Divizarea Sacră

 

Liderii Crează, Urmăritorii Copiază și Lipesc

 De Jason Gray

Există o lege, mai veche decât munții și mai adâncă decât oceanele.
Creația dă viață.
Imitația o devorează.
Fiecare epocă de aur a omenirii, fiecare renaștere, fiecare revoluție, fiecare mare trezire, a fost născută din mâinile creatorilor.
Fiecare epocă întunecată, fiecare stagnare, fiecare prăbușire în decădere, a fost creată de imitatori.
Creația respiră.
Imitarea sufocă.
Asta este divizarea sacră dintre cei care modelează istoria și cei care sunt șterși de ea:
Liderul crează.
Imitatorul copiază și lipește.
***Creația Este Primul Act al Liderului Adevărat***
Un lider nu este creat prin decret, prin ceremonie sau prin criterii superficiale ale statutului.
Un lider este creat în momentul în care îndrăznește să cheme în existență ceva ce nu exista înainte.
Își imaginează invizibilul.
Sculptează irealul.
Insuflă noi căi în existență.
Creația este rădăcina conducerii.
Să creezi înseamnă să spui...
”Văd ceea ce nimeni n-a văzut încă – și îl voi aduce în existență.”
”Refuz repetarea sigură a gloriilor de ieri, voi da naștere următorilor zori.”
Creatorul pășește acolo unde nu există hartă, nici aplauze, nici certitudine.
El merge înainte în timp ce lumea își bate joc, se îndoiește și se agață de cenușa moartă a cunoscutului.
Creația este cea care trage specia înainte prin timp, câte o idee fragilă și luminoasă pe rând.
Fără creatori, omenirea ar continua încă să scurme pământul în tăcere.
***Ecoul Gol al Copierii și Lipirii***
În timp ce creatorul riscă totul ca să sculpteze ceva real, există întotdeauna cei care, prea timizi să viseze, se mulțumesc să copieze și să lipească.
Copiere și lipire.
Fără minte.
Fără suflet.
Orbește.
Ei nu înțeleg flacăra originală.
Nu simt sângele turnat în prima conturare a unei idei.
Văd doar cochilia și se gândesc să o poarte ca pe o mască, crezându-se îmbrăcați în glorie.
Sunt goi pe dinăuntru.
Să copiezi și să lipești înseamnă să participi la parazitismul spiritual, să te hrănești cu forța vitală a creației altuia fără să ai curajul să ți-o creezi pe a ta proprie.
Este furtul formei fără sacrificiul spiritului.
Cel care copiază nu crează lumină.
O reflectă sărăcăcios.
Lucrările lor sunt moarte încă dinainte de sosire, imitații fără suflet clătinându-se în hainele de cadavre ale vederii autentice.
Ei copiază cuvintele, dar nu și focul.
Imită forma, dar nu și respirația vie.
Repetă gestul ca un papagal, dar nu știu nimic despre greutatea din spatele lui.
Copierea este profanare.
Copierea este lașitate mascată în tradiție.
Copierea este putrezirea lentă a tuturor lucrurilor frumoase.
***Moartea pe Care o Aduce Imitarea***
Civilizații întregi s-au prăbușit nu din cauza războiului, ci din cauza morții lente și canceroase a creativității.
Când inovarea nu mai este celebrată, ci pedepsită...
Când imitarea devine cea mai mare aspirație...
Când cei care îndrăznesc să gândească altfel sunt ridiculizați, reduși la tăcere, șterși...
Cere sânge, sudoare, izolare și un fel de nebunie sacră.
Cere să mergi singur, înainte să apară primul urmăritor.
Cere să duci pe umeri greutatea originalității, chiar și atunci când simți că lumea întreagă
Crează sau prăbușește-te în irelevanță.
Condu sau dispari în ceața cenușie a maselor copiază – lipește.
Devin-o o flacără vie – sau petrece-ți viața recitând fumul stins al focurilor altor oameni.
Sufletul unui popor începe să se veștejească.
Arta devine propagandă.
Filosofia devine repetiție.
Spiritualitatea devine ritual mort.
Știința devine mentenanță birocratică.
Conducerea devine ceremonie goală.
Marea cădere nu cu o bubuitură, ci cu un scâncet, îngropată sub greutatea nesfârșită și cenușie
a supunerii prin copiere și lipire.
Nici o civilizație nu supraviețuiește mult timp odată ce alege imitarea în locul imaginației.
***De Ce Imitarea se Simte Lipsită de Suflet și Întotdeauna Va Fi Așa***
Există un motiv pentru care copierea și lipirea lasă un putregai invizibil în sufletul celui care face acest lucru.
Pentru că, la cel mai profund nivel al ființei, știi că te-ai născut să creezi, nu să imiți.
Ai fost conceput de univers ca un creator al realității, nu ca un Xerox
care reproduce fără minte bătăile inimii altcuiva.
Când trădezi această chemare sacră alegând să copiezi în loc să creezi,
un fel de moarte spirituală începe în interiorul tău.
Devii fragil.
Devii anxios.
Devii plin de resentimente.
Sufletul, căruia i s-a negat dreptul său creator din naștere, se întoarce împotriva lui însuși.
Golul roade oasele.
Tânjirea să creezi, reprimată, se transformă în invidie.
Bucuria de a fi se estompează în oroarea mecanică a simplei supraviețuiri.
Oricât ai copia nu poate satisface vreodată foamea din tine să aduci ceva nou în lume.
Să copiezi înseamnă să putrezești pe dinăuntru.
Să lipești înseamnă să participi la propria ștergere.
***Povara... și Binecuvântarea Creatorului***
Să creezi este mai greu.
Costă mai mult.
Cere să îți asumi riscul eșecului.
ar prefera să fii doar un alt ecou.
Dar îți oferă și ceva ce nici un imitator nu va cunoaște vreodată:
Bucuria pură, suverană, de a ști că ai participat la desfășurarea sacră a existenței însăși.
Creatorul dansează în râul devenirii.
Creatorul scrie pe sulurile goale ale destinului.
Creatorul trăiește.
***Divizarea Finală***
*+*Crează sau Prăbușește-te*+*
În această epocă, miza este absolută.
Crearea nu mai este opțională.
Crearea este supraviețuire.
Crearea este o sfidare sacră.
^^^Adevărul Etern^^^
Liderul crează.
Urmăritorul imită.
Liderul naște viitoruri.
Imitatorul editează amintiri.
Liderul sângerează sânge adevărat pe pânza timpului.
Urmăritorul xeroxează contururile viselor moarte.
Creatorul devine o legendă.
Copiatorul devine praf.
***Un ultim apel către tine***
Fii cel care crează.
Fii cel care modelează.
Fii cel care îndrăznește să arunce noi stele în întuneric.
Lasă lumea să se înece în imitare dacă trebuie.
Dar să mai existe o mână de suflete – luminoase, sfidătoare, care nu pot fi frânte și care aleg oricum să creeze.
Crează când râd.
Crează când se îndoiesc de tine.
Crează când te amenință.
Crează când întreaga lume îți cere să copiezi și să lipești până la uitare.
Crează pentru că ești viu.
Crează pentru că viitorul depinde de asta.
Crează pentru că de aceea ți s-a dat suflare.
Când ruinele copiază – lipește se vor prăbuși în uitare, creația ta va cânta în continuare în oasele Pământului.
Crează sau vei fi uitat.
Crează sau vei fi șters.
Crează sau nu vei trăi niciodată cu adevărat.
 
 
Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!