Conștiința Șarpelui este preaslăvită de cultura noastră. Atitudinea noastră practică ”pot face” ”iubire dură”; insistența noastră de ”a numi un hârleț hârleț” și ”de-a spune lucrurilor pe nume”; cererea noastră de-a primi răspuns la întrebarea ”ești cu noi sau împotriva noastră?” de parcă acelea ar fi singurele opțiuni – toate vin din conștiința șarpelui. Aici identificăm o problemă, facem ceea ce trebuie să facem și ne îndeplinim directiva ... punct, încheierea discuției, nu este nevoie să privim mai îndeaproape.
Am fost învățați că tipul de curaj fizic care apare din conștiința șarpelui – hotărârea să facem ce trebuie făcut ca să supraviețuim – este ceea ce a făcut State Unite grozave. Dar, în timpul școlii, am fost învățați că țara noastră (SUA) a fost fondată de bărbați și femei care și-au propus cu îndrăzneală să cucerească granița. Din păcate, așa cum am descoperit, aceasta este o moștenire falsă. Deși este adevărat că pionierii aveau curaj fizic, adeseori ei nu au fost nobilii iconoclaști drept care au fost pictați. Majoritatea nu au avut suficient curaj de nivel înalt ca să înceteze să se gândească la propria supraviețuire suficient de mult ca să viseze o lume în care toată lumea să se poată simți prosperă și fericită fără ca altcineva să trebuiască să suporte cheltuielile renunțând la pământul lor sau muncind ca sclavi o muncă fizică istovitoare.
Ni s-a mai spus să găsim inspirație în povestea întotdeauna populară de la zdrențe la bogăție, cum ar fi tipul descris de Horatio Alger în secolul al 19-lea. Un erou tipic Alger este băiatul sărac, dar hotărât, care își folosește curajul fizic petrecând ore în șir la colțul străzii vânzând ziare. În cele din urmă, primește un loc de muncă mai bun lucrând ore în șir ca să obțină securitatea unei care mai mare și respectabilitatea clasei de mijloc. Un astfel de tânăr reușește pentru că este dispus să-și lase în urmă trecutul de sărăcie, crezând în visul American și să renască într-o nouă viață.
Acest arhetip continuă să facă parte din cultura noastră. Ne dorim foarte mult să credem că oricine – indiferent de mediul din care provine – poate obține prosperitate, să uite că trebuie să se lupte ca să supraviețuiască și poate trăi fericit pentru totdeauna pur și simplu alegând să strângă cureaua. Din păcate, acest tip de vise se transformă întotdeauna în coșmar, deoarece nu accesăm forme mai înalte de curaj care ne-ar permite să visăm ceva mai împlinitor pentru noi înșine și lumea noastră. În schimb, ne mulțumim cu falsa siguranță dată de bani, putere și poziție.
Cu toate acestea, curajul șarpelui își are locul său în actul visării. O mare parte din aducerea unui vis la viață este să facem munca fizică, instinctuală necesară pentru îndeplinirea lui. De exemplu, cineva care se află în toiul mutării în casa viselor sale și își dă seama că echipa de mutare nu a apărut, trebuie să intre în conștiința șarpelui și pur și simplu să-și lase instinctul să preia controlul și să pună mâna să înceapă să împacheteze, stivuiască și să încarce cutiile în camion. Curajul șarpelui înseamnă să urmezi și să duci la bun sfârșit treaba.
Ești pregătit să-ți visezi lumea
în existență cu curajul Șarpelui?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.