Din conștiința Păsării Colibri ne angajăm cu viața de la nivelul Sufletului. Așa cum acea pasăre micuță își găsește curajul să-și asume acea călătorie monumentală, noi ne putem descoperi curajul să ne percepem propriile vieți ca pe o călătorie de creștere și descoperire, de maturizare spirituală. Nu ne frământăm în legătură cu detaliile zborului nostru pentru că ne simțim încrezători indiferent de vremea care este deasupra Carolinei de Nord sau de cât de puține locuri de odihnă vor fi în timp ce călătorim prin Golful Mexicului, vom ajunge la destinație.
Pasărea Colibri se presupune că nici n-ar trebui să poată zbura având în vedere forma și greutatea corpului ei. La fel, unii dintre noi simțim că nu am fost făcuți să ne înălțăm în aer; cu siguranță nu am fost proiectați să ne târâm prin noroi sau să trecem prin mlaștină. Dar în loc să ne gândim că nu avem suficient timp, destui bani sau suficiente ”aripi”, fiecare dintre noi avem o călătorie grozavă care ne este disponibilă dacă alegem să acceptăm invitația vieții și să răspundem chemării.
Poate fi foarte dificil să dăm drumul grijilor noastre de zi cu zi și să lăsăm curajul sufletului să apară din interior. Noi obișnuim să percepem problemele din viața noastră și apoi ne gândim și lucrăm din greu să le rezolvăm și să creăm fericire pentru noi înșine. Așa cum mentorul meu șaman mi-a spus odată ”Alberto, tu mereu îți rearanjezi castelele de nisip pe marginea lagunei care este viața ta. Îmi compara viața cu unul dintre lacurile Oxbow din Amazon, toate par separate și independente, dar, în realitate, toate sunt alimentate de puternicul Râu Amazon. A continuat spunând ”Și apoi vine un val mare de apă din vârful munților, râul se umflă și îți spală toate visele și planurile. Dacă vrei să-ți schimbi viața, trebuie să călătorești în amonte. Acolo, ai putea devia cu ușurință apa, doar cu palma.”
Curajul Păsării Colibri ne poate împuternici să ne rescriem poveștile ca să fie unele mitice ale eroismului. Să privim viața ca pe o călătorie de descoperire și creștere – și pe noi înșine ca pe niște păsări colibri determinate și dispuse să avem încredere în noi înșine că vom avea tot ceea de ce avem nevoie în călătoria noastră – începem să pictăm o imagine foarte diferită cu privire la cine suntem și ce înseamnă evenimentele existenței noastre. La acest nivel ne găsim curajul să fim țesătorul de vise. Astfel, povestea unui eșec poate deveni una a renașterii și descoperirii; saga unei pierderi sau boli poate fi acum una de inițiere în tribul supraviețuitorilor care îi pot ghida cu înțelepciune pe alții prin această călătorie. Chiar și atunci când suferim foarte mult, putem accesa curajul Păsării Colibri și să începem să spunem o poveste care ne ușurează durerea și ne aduce aminte de rezistența noastră.
Sunteți pregătiți să vă visați
lumea în existență cu curajul Păsării Colibri?
Traducere Monica Poka
Este interzisă preluarea oricărui material de pe acest blog sub orice altă formă decât cea în care este prezentată și fără indicarea sursei originale, așa cum apare ea în această postare, precum și a traducătorului și a sursei în limba română.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.