; apoi scoateți-i-l și vedeți ce se întâmplă. 

Ce putem face să ne modificăm dependența de bani? Viața noastră este structurată într-un mod care permite eliberarea în trepte ca o relație directă cu cât de mulți bani gheață aveți. Banii în mână au venit din munca cuiva. Această lume este astfel configurată încât libertatea pentru unul cere libertate pentru toți. Noi suntem UNUL. Dacă doar o parte a populației este înrobită, sclavia continuă să existe. 

Deci, ce este necesar pentru viață? Hrană, o casă, îmbrăcăminte, transport, sănătate; aceste lucruri fac parte din existența fizică. Costă bani chiar acum. Dacă v-ar fi dată alegerea între libertate și posibilitatea unei bogății nelimitate, pe care ați alege-o? 

Este o idee printre noi care spune că nu le putem avea pe amândouă; că libertatea cere uniformitate – există doar atât de multe ”chestii” și dacă dezactivăm sistemul actual, toți am primi aceiași alocație de îmbrăcăminte, locuințe și mâncare. Acea producție de masă va fi necesară și vom fi liberi, dar fără prea multe diferențe individuale în viețile noastre, de fapt, fără prea multe ”chestii” în viețile noastre. 

Chiar și această idee își are originea în sclavie și o dorință de-a menține sclavia. Morcovul de la capătul bățului este ținut întotdeauna acolo – atât cât să nu fie ajuns. Este ceea ce vă împinge să lucrați mai mult: posibilitatea de MAI MULT. 

Dacă noi decidem că nu mai mult este ceea ce ne dorim, ci suficient, fără trudă, împreună cu oportunitatea de exprimare creativă și expansiune nelimitată, putem transforma ”etica muncii” în altceva – ceva la fel de sustenabil, care include probabilitatea pentru bucurie. Suntem oameni strălucitori, magici, puternici, suntem aici să creăm un nou mod de a fi. Nimic nu ne depășește (nu este peste puterea noastră). 

Va fi necesar să ne uităm la și să modificăm mecanica societății ca să facem acest lucru. Nicola Tesla a fost oprit pentru că energia liberă ar fi oprit experimentul să-și urmeze cursul. Ideile abundă în rândurile noastre –  dependența de guvern este cea care trebuie schimbată și ca să facem asta va trebui să ne ascultăm, să avem încredere și să ne susținem unii pe ceilalți. Este trecerea de la dependența de un grup de oameni din exterior, mai puternic, la dependența de noi și unii de alții – asta este schimbarea pe care omenirea trebuie să o facă. Noi suntem cei pe care i-am așteptat.

 

 

Traducere Monica Poka

Sursa

Partea 1-a

Vă rog pe cei care doriți să preluați sau distribuiți acest material să indicați atât autorul și sursa originală cât și traducătorul și link-ul la această postare.

Vă mulțumesc!