Încercați să vă imaginați cum ar fi fără ploaie; fără zăpadă; fără furtuni, uragane și altele asemenea. Forța naturii și echilibrul dintre ”bine” și ”rău” sunt părți integrante ale acestei planete – parte din ceea ce alcătuiește întregul.
Ne așteptăm ca ”vremea” să urmeze un tipar potrivit anotimpurilor și locurilor în care trăim. Fiecare dintre acestea, vremea și apa, sunt unice vieții pământești prin faptul că ele se produc zilnic fără nici un control din partea ființelor care trăiesc aici; aparent într-un mod aleatoriu.
De ce sunt cariere și vieți întregi petrecute studiind și prezicând ”vremea”? Pentru unii dintre noi, poate pentru mulți dintre noi, acesta ar fi un lucru plictisitor pe care să ne concentrăm întreaga viață. Există tipare și procese generale care, atunci când sunt privite ca un întreg, crează o imagine. Ca și cum ar fi existat un plan.
Există, dar nu unul care să poată fi descoperit într-o viață de om; unul care a început cu formarea planetei și este zilnic dus la îndeplinire. Vremea crează circumstanțele pentru o viață foarte specifică – totul în ordine.
Ar trebui să facem un pas suficient de mare în spate ca să vedem acest plan și să avem acces la o înregistrare a planetei de la începuturile ei. Ceea ce este în prezent disponibil, înregistrările arheologice, vor servi să spună povestea. Doar că noi trebuie să înțelegem limbajul.
Viața este un sistem creat cu un scop și alimentat de multe părți. Omul care sunteți joacă un rol vital în toată viața. Până acum ați făcut-o fără să fiți conștienți de rolul vostru. Efectul net al sclaviei a fost o amorțire; o tăiere a conștientizării cine suntem. Inconștienți, am gafat prin viață și, în unele privințe, am făcut ravagii asupra unora și am avut puțin efect atunci când efectul a fost necesar în momentul în care eram prezenți.
Să fii treaz fără să fii conștient de proces, este inutil. Trebuie să accesăm și să folosim conștiința ca să participăm în orice mod potențial folositor. Trebuie să cunoaștem planul.
Această planetă a fost și este un loc de joacă pentru diversitate, evoluție și adaptare. Astăzi ne schimbăm rapid și ireversibil. Însuși ADN-ul nostru este în proces de mutație. Ce înseamnă acest lucru pentru om este important și este, de asemenea, semnificativ și pentru planetă.
Pe măsură ce ne transformăm într-un om nou, planeta din jur o face și ea. Influențăm vremea, cerul, interiorul pământului, vegetația. Nimic nu se întâmplă izolat. Deoarece aceste schimbări sunt fără precedent, nu avem de unde să ”cunoaștem” cu certitudine efectul lor asupra imaginii de ansamblu, asupra întregii existențe.
Ce puteți face este să vă uitați la efectul asupra vieții voastre individuale și a mediului și să preziceți. Dacă cândva ați fost inconștienți și acum umblați conștient – nu vor servi pașii voștri intențiilor voastre? Ce intenții noi au apărut ca rezultat al schimbărilor fizice și chimice care au avut loc deja?
Chiar și dorințele noastre schimbă lumea din jurul nostru. Prin conștientizarea unei forțe dumnezeiești interioare mai degrabă direcționăm decât reacționăm la – viață. Apare o înțelegere a vremii și a anotimpurilor sale, a tiparelor și climatului necesar.
Există o forță a vieții – care, odată înțeleasă, vă va dirija fiecare mișcare și moment. Această forță nu este în măsură să controleze sau să manipuleze, să servească sau să protejeze, să inhibe sau să promoveze. Este pur și simplu creația însăși. Este pur și simplu și magnific creația însăși. Ca o artistă, cu lucrarea finală clară în minte, viața însăși merge înainte ”încet” înspre propriul ei scop. Își perpetuează propriul plan fără sancțiuni, permisiune sau aprobare.
Acțiunile acestei mici părți a existenței pe care o numim ”cabala” nu au avut loc în afara acestui plan. Cu toate acestea, s-a ajuns la acea parte din spectacol în care actul lor s-a încheiat. Distrugerea de dragul lăcomiei nu aduce un beneficiu suficient pentru viață ca să i se permită să continue. Prin urmare, trebuie oprită. Asta face parte atât de mult din ordinea naturală a lucrurilor, pe cât o face un act intenționat al unui anumit grup sau grupuri. Este și a fost întotdeauna inevitabil.
Conștientizarea efectului lor asupra calității și cantității vieții pentru restul populației nu face decât să accelereze eliminarea lor. Acest lucru accelerează schimbările la fiecare nivel și, în cele din urmă, definește mișcările planetare.
Viziunea necesară ca să vedem această mișcare globală și de nivel galactic este una pe care o putem aproxima cu ajutorul instrumentelor, dar nu o putem atinge fără iluminare. Iluminarea este cea spre care ne îndreptăm. Ne oferă perspectivă, conștientizare și alegere conștientă. La fel ca un copil, nu sunteți astăzi conștienți de efectul final al fiecărei mâncări pe care ați mâncat-o sau de fiecare ”jucărie” cu care v-ați jucat. Totuși, deveniți așa și odată cu cunoașterea și înțelepciunea vin compasiunea și intenția clară.
Pe măsură ce viziunea voastră asupra lumii crește, veți înțelege că nu poate niciodată exista control cu adevărat – pentru că controlul ar inhiba însăși viața, iar viața este creație și întregul scop. Nu o puteți opri.
În timp ce manipularea este posibilă, corecțiile la o scară mai mare fac ajustări care garantează continuarea. Facem parte dintr-un proces la scară foarte mare – întregul este cu mult mai mare decât suma părților sale. Va exista întotdeauna o ”imagine mai mare” de înțeles decât cea deținută în prezent. Această posibilitate nesfârșită a unei perspective mai largi este scopul suprem al vieții. Întotdeauna există mai multe de știut/cunoscut.
Libertatea și suveranitatea voastră au fost așteptate,
planificate și fac parte din scop. Cu toate acestea, scopul nu este să
servească niciunui ”zeu” ci, mai degrabă, perpetuării vieții însăși – întregii
vieți – ca UNUL.
Focalizarea și direcția acțiunilor voastre vă vor spune exact ce ați venit să experimentați. Nu suntem aici toți cu același scop și, din această cauză, va părea că avem obiective contradictorii.
Când faceți un pas suficient de mare în spate, puteți vedea că nu există conflict – echilibrul guvernează întreaga viață. Voi, cei care citiți (sau ascultați) sunteți aici ca să găsiți echilibrul în ceea ce pare a fi calea auto-distrugerii omenirii. Nu este și voi garantați asta în ciuda oricărei încercări de control asupra voastră. V-ați trezit devreme și acum îi treziți pe toți ceilalți.
Voi sunteți Cei pe care i-ați așteptat.
Bătăușul
Nu este nevoie de un judecător și un juriu într-un loc de egalitate și suveranitate. De fapt, acești termeni ar fi scoși din circulație; reamintiri poate a unor astfel de noțiuni dintr-o vreme îndepărtată.
Întregul concept al unei ființe suverane care să aibă autoritate asupra unei alte ființe suverane seamănă foarte mult cu bătăușul de pe terenul de joacă. Reprezentările din desenele animate ale acestui copil îl arată ca fiind de obicei de sex masculin, mai mare decât media și mai puțin inteligent. Această imagine definește sistemul de justiție așa cum este el în prezent.
Pentru că, care este definiția justiției? Corectitudine și respectare tacită a legii pământului. Și care este legea pământului? Responsabilitatea pentru sine, iubirea aproapelui și egalitatea par să nu aibă nimic de-a face cu asta. Legea urmată în prezent presupune divizarea, proprietatea și pedeapsa drept componente inerente. Evocă imagini de protecție împotriva vătămării, lacăte și chei, frică și potențiale daune. Fiecare dintre acestea se aplică atunci când aveți de-a face cu un bătăuș de pe terenul de joacă și nu cu o altă ființă suverană.
Este adevărat că există dispute între egali care ar putea beneficia și beneficiază de un arbitraj expert, ca atare condus de cineva care nu este personal implicat. Nu este adevărat că este necesară o mână fermă ca să rezolve situațiile. Ceea ce este necesar este timp, răbdare și indiferență. Bătăușul de pe terenul de joacă are un scop precis, la fel ca sistemul de justiție.
Când judecătorii sunt aleși sau numiți și plătiți, este prezentă o datorie față de cei care fac alegerea sau numirea. Acest fapt colorează fiecare ”decizie” dată de judecător. Faptul că ai sta într-o cameră și te-ai supune unui astfel de sistem de judecată și apoi ai respecta orice decizii care rezultă, indică nivelul de frică care este prezent.
Pentru că frica este cea care guvernează spectacolul, aceiași emoție la nivel de instinct folosită de către bătăușul de pe terenul de joacă. Nu vă induceți în eroare, dacă vreodată vă aflați într-un loc care vă cere să-i respectați cererile și să vă supuneți regulilor sale – sunteți manipulați. Manipularea nu este totuna cu justiția.
Atunci când o intenție vătămătoare este atribuită, începe o reacție în lanț de idei false. Este necesar să credem că ”celălalt” are un scop care este potențial dăunător. Ca justiția să fie necesară, bătăușul de pe terenul de joacă trebuie să existe ca o amenințare constantă. Acest bătăuș este văzut ca potențial în orice situație. Altcineva este întotdeauna acolo, dorind să-ți facă rău sau să-ți ia bunurile.
Ideile din jurul necesității de a-l opri pe bătăuș au pornit din gândurile de separare, ”valoare” și ”mai mult”. Există o condiție presupusă prezentă din start. Acest gând include o idee care vă separă unul de celălalt. Cuvinte precum mai mult sau mai puțin, bine și rău, nevoie și lipsă, puternic și slab, toate provin dintr-un sistem de sclavie.
Dacă în loc de vinovăție, onorarea este cea atribuită – totul se schimbă. Viziunea asupra unui teren de joacă egal este foarte diferită de una ierarhică. A fost necesar un ”sistem de justiție” și a fost pus la cale de bătăuși care au decis inițial că au de protejat ceva care era mai valoros decât orice altceva – puterea lor.
Înțelegerea greșită a sursei acelei puteri a dat naștere fricii și bătăușului de pe terenul de joacă. Bătăușul are nevoie de cineva de la care să fure sau să-l controleze prin forță sau se consideră pe el însuși slab și fără putere. Același lucru este valabil și pentru sistemul de control/justiție de astăzi. Jocul se încheie atunci când încetați să-l mai jucați.
O sală de judecată în care autoritatea face dreptate este doar un loc de joacă deghizat. Este necesară doar atunci când există o agendă de ”putere asupra” mai degrabă decât o recunoaștere reciprocă a ”puterii interioare”. De fapt, o sală de judecată recunoaște doar puterea unui singur lucru – ”legea” și persoana plătită să o aplice, judecătorul/bătăușul de pe terenul de joacă. Orice sistem de putere care depinde de un altul ca să prospere, este slab. Actualul sistem de justiție îl slujește cu supunere pe bătăușul de pe terenul de joacă. Nu slujește justiția/dreptatea.
Întreaga noțiune de bine/rău, câștig/pierdere nu-și are locul într-un stat suveran. Imaginați-vă o cameră cu colegi de-ai voștri și acolo, un dezacord. Armonia vă va cere fiecăruia dintre voi să participați la găsirea unei soluții. Soluția va servi grupului, folosind discuțiile. Dacă există o lege care ghidează discuția, asta este ”iubiți-vă unii pe alții așa cum vă iubiți pe voi înșivă”. Vinovăția și inocența nu intră în discuție pentru că ele sunt mai degrabă recunoscute ca opinii subiective decât ca declarări de fapte. Pentru că, cu ce este cineva vinovat de ceva înafară de viață?
Relațiile cer discuții. Armele și frica intră în scenă doar atunci când una dintre părți înțelege greșit originea puterii. (Puterea) Este în interior.
Noi suntem cei pe care-i așteptăm.
Șobolanul
Sunt condiții de viață de zi de zi care apar în mod regulat pentru majoritatea oamenilor. Acestea includ lipsa oportunității de-a experimenta auto-determinarea, o locație prestabilită și un venit fără de care nu ați putea supraviețui. Aceste condiții, văzute ca normale și necesare, sunt, de fapt, preferate. Când un adult a împlinit vârsta de optsprezece ani, cea mai mare parte a orientării sale este concentrată pe crearea pentru sine; asta în scopul obținerii ”succesului lumesc”.
De fapt, conform aranjamentului actual, vă felicitați unul pe celălalt că v-ați asigurat un loc de muncă ”bun”. Acest ”loc de muncă” vă oferă ”libertate”. ”Libertatea” în acest caz înseamnă să vă mutați din casa părinților voștri. Înseamnă să fiți pe cont propriu. Înseamnă să aveți acum șansa să nu mai trăiți din ”slujba” pe care o au părinții voștri și să o începeți pe a voastră. Acum sunteți ”liberi” și vă alăturați de bunăvoie celorlalți într-o sclavie voluntară.
Vedeți voi, în acest scenariu libertatea este o iluzie. Este atârnată acolo ca morcovul pe sfoară. Acest morcov nu trebuie niciodată ajuns ca să fie mâncat. Pur și simplu atârnă acolo, la câțiva centimetri distanță, atât cât să nu-l puteți atinge. Este visul de neatins și îi face pe oameni să iasă cu nerăbdare din situațiile pe care ei le consideră îngrăditoare și că îi constrâng, doar ca să intre în cuști noi, create doar pentru ei. Există un motiv pentru care se numește cursa șobolanului.
Șobolanul este liber să se miște – totuși, doar pe un anumit drum și într-o zonă pre-definită. Poate face asta doar atunci când ușa este deschisă de către altcineva, cineva care deține cutia. Șobolanul este hrănit în funcție de cât de ”bine” ”performează” și, prin urmare, este ținut în viață – totul depinde de proprietar.
Lipsa capacității să alegeți cum vă petreceți zilele este o condiție de sclavie, nu libertate. Asta indiferent de orice compensație. Să atingeți vârsta maturității și să alegeți același drum ales de adulții de dinaintea voastră – este singura alegere oferită. Este în interiorul unui sistem închis care depinde de continua servitute. Dacă alegerile sunt limitate ca sferă și număr, sunteți controlați.
Într-un sistem care include auto-determinarea, lucrurile ar arăta foarte diferit. Ar mai exista adulți care să se îngrijească de copii și unul de celălalt, dar ei nu și-ar începe și încheia neapărat ziua de ”muncă” în același minut. Variația ar conduce procesul și fiecare zi ar fi mai degrabă diferită decât să urmeze un tipar specific și previzibil.
”Zilele de muncă” ar fi înlocuite cu zile. Într-un astfel de sistem continuarea rasei ar fi forța motrice. Scopul activității alese de voi ar fi vizibil și înțeles de voi și nu ar fi neapărat un salariu.
Acest mod de viață este inimaginabil și nu pentru că nu ar funcționa. Este o viziune asupra vieții care în altă parte există, doar că nu pe Pământ. Pe Pământ, auto-determinarea fiecărei ființe simțitoare a fost înlocuită cu sclavia. Cei ”mulți” lucrează pentru cei ”puțini”, urmează ordine și se supun. Să intri în rândurile ”vârstei adulte” înseamnă să te angajezi de bună voie de acest drum prescris. Nu sunt necesare lanțuri; funia invizibilă care vă leagă este nevoia de bani.
Într-un sistem care nu este controlat de ființe cu o agendă de proprietate ascunsă, viața este foarte diferită. Există condiții care asigură nevoile de susținere a vieții pentru fiecare bărbat, femeie și copil. Toată noțiunea de datorie nu este prezentă și opusul ei nu are nici un înțeles. Libertatea este o noțiune goală fără existența sclaviei.
Controlul este un alt concept gol într-o lume cu ființe auto-determinate. Cu siguranță, grija pentru tineri și siguranța lor înseamnă oferirea de locuri sigure în care aceștia să prospere. Cu toate acestea, nu înseamnă un program strict de școlarizare obligatorie și de testare regulată ca să se asigure conformitatea. Într-o astfel de lume sunt căutate și descoperite abilitățile unice.
Toată ideea că o întreagă populație ar putea să-și conducă cu succes propria viață, sună ridicol și nu pentru că ar fi, ci pentru că generațiile în vârstă de dinaintea voastră au pavat atât de bine calea încât voi nu vedeți alte posibilități. Ideile de corect, greșit, bine și rău înconjoară și includ adjective cum ar fi succes, eșec, respectabil și dizgrație. Cu aceste idei a fost hrănită omenirea ca un flux constant astfel încât controlarea ei să nu mai fie necesară, vă controlați voi singuri. Nu o faceți cu arme, ci cu cuvinte. Atunci când este obținut un ”loc de muncă”, felicitările sunt oferite cu generozitate. Aceste afirmații făcute de colegii voștri și de societate în general dețin o putere invizibilă asupra acțiunilor voastre. Să nu vă încadrați în comportamentul așteptat și acceptat de către societatea politicoasă, este ceva descurajat și văzut ca egoist, poate copilăresc; cuvinte puternice pentru oameni care prețuiesc libertatea la fel de mult ca voi.
Efectul eșecului și al dezamăgirii este mai mult decât suficient pentru menținerea sistemului de sclavie în funcțiune. Aici se face referire la zona de pe planetă care folosește sisteme ce oferă astfel de ”oportunități” pentru servitute plătite. Sunt nenumărate zone de foamete, boală și sărăcie care pot exista doar în cadrul unui sistem bazat pe ierarhie.
Nu vi s-a spus adevărul despre cum funcționează și, prin urmare, treceți prin labirint fără să fiți conștienți de efectul pe care îl aveți asupra întregului. Restricționarea fiecărei ființe la o luptă zilnică pentru supraviețuire crează condiții care par dincolo de scopul și capacitatea voastră de schimbare. Acest lucru este intenționat. Deznădejdea este o noțiune falsă și una care a fost nevoie să fiți învățați. Copiii nu au astfel de noțiuni.
Puteți schimba toate acestea printr-o modificare sistemică a convingerilor de bază. Acestea ar include o schimbare de la ”poseda” la ”îmbrățișa”, ”învăța” la ”deveni”, de la ”dobândi” la ”extinde”, de la ”urma” la ”a fi”, ”datora” la ”oferi” și de la ”frică” la ”iubire”. Libertatea durabilă include idei care zboară în fața normelor sociale, conformității și actualelor standarde ale succesului. Va fi nevoie de timp ca aceste opțiuni să fie înțelese și acceptate ca valide. Fiecare pas către desfacerea frânghiilor sclaviei duce în acea direcție. Asta nu se poate întâmpla peste noapte.
Fiți atenți la cei mai tineri dintre voi. Asta nu înseamnă să le puneți în mâini frâiele, înseamnă să luați în considerare ideile lor de viață ca opțiuni valide. Focalizarea lor pe comunitate, joc și împărtășirea constantă de informații sunt dovezi ale adevărului conectării voastre.
Voi sunteți Una. ”Succesul” sau stagnarea unui singur om afectează întregul în moduri care sunt mai degrabă simțite decât văzute. Când fiecare componentă a vieții este alimentată în mod egal – întregul prosperă.
Schimbarea este necesară. Menținerea unei focalizări pe auto-determinare și îngăduirea unor căi alternative vor oferi un teren fertil. Răbdarea și acceptarea sunt cheia. Eliberați-vă de judecată și înțelegeți că ați fost hrăniți intenționat cu idei despre bine și rău ca o dietă constantă de manipulare.
Decideți ce înseamnă libertatea cu adevărat. Niciodată nu este adevărată dacă sclavia există și măcar pentru unul dintre noi. Libertatea nu poate fi acordată; este sinonimă cu viața și nu poate fi decât conștientizată. Ea există pentru că voi existați.
Libertatea nu v-a fost luată pe cât v-a fost ascunsă. Este vizibilă dincolo de labirint.
Noi suntem Cei pe care i-am așteptat.
Vă rog pe cei care doriți să preluați sau distribuiți acest material să indicați atât autorul și sursa originală cât și traducătorul și link-ul la această postare.
Vă mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.