sâmbătă, 13 iulie 2024

Trimiterea Iubirii Necondiționate

Din ciclul De ale mele 

N-aș putea să spun, ca majoritatea copleșitoare dintre noi, că aș fi avut o copilărie fericită. Ba chiar dimpotrivă. Dar, am ajuns să recunosc că am avut exact copilăria pe care eu mi-am ales-o. De ce? Oi fi avut eu motivele mele pe care încă nu le cunosc, dar prin această abordare, m-am eliberat de multe întrebări fără răspuns, deocamdată, și inutile. 

Întotdeauna m-am simțit ”înaintea timpului meu” și nu mă pot lăuda nici că am fost înțeleasă, nici că i-aș fi înțeles eu pe ceilalți pentru că mi se părea că ceea ce fac n-are nicio logică sau sens și apoi tot ei se plângeau de rezultate. Mi-aș fi dorit din tot sufletul să am o baghetă magică cu care să-i pot atinge și ”să le deschid ochii”. 

La un moment dat, adultă și matură bine, chiar mi-am cumpărat o baghetă (de lemn, nu magică :D) în amintirea dorinței mele: să ating lumea cu bagheta și să o fac mai bună. O am și acum pe undeva ... 

Dar, așa cum spun toți cei care ne susțin și ne încurajează acum din non-fizic, ÎNTOTDEAUNA primim ceea ce cerem, dar, de cele mai multe ori nu când o cerem, ci ”când îi vine vremea”. 

Mi-am dat seama că am primit bagheta pe care am cerut-o. Dar nu așa cum mă gândeam eu cu mintea mea de copil, chiar și la o vârstă la care numai copil nu eram, ci o ”baghetă” care să mă ajute să pot ”atinge” nu numai oamenii, ci TOT ceea ce aș dori să pot atinge. Oriunde s-ar afla. 

Este cea mai frumoasă baghetă pe care mi-aș fi putut dori-o. Și nu dă niciodată greș. Numele ei este Iubirea Necondiționată. Nimic nu o poate opri să ajungă acolo unde este trimisă și are de ajuns. Nimic nu-i stă în cale. 

De copil mi-am dorit să pot atinge fiecare om, și nu numai, să pot schimba lucrurile în mai bine, să aduc alinare acolo unde nu este, să aduc speranță acolo unde nu este, să aduc vindecare acolo unde este nevoie, să văd acea sclipire de bucurie, de uimire în ochii omului sau ființei pe care am ”atins-o”. 

Sunt lucruri pe care le cerem pentru că știm că stă în puterea noastră să le gestionăm și să le manifestăm, chiar dacă nu la nivel conștient, dar o ȘTIM atât de visceral, de organic, încât face parte din noi. Dar ca să devină realitatea noastră este nevoie ca o multitudine de alte lucruri să se alinieze. 

Adevărul este că niciodată nu ni se dă ce nu putem duce în acel moment. Adevărul este că NOI nu ne dăm ce nu putem duce pentru că scopul nu este să dăm cu dosul de pământ, ci să ne folosim cât mai bine de ceea ce avem. 

Testul final pentru mine a fost să trimit Iubire Necondiționată celor cu care nu rezonez, nu sunt de acord cu acțiunile lor, cu poziția lor, celor considerați asupritorii Omenirii, celor care sunt acuzați de crime împotriva Omenirii. 

Așa ceva nu poți face din minte și nici nu poți falsifica. Ori simți Iubire Necondiționată, ori nu. 

M-au ajutat enorm de mult Arcturienii prin mesajele lor și la fel și Colectivul Maeștrilor Ascensionați, în special Saint Germain, și toți ceilalți din non-fizic care ”se dau peste cap” să ne ajute. 

De-asta am scris în ultimele zile despre importanța la ceea cu ce ne identificăm. Pentru că ceea cu ce identificăm, AIA SUNTEM. 

Am ales să privesc prin ochii Creatorului și am văzut doar frumoase Ființe Sursă de Energie peste tot. Unele dintre ele nu știu încă cine sunt, dar pentru că EU ȘTIU ACUM CINE SUNT ELE, nu le mai pot vedea altfel. Trebuie doar să intru în starea în care să le pot vedea așa, că Iubirea Necondiționată curge deja spre ele. Și mi-este tot mai ușor să o fac. Ține doar de exersare, de practicare. 

Desigur, nu este o stare care să poată fi menținută în mod continuu. Se iese din ea și se intră în ea, mai dificil la început, dar cu un control al gândirii suficient de bun, devine tot mai ușor. Asta numesc eu acum, pentru mine, sărirea liniilor temporale. Pentru alții poate însemna altceva, dar pentru mine este împlinirea unui ”vis” pe care nu l-am crezut posibil niciodată până de curând. 

Așa cum semnez de ceva vreme, 

Munay - Calea Iubirii

 

Monica Poka 


Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog sau dând click aici. Vă mulțumesc!  

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.