Sunteți Începători

Brenda Hoffman 

Dragilor, 

A venit vremea să vă iertați. Deși probabil ați citit ceva asemănător în altă parte și v-ați simțit vinovați că v-ați iertat. Ceea de ce vă simțiți vinovați cel mai probabil s-a întâmplat în fosta voastră viață și lume 3D. V-ați pedepsit pentru gândurile, cuvintele și acțiunile care s-au petrecut înainte să vă inițiați noua ființă. 

Ceea ce a fost nu mai este. 

Dacă vă pedepsiți pentru ceva care s-a petrecut după ce v-ați inițiat tranziția, o faceți pentru că continuați să urmați corectul și greșitul lumii 3D. Nu puteți crea o lume nouă cu energii noi pe baza a ceea ce a fost. 

Pășiți în noua voastră maturitate cu pași nesiguri, temându-vă că ați putea face o greșeală. Asemeni unui adolescent 3D, vă temeți că un cuvânt scăpat la întâmplare sau o acțiune greșită vă va influența negativ viața pentru totdeauna. Sau că veți strica un moment special cu pașii voștri nesiguri în noua voastră lume. Gânduri care sunt rămășițe din viața voastră 3D. 

Dar, așa cum nu întoarceți acțiunile unui copil împotriva lui în timp ce acesta evoluează, nimic din ceea ce faceți sau spuneți nu este greșit. Învățați să fiți voi înșivă. Rezultatul final va fi o ființă nouă într-o lume nouă. Sunteți oarecum într-o stare oarecum nebuloasă de-a deveni în loc de a fi. 

Așadar, vă adaptați cu rapiditate noilor scopuri, acțiuni și interacțiuni. Ceea ce a fost nu mai este. Ceea ce va fi nu este încă formalizat. Chiar dacă în mintea voastră veți face mulți pași greșiți, în ochii Universurilor acești pași greșiți vor fi doar voi testându-vă noile abilități și interese. 

Învățați cum să fiți voi înșivă. Lăsați să fie așa. Așa cum lăsați un copil să încerce mișcări și tehnici noi. Ceea ce găsiți interesant, incitant sau dificil, va deveni, probabil, esențial pentru noua voastră viață. Nu puteți greși, pentru că sunteți o ființă nouă într-o lume nouă. Singurul mod în care să vă atacați pe voi înșivă este să credeți că trebuie să urmați reprezentanții puterii sau liniile directoare, în ciuda mesajelor voastre interioare care vă spun contrariul. 

Copiii mici  învață cumva să meargă, să vorbească și să facă tot felul de manevre fără prea multă asistență din partea familiei sau prietenilor. Și toți copiii fac asta la câteva luni unul de celălalt. Cum este posibil? S-ar putea să-și asculte vocea interioară în moduri care nu pot fi măsurate? 

Majoritatea adulților cred că copiii mici nu pot face greșeli – că ei pur și simplu învață ceea de ce au nevoie ca să trăiască în mediul lor. Nou-născuții sunt cei mai aliniați cu cine sunteți voi acum decât este valabil pentru adultul 3D care ați fost cândva. Deoarece atât voi cât și bebelușul vă urmați vocile interioare fără să fiți preocupați de corect sau greșit. 

Învățați cum să vă adaptați la noul vostru mediu în cel mai rapid și practic mod posibil. 

Comentariile unui copil mic sunt considerate de cele mai multe ori amuzante nu greșite și sunt uitate, cu excepția cazului în care un adult sau un frate/soră mai mare relatează acele comentarii aparent nepotrivite și altora. Așa este și pentru voi acum. Poate că spuneți ceva fără să treceți ceea ce spuneți prin cernerea voastră 3D. Dar apoi, oricine se simte ofensat de acel comentariu o face probabil din cauza ”ar trebui”- lor sale 3D. 

Învățați să fiți voi fără filtrele 3D. Așa cum bebelușii învață elementele de bază ale mersului, vorbitului și controlului motor. 

Dați-vă voie să faceți ceea ce vi se pare corect în loc de ceea ce ar trebui să fie corect în situațiile sociale. Deveniți un nou voi – o sarcină nu neapărat ușoară – exact așa cum a fost valabil atunci când ați ieșit din Universuri să deveniți un bebeluș 3D. Dați-vă voie să faceți greșeli (doar în mintea voastră). Dați-vă voie să vă testați mediul și ființa pe măsură ce vă descoperiți noua lume într-o ființă fizică nouă. O ființă nu neapărat nouă ochiului fizic, dar cu siguranță nouă în ceea ce privește talentele și abilitățile. 

Sunteți o ființă nouă care învață cum să trăiască confortabil și cu bucurie în această lume nouă. Așa să fie. Amin.

Traducere Monica Poka

link catre articolul original