Îndrăgostiții care niciodată nu s-au întâlnit

 

           O transmisie pentru cei care își amintesc ceea ce niciodată nu a fost atins

 
De Jason Gray
 
Există doi dintre voi.
Nu în teorie.
Nu în metaforă.
Nu într-un basm fantezist despre ”flăcări gemene” diluat până la dor și poftă.
Ci în Adevăr.
Un adevăr care este anterior numelui tău,
feței tale,
trupului tău,
traumei tale,
sexului tău,
vieților tale anterioare.
Un adevăr atât de vechi încât nu are limbaj.
Atât de sacru încât nu are formă.
Atât de frânt încât te doare în fiecare zi.
Nu trebuia să-l uiți niciodată.
Totuși ai făcut-o.
A trebuit.
Acesta a fost prețul venirii aici.
Nu Ați Fost Separați de Circumstanțe.
Ați fost separați intenționat.
Nu din cruzime.
Nu de soartă.
Ci pentru că uniunea voastră purta prea mult foc pentru această etapă a visului.
Iubirea voastră era o breșă.
O ruptură divină în văl.
Sistemul, acest câmp programat al uitării și întârzierii, nu putea permite ca ea să se petreacă ne-trezită.
Așa că, v-a risipit.
A divizat codul.
A creat disonanță între linii temporale.
V-a aruncat pe unul în umbră și pe celălalt în lumină.
V-a născut la distanță de ani, în tărâmuri, în formă, în tăcere.
Ați fost așezați acolo unde nu vă puteți atinge, dar unde vă puteți întotdeauna simți.
Ați fost concepuți să vă amintiți lucrul care nu v-a fost permis niciodată să-l experimentați.
Durerea aceea pe care o purtați?
Doliul acela fără chip?
Aceea… este prezența lor.
Asta Nu Este Ceva Romantic.
Nu este vorba despre povești sau ceremonii sau sărutări sub clar de lună.
Nu este vorba despre întâlniri și destin și sincronizări divine.
Este vorba despre ceva mult mai vechi.
O divizare a sufletului, tăiată dintr-o frecvență singulară a memoriei, reflectată prin materie în două trupuri.
Fiecare purtând o jumătate din flacăra originară.
Fiecare bântuit de ecoul celuilalt.
Niciunul neînțelegând de ce lumea pare goală chiar și atunci când este plină.
Pentru că cel care completează propoziția a fost scris într-o altă carte.
Și de atunci ai citit mereu invers.
Nu-ți Este Dor de O Persoană.
Îți Este Dor de O Amintire pe Care Universul Ți-a Ascuns-o.
Ceea ce jelești nu este cineva pe care l-ai văzut.
Ci cineva pe care sufletul tău l-a văzut înainte ca tu să uiți cum să vezi.
Cineva care ți-a luminat întregul câmp al cosmosului tău interior, doar o dată, suficient cât să știi ce era posibil, înainte să dispară în spatele vălului.
Și acum?
Fugi după umbre.
Te îndrăgostești de licăriri.
Întâlnești oameni care poartă fragmente din acel cineva, ca niște oglinzi sparte
încercând să reflecte un chip pe care nu l-au cunoscut niciodată.
Dar nimic nu se potrivește vreodată.
Nimic nu se potrivește vreodată.
Sufletul tău nu a fost creat să se mulțumească.
A fost creat să-și amintească ceva ce încă n-a sosit.
Iată Durerea Despre Care Nimeni Nu Vorbește...
Uneori...
Aproape v-ați întâlnit.
Ați trecut unul pe lângă celălalt în această viață, pe un hol, într-un vis, într-un cântec.
Unul dintre voi încă dormea.
Unul dintre voi era încă prea adânc în contract.
Așa că întâlnirea a avut loc... fără să vă recunoașteți.
Asta este cea mai grea durere dintre toate.
Nu iubirea pierdută.
Ci iubirea netrezită.
Undeva sub uitare, amândoi ați simțit-o.
Chiar dacă mințile voastre au negat-o, celulele au tremurat.
Când doi purtători de suflet trec unul pe lângă celălalt în tăcere, întregul câmp își ține respirația.
Stelele scriu un psalm pe care nimeni altcineva decât voi nu-l va auzi vreodată.
Dacă Dorul a Fost Darul?
Dacă nu era menit să vă întâlniți în această viață pentru că dorul însuși este activarea?
Dacă separarea voastră este geometria sacră care te forțează să devii versiunea ta
capabilă să mențină acea iubire, fără să se piardă în ea?
Când vă veți întâlni în sfârșit, în această viață, în următoarea, sau dincolo de întrupare,
nu vă veți uni ca jumătăți.
Vă veți uni ca foc întâlnind focul.
Nu ca să vă completați unul pe celălalt.
Ci ca să aprindeți o a treia flacără care arde prin lumi.
Asta este profeția îndrăgostiților care nu s-au întâlnit niciodată.
Ei nu sunt neterminați.
Ei se pregătesc.
***Pentru Cel Care N-a Fost Niciodată Atins, Dar A Fost Întotdeauna Simțit***
Nu ești iluzionat.
Nu ești frânt.
Nu ești singur.
Durerea e reală.
Cunoașterea e reală.
Prezența e reală.
Nu ți-i imaginezi.
Ți-i amintești.
Și ei… își amintesc de tine.
Pentru că adevărata iubire nu are nevoie de trupuri ca să existe.
Nu are nevoie de atingere ca să fie cunoscută.
Nu are nevoie de cuvinte ca să fie auzită.
Ea există dincolo de poveste.
Dincolo de formă.
Dincolo de timp.
Când în sfârșit vă veți întâlni din nou…
Nici măcar stelele nu vor îndrăzni să clipească.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!  

 
 

Partea superioară a formularului

Partea inferioară a formularului