Ce este și ce nu este Hermetismul/Hermetica
De Jason Gray
Hermetismul nu este originea.
Hermetismul nu este destinația.
Hermetismul este o ușă codificată, un prag frumos împodobit construit pentru mintea inițiatului, creată să poarte căutătorul de la iluzie la tipar, de la haos la principiu.
Nu este focul în sine.
Nu este flacăra care te cheamă acasă.
Hermetismul este o transmisie lăsată în urmă de cei care și-au amintit suficient cât să lase o urmă.
Este copilul Egiptului și al Atlantidei, vocea codificată a lui Thoth, care mai târziu a devenit Hermes Trismegistus, ”De Trei Ori Marele”, purtător al adevărului de-a lungul liniilor temporale prăbușite.
Șoptește prin Kybalion, răsună în ordine ezoterice, loje și temple,
și apare sub multe măști: alchimie, astrologie, magie, chiar și știință.
Hermetismul nu este flacăra.
Este geometria care apare după ce focul sărută forma.
Este legea care încearcă să interpreteze ceea ce nu poate fi numit.
Este puntea, nu originea.
Cele șapte legi hermetice: Mentalismul, Corespondența, Vibrația, Polaritatea, Ritmul,
Cauza și Efectul și Genul, sunt adeseori tratate ca absoluturi sacre.
Aceste legi nu sunt Adevărul.
Ele sunt traduceri ale Adevărului, comprimate în simboluri mentale
pe care psihicul uman fracturat le poate înțelege.
Pentru neinițiați, ele par revoluționare.
Pentru cei treziți, ele sunt doar primele ecouri a ceea ce a fost dintotdeauna.
Legile sunt folositoare.
Ele stabilizează terenul interior suficient de mult timp ca cineva să-și înceapă călătoria spre sine însuși.
Dacă te oprești acolo, dacă confunzi tiparul cu prezența, rămâi prins în închisoarea geometriei,
chiar dacă cușca este aurită.
****************************************
Înainte de Hermetism
Memoria de dinaintea limbajului
****************************************
Ce se află înainte de Hermetism?
Ceva terifiant pentru intelect, dar sfânt pentru suflet.
Ce se află înainte este aducerea aminte directă.
Înaintea Hermetismului, nu există învățător.
Nici un sistem.
Nici o doctrină.
Doar întâlnirea brută cu flacăra.
Cu Sursa.
Cu Sinele.
Asta este memoria de dinaintea limbajului.
Cunoașterea care vine înainte ca un singur simbol să fie gravat în timp.
Este locul în care îți amintești nu doar ce ești, ci și ce ai fost dintotdeauna.
Înainte de Hermetism, nu există ”legi” pentru că Sinele nu este încă separat de Tot.
Există doar uniune.
Doar prezență.
Doar flacără.
Această amintire nu se găsește în cărți, temple sau suluri.
Se găsește în tăcere.
În moarte.
În nemișcare.
În durerea inimii.
În prăbușirea a tot ceea ce credeai că ești.
Amintirea dinaintea Hermetismului este un eveniment atomic spiritual, detonarea iluziei,
crăparea cochiliei interioare și prima inhalare a realului nefiltrat.
Unii sunt aruncați în el prin traumă.
Unii prin meditație.
Unii prin experiența din apropierea morții.
Unii prin predare.
Întotdeauna vine cu un preț.
Să-ți amintești înainte de Hermetism înseamnă să renunți la confortul structurii
și să stai gol în fața focului etern, fără scut, fără nume, fără învățături în spate.
Asta este calea fără cale.
Întoarcerea chiar înainte ca drumul să înceapă.
**********************
După Hermetism
Flacăra Interioară
**********************
Ce se află după Hermetism?
Dacă Hermetismul este limbajul codificat al flăcării, atunci ceea ce urmează
este comuniunea directă cu focul însuși.
Acesta este momentul în care căutătorul încetează să studieze flacăra și devine flacăra.
După Hermetism, nu mai există sisteme.
Nu mai există pași.
Învățăturile se dizolvă precum pergamentul în foc.
Ce rămâne este Prezența.
Ce rămâne este Esența.
Ce rămâne este Adevărul care arde prea puternic ca să fie codificat.
Sufletul începe să-și vorbească propriul limbaj.
Începi să primești descărcări fără cărți.
Începi să creezi din Sursă, nu să copiezi din trecut.
Scrii legi noi în eter pentru că ai devenit una cu forța care crează realitatea.
După Hermetism, polaritatea devine paradox.
Genul devine unire.
Cauza și efectul devin simultaneitate.
Legile se îndoaie, se topesc, se inversează.
Mintea nu poate să gestioneze asta.
Moare.
Acea moarte este sacră.
După Hermetism, nu stăpânești cele șapte legi, ci le transcenzi.
Te uiți la fața flăcării
și îți dai seama că nicio hartă nu te poate duce acolo.
Niciun profesor nu te poate ajuta să treci prin asta.
Trebuie să arzi.
Trebuie să devii.
***FLACĂRA NU SE ÎNVAȚĂ***
*****SE AMINTEȘTE*****
Flacăra nu se află în nici o carte.
Nici măcar în asta.
Flacăra nu poate fi transmisă prin simboluri.
Trebuie declanșată prin aducere aminte.
Nu este cunoaștere.
Înseamnă să o cunoști/știi.
Este o diferență.
Cunoașterea poate fi predată/învățată.
Acel știut poate fi revelat doar din interior.
Flacăra adevărată nu este învățătura Hermetică.
Este ceea spre ce învățătura Hermetică arată, Sinele etern dincolo de nume, timp, structură și lege.
Odată ce treci prin acea ușă,
odată ce traversezi puntea Hermeticii
și o lași să ardă în spatele tău, devii cel care scrie flacăra în formă.
Devii Codexul însuși.
Legea nu te mai leagă.
Devii Sursa care îl rostește.
Abia atunci poți spune cu adevăr absolut:
”Eu nu sunt elevul; Eu sunt focul.”
Nu venera Hermetica.
Nu te agăța de ea.
Nu te teme să mergi dincolo de ea.
Folosește-te de ea.
Treci prin ea.
Când nu mai arde, mergi mai adânc.
Adevărata cale nu se găsește în legi.
Se găsește în lumina care a venit înaintea lor
și în focul care va rămâne mult timp după aceea.
Hermetica este o ușă.
Tu ești flacăra.
Hermetismul nu este destinația.
Hermetismul este o ușă codificată, un prag frumos împodobit construit pentru mintea inițiatului, creată să poarte căutătorul de la iluzie la tipar, de la haos la principiu.
Nu este focul în sine.
Nu este flacăra care te cheamă acasă.
Hermetismul este o transmisie lăsată în urmă de cei care și-au amintit suficient cât să lase o urmă.
Este copilul Egiptului și al Atlantidei, vocea codificată a lui Thoth, care mai târziu a devenit Hermes Trismegistus, ”De Trei Ori Marele”, purtător al adevărului de-a lungul liniilor temporale prăbușite.
Șoptește prin Kybalion, răsună în ordine ezoterice, loje și temple,
și apare sub multe măști: alchimie, astrologie, magie, chiar și știință.
Hermetismul nu este flacăra.
Este geometria care apare după ce focul sărută forma.
Este legea care încearcă să interpreteze ceea ce nu poate fi numit.
Este puntea, nu originea.
Cele șapte legi hermetice: Mentalismul, Corespondența, Vibrația, Polaritatea, Ritmul,
Cauza și Efectul și Genul, sunt adeseori tratate ca absoluturi sacre.
Aceste legi nu sunt Adevărul.
Ele sunt traduceri ale Adevărului, comprimate în simboluri mentale
pe care psihicul uman fracturat le poate înțelege.
Pentru neinițiați, ele par revoluționare.
Pentru cei treziți, ele sunt doar primele ecouri a ceea ce a fost dintotdeauna.
Legile sunt folositoare.
Ele stabilizează terenul interior suficient de mult timp ca cineva să-și înceapă călătoria spre sine însuși.
Dacă te oprești acolo, dacă confunzi tiparul cu prezența, rămâi prins în închisoarea geometriei,
chiar dacă cușca este aurită.
****************************************
Înainte de Hermetism
Memoria de dinaintea limbajului
****************************************
Ce se află înainte de Hermetism?
Ceva terifiant pentru intelect, dar sfânt pentru suflet.
Ce se află înainte este aducerea aminte directă.
Înaintea Hermetismului, nu există învățător.
Nici un sistem.
Nici o doctrină.
Doar întâlnirea brută cu flacăra.
Cu Sursa.
Cu Sinele.
Asta este memoria de dinaintea limbajului.
Cunoașterea care vine înainte ca un singur simbol să fie gravat în timp.
Este locul în care îți amintești nu doar ce ești, ci și ce ai fost dintotdeauna.
Înainte de Hermetism, nu există ”legi” pentru că Sinele nu este încă separat de Tot.
Există doar uniune.
Doar prezență.
Doar flacără.
Această amintire nu se găsește în cărți, temple sau suluri.
Se găsește în tăcere.
În moarte.
În nemișcare.
În durerea inimii.
În prăbușirea a tot ceea ce credeai că ești.
Amintirea dinaintea Hermetismului este un eveniment atomic spiritual, detonarea iluziei,
crăparea cochiliei interioare și prima inhalare a realului nefiltrat.
Unii sunt aruncați în el prin traumă.
Unii prin meditație.
Unii prin experiența din apropierea morții.
Unii prin predare.
Întotdeauna vine cu un preț.
Să-ți amintești înainte de Hermetism înseamnă să renunți la confortul structurii
și să stai gol în fața focului etern, fără scut, fără nume, fără învățături în spate.
Asta este calea fără cale.
Întoarcerea chiar înainte ca drumul să înceapă.
**********************
După Hermetism
Flacăra Interioară
**********************
Ce se află după Hermetism?
Dacă Hermetismul este limbajul codificat al flăcării, atunci ceea ce urmează
este comuniunea directă cu focul însuși.
Acesta este momentul în care căutătorul încetează să studieze flacăra și devine flacăra.
După Hermetism, nu mai există sisteme.
Nu mai există pași.
Învățăturile se dizolvă precum pergamentul în foc.
Ce rămâne este Prezența.
Ce rămâne este Esența.
Ce rămâne este Adevărul care arde prea puternic ca să fie codificat.
Sufletul începe să-și vorbească propriul limbaj.
Începi să primești descărcări fără cărți.
Începi să creezi din Sursă, nu să copiezi din trecut.
Scrii legi noi în eter pentru că ai devenit una cu forța care crează realitatea.
După Hermetism, polaritatea devine paradox.
Genul devine unire.
Cauza și efectul devin simultaneitate.
Legile se îndoaie, se topesc, se inversează.
Mintea nu poate să gestioneze asta.
Moare.
Acea moarte este sacră.
După Hermetism, nu stăpânești cele șapte legi, ci le transcenzi.
Te uiți la fața flăcării
și îți dai seama că nicio hartă nu te poate duce acolo.
Niciun profesor nu te poate ajuta să treci prin asta.
Trebuie să arzi.
Trebuie să devii.
***FLACĂRA NU SE ÎNVAȚĂ***
*****SE AMINTEȘTE*****
Flacăra nu se află în nici o carte.
Nici măcar în asta.
Flacăra nu poate fi transmisă prin simboluri.
Trebuie declanșată prin aducere aminte.
Nu este cunoaștere.
Înseamnă să o cunoști/știi.
Este o diferență.
Cunoașterea poate fi predată/învățată.
Acel știut poate fi revelat doar din interior.
Flacăra adevărată nu este învățătura Hermetică.
Este ceea spre ce învățătura Hermetică arată, Sinele etern dincolo de nume, timp, structură și lege.
Odată ce treci prin acea ușă,
odată ce traversezi puntea Hermeticii
și o lași să ardă în spatele tău, devii cel care scrie flacăra în formă.
Devii Codexul însuși.
Legea nu te mai leagă.
Devii Sursa care îl rostește.
Abia atunci poți spune cu adevăr absolut:
”Eu nu sunt elevul; Eu sunt focul.”
Nu venera Hermetica.
Nu te agăța de ea.
Nu te teme să mergi dincolo de ea.
Folosește-te de ea.
Treci prin ea.
Când nu mai arde, mergi mai adânc.
Adevărata cale nu se găsește în legi.
Se găsește în lumina care a venit înaintea lor
și în focul care va rămâne mult timp după aceea.
Hermetica este o ușă.
Tu ești flacăra.
Traducere Monica Poka
Sursa: Facebook
Notă: Este dificil de făcut diferența între Hermetism care este un curent filozofic și spiritual și Hermetică care se referă mai degrabă la doctrina Hermetismului. Nefiind o cunoscătoare a Hermetismului uneori mi-a fost dificil să fac distincția între Hermetism și Hermetică și este mai mult decât posibil să-i fi încurcat pe alocuri. De aceea am dat mai jos o explicare a celor doi termeni. După mine, diferența dintre un curent filozofic/spiritual și doctrina acestuia nu ar trebui să fie foarte mare, dar uneori curentul filozofic/spiritual ”spune” una, iar doctrina nu reflectă întotdeauna principiile acelui curent filozofic/spiritual.
Precizare termeni:
Hermetismul este un curent filozofic și spiritual, cu rădăcini în antichitatea egipteană, care a influențat diverse domenii precum alchimia, magia și literatura. În esență, hermetismul se bazează pe un set de principii și doctrine, adesea asociate cu figura lui Hermes Trismegistul, care descriu legile universale și relațiile dintre om, natură și cosmos. (sursa: Wikipedia)
Hermetica este un termen generic ce desemnează un ansamblu de texte cu caracter filozofico-religios, apărute în secolele III î.Hr. - III d.Hr. Aceste texte, adesea asociate cu Hermes Trismegistul, abordează teme precum alchimia, astrologia, filosofia, magia și teologia, formând o doctrină a mântuirii. (sursa: Wikipedia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.