Marea Schimbare pe când?

Din ciclul De ale mele 

Hai să zicem că sunt antrenată să văd ce NU se potrivește într-un anumit peisaj/situație, ce este în disonanță, sau ar putea să fie/devină. Sau, să ”văd” dincolo de ceea ce este evident pentru toată lumea, lucru care mi-a adus multe belele până am învățat să tac, doar că tăcutul nu-mi iese întotdeauna. Și când trebuie să spun ceva, îmi asum și belelele spunând-o. 

Traducând azi mesajul de la Creator mi-am dat seama că cel mai important lucru care ne scapă este că nu credem că vom vedea, trăi schimbarea pe care majoritatea copleșitoare ne-o dorim. Da, sperăm să o trăim/experimentăm, ne-o dorim din toată inima, dar ne îndoim că o vom face.

De ce? Din cauza acelui ”soon/în curând” pe care l-am primit drept răspuns de fiecare dată când întrebam ”Când? Când va avea loc odată schimbarea?” Treptat ne-am pierdut încrederea că chiar vom experimenta Marea Schimbare. Ne-am resemnat, din păcate mult prea mult, și nu mai reacționăm cu ACEL entuziasm care ar fi cu adevărat creator. 

Ne-am simțit cumva ”duși cu zăhărelul” chiar dacă primeam asigurări că ceea ce este scris în stele așa va fi. Am obosit să auzim acel ”curând/soon”, și cumva am ajuns să ne spunem noi înșine  ”Da, da .... știu... ”în curând”...” 

Dacă nu avem încredere sau ne pierdem încrederea/interesul în ceva/cineva, ne pierdem și din puterea creatoare. Nu mai avem acel ”ceva” care este creator. Stăm în expectativă, pentru că de-atâtea ori ne-am ”aprins”, doar ca să ne ”stingem”. 

Din nou, de ce am ajuns aici? Da, nu contest sincronizarea divină după care am tot așteptat, dar dacă ne uităm puțin mai atent, am așteptat ca această mare schimbare să vină din afara noastră. Să ne-o aducă cineva: extratereștrii, divinitatea, pălăriile albe ... oricine altcineva, dar NU NOI. 

Am plasat inclusiv schimbarea în afara noastră și în puterea altora. Desigur, nu toți, dar majoritatea. Unii suntem alergători de viteză, iar alții suntem alergători de cursă lungă. 

Da, este timpul nu numai să CREDEM în Schimbare, ci să o ”vedem” întâmplându-se. Să ne vedem trăind-o și chiar să o trăim, chiar și dacă numai în imaginația noastră, pentru că imaginația este un instrument foarte puternic al Creației. Noi, noi toți, ne creăm lumea personală, și nu numai, prin visare. Iar apoi, ne minunăm că fie ”ne-a ieșit”, fie nu ”ne-a ieșit”, potrivit așteptărilor noastre și energiei pe care am investit-o, sau nu, în acel vis al nostru. 

Haideți să ne comportăm și să acționăm ca și cum am trăi deja în lumea viselor noastre, indiferent de ceea ce ne-ar spune oricine. Dar chiar ORICINE! 

O zi pe placul inimii și sufletului nostru nouă tuturor! 

Munay - Calea Iubirii

 

Monica Poka

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog sau dând click aici. Vă mulțumesc!