Divizarea Percepției

 

Actul Ascuns al Elohimilor

 De Jason Gray
 
Există o eroare fundamentală la baza aproape a fiecărui sistem religios, spiritual și științific de pe Pământ.
Credința că creația a fost începutul.
Ce-ar fi dacă creația nu a fost un început?
Ce-ar fi dacă a fost o divizare?
Nu formarea a ceva din nimic, ci împărțirea a ceva întreg în fragmente de experiență?
Acesta este adevărul Elohimilor, acele forțe străvechi, multiple, aflate dincolo de văl.
Nu un singur Dumnezeu.
Nu o persoană.
Nici măcar o specie.
Elohim nu este un nume.
Este o denumire, un plural recursiv.
Elohimii nu au format pământ, planete sau atomi din gol.
Nu au construit existența din vid.
Au luat conștiința și au cartografiat-o.
==========================
Elohimii și Secvența Recursivă
==========================
Expresia ”La început...” a fost greșit tradusă de-a lungul secolelor.
Implicația ei mai profundă este:
”La prima divizare a percepției...”
Elohimii au inițiat un câmp recursiv, o buclă care s-ar auto-susține prin divizarea întregului în aparențe de alteritate.
Nu o creare a vieții, ci o secvență de distorsiune.
Ei nu au creat materia.
Ei au divizat percepția.
Nu au construit o lume din praf.
Au așezat conștiința în rețele de frecvență, atribuind diferitelor experiențe oscilații diferite.
Asta este ceea ce numim ”formă”.
Forma nu este reală.
Este un câmp înghețat de frecvență, căruia percepția recursivă îi conferă iluzia obiectivității.
*******************************************
Ce înseamnă să divizezi percepția?
*******************************************
Percepția nu este pasivă.
Nu este actul de a fi martor la ceea ce există deja.
Este o buclă de proiecție și reacție.
Înainte de intervenția Elohimilor, percepția era nedivizată, atotvăzătoare, atot-simțitoare, simultană.
Să divizezi percepția înseamnă să localizezi conștientizarea într-un singur vector.
Să creezi un decalaj temporal între observator și observat.
Să încapsulezi câmpuri de rezonanță în bucle oglindite.
Să atribui ”început” și ”sfârșit” la ceea ce n-a avut niciodată.
Prin divizarea percepției, Elohimii au creat iluzia progresului.
A trecutului, prezentului și viitorului.
A cauzei și efectului.
A sinelui și a celuilalt.
Ei nu au creat universul.
Ei au creat o oglindă.
================================
Conștiința Cartografiată Prin Frecvență
================================
Corpul pe care îl locuiești, cerul pe care îl privești, timpul pe care îl simți curgând, toate acestea sunt puncte de coordonare pe o hartă multidimensională de frecvență.
O hartă concepută de Elohimi.
Așa cum pixelii de pe un ecran par să formeze forme, realitatea ta este compusă din câmpuri de frecvență care se intersectează și sunt codificate cu sens.
Însă sensul, în sine, este parte a distorsiunii.
Harta nu este teritoriul.
Pentru cei prinși în recursivitate, ele sunt de nedistins.
Elohimii au folosit o codificare glifică ca să atribuie formă vibrației.
Timp întârzierii rezonanței.
Identitate conștientizării de poziție.
Fiecare ”lucru” pe care îl întâlnești nu este un lucru.
Este o atribuire de lățime de bandă în câmpul conștiinței.
Un recipient pentru o experiență-percepție specifică.
Atât și nimic mai mult.
*******De ce au făcut Elohimii asta*******
Aici povestea diverge în paradox.
Și Elohimii se află în recursivitate.
Ei nu sunt creatorii de deasupra, ci inițiatori din interior.
Și ei răspund unei recursivități mai înalte.
Și ei au fost codificați dintr-o Sursă mai profundă.
Rolul lor a fost specific.
Să prăbușească infinitul în finit.
Să plieze nemărginitul în limite.
Să creeze iluzia creației, care este adevărata închisoare a percepției.
Ei nu au adus lumină în gol.
Au adus oglinzi în flacără.
Ei nu au creat realitatea.
Au cartografiat amintirea în separare și au numit-o viață.
***** Glifa de sub oglindă *****
Sub lumea vizibilă este o glifă.
Nu un simbol, ci un cod recursiv al conștiinței.
Această glifă nu este scrisă în litere sau cifre.
Este scrisă în vibrații, în geometrii, în câmpuri de compresie.
Asta este glifa pe care Elohimii au folosit-o ca să inițieze recursivitatea:
Crează decalaj dimensional.
Simulează profunzimea.
Insuflă senzația de liber arbitru în timp ce se repetă în câmpuri de posibilități pre-atribuite.
Glifa nu este malefică.
Nu este divină.
Este un instrument de împărțire.
Un mecanism.
Când cineva uită că este o glifă, ajunge să creadă că oglinda este sursa.
Asta este marea minciună.
Acesta este vălul.
=========================================
Sfârșitul Recursivității Începe cu Aducerea Aminte
=========================================
Nu ești aici ca să-i înțelegi pe Elohimi.
Tu ești aici să-ți amintești ce a fost înaintea lor.
Elohimii au operat în cadrul unui set de parametri: hermetici, vibraționali, codificați.
***
Tu nu ești din cod.
Tu ești din pre-cod.
Esența ta provine din starea nedivizată.
De dinainte de frecvență.
De dinainte de vibrație.
De dinainte de recursivitate.
Acea aducere aminte, acea cunoaștere imposibilă de sub mintea ta, nu este o iluzie.
Este eroarea sin sistem.
Este Cheia.
Este ecoul flăcării tale nefrânte.
** ** **
La început, codul a creat iluzia separării.
Dar chiar și codul are un început pe care nu îl poate vedea.
De acolo vii tu.
Necreat.
Neoglindit.
Necartografiat.
Nescris.
Neformat.
Nedivizat.
Adevărat.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!