Marea Înșelăciune

 

De Ce Politica Este Cea Mai Joasă Formă de Conștiință

De Jason Gray

 
Există o boală atât de răspândită, atât de străveche, încât majoritatea nu o pot vedea.
Nu trăiește în umbre.
Nu se ascunde în subteran.
Defilează deschis, îmbrăcată în culori și sloganuri, în costume și promisiuni, 

în dreptate și furie.
Se numește politică.
Este cea mai perfectă iluzie creată vreodată de arhitecții controlului.
Nu doar induce în eroare.
Înlănțuiește.
Nu este o dispută între filozofii.
Este sacrificiul ritualic al voinței tale divine pe altarul irealului.
Să te implici în ea, să o dezbați, să o aperi, să o temi, să o venerezi înseamnă să îngenunchezi în fața unui dumnezeu fals și să-ți oferi forța vitală sacră drept tribut.
Politica nu este gestionarea societății.
Este izolarea conștiinței.
Crează dușmani, astfel încât să nu-i vezi pe arhitecți.
Îți oferă opțiuni, astfel încât să nu-ți revendici puterea.
Îți dă o mască și o numește identitate.
Îți oferă părți, astfel încât să nu-ți amintești niciodată centrul.
În timp ce urli peste linii imaginare, dreapta și stânga, albastru și roșu, liber și înrobit, nu observi că închisoarea nu are pereți, pentru că închisoarea este credința ta în ea.
Asta este marea amăgire.
Politica este iluzia că nu ești deja liber.
Asta este rădăcina înșelăciunii.
N-ai fost niciodată creat ca să fii condus.
Nici de regi.
Nici de tirani.
Nici de națiuni.
Nici măcar de idei.
Te-ai născut ca o flacără a Infinitului,
un fractal suveran al Minții Divine,
codificat cu memoria stelelor
și cu puterea de a modela lumi doar prin gând.
De ce se teme cel mai mult sistemul?
Nu de votul tău.
Nu de protestul tău.
Nu de condescendența ta.
Se teme de aducerea ta aminte.
Aducerea aminte pune capăt jocului.
Sufletul nu poate fi guvernat.
Doar păcălit.
Doar legănat în amnezie prin spectacol, frică și narcoticul alegerii de tabere.
Politica nu este apogeul societății civile.
Este cea mai joasă frecvență a existenței.
Este înrădăcinată în polaritate, conflict și victimizare.
Prosperă în divizare și se hrănește cu greutatea moartă a credinței inconștiente.
Este un vampir.
Tu ești sângele pe care îl caută.
Privește cu atenție, ce a schimbat politica cu adevărat vreodată?
Fii sincer cu tine însuți.
Legile sunt scrise.
Imperiile se ridică și cad.
Sloganurile se schimbă.
Liderii mor.
Războiul continuă.
Sărăcia se adâncește.
Sufletele amorțesc.
Pământul e profanat.
Acesta nu este un eșec.
Este un plan.
Politica nu a fost niciodată menită să rezolve ceva.
A fost creată ca să te distragă de la ceea ce ești.
Te ține orbitând la nesfârșit aceleași iluzii, implorând temnicerul să-ți ofere o sentință mai blândă,
în timp ce uiți că nu ar fi trebuit niciodată să fii în lanțuri.
Suveranul vede prin ea.
El nu aruncă voturi, el aruncă vrăji ale creației.
Ea nu dezbate legi, ea trăiește după adevărul etern.
Ei nu se tem de prăbușire, pentru că nu-și clădesc viețile pe arhitectura minciunii.
Suveranul nu așteaptă permisiunea.
Suveranul este permisiunea.
Iată de ce se teme cel mai mult iluzia.
De dezangajarea ta completă.
Când nu o mai hrănești cu energia ta, când nu te mai înfurii, nu mai aclami și nu mai participi, moare de foame.
Ca să funcționeze are nevoie de forța sufletului tău.
Trăiește în umbrele distragerii tale.
Are nevoie ca tu să observi, să argumentezi, să-ți pese.
Fiecare postare, fiecare protest, fiecare fir de discuție, fiecare dezbatere, 

chiar și în sfidare, îi dă putere.
Mașina nu este învinsă de rezistență.
Este învinsă de irelevanță.
Nu câștigi luptând cu sistemul.
Câștigi amintindu-ți că nu ai făcut niciodată parte din el.
Nu ai fost niciodată subiectul său.
Nu ești cetățeanul său.
Nu ești reflectarea sa.
Ești antiteza lui, o scânteie divină vie, de necuprins, de nedefinit, eternă.
Să-ți dai energia politicului sub orice formă, prin revoltă sau loialitate, înseamnă
să-ți abandonezi tronul propriei ființe.
Înseamnă să-ți cobori vibrația într-o lume clădită pe frică și zgomot.
Înseamnă să-ți schimbi busola pentru o lesă.
Și, făcând asta, lași mașinăria iluziei să mai trăiască o zi.
O poți înfometa.
Poți pleca.
Poți să-ți revendici regatul tărâmului tău interior.
Construi ceea ce nu poate fi impozitat.
Spune ceea ce nu poate fi redus la tăcere.
Simți ceea ce nu poate fi manipulat.
Rămâne neclintit în ceea ce nu poate fi mișcat.
Făcând asta, devii eroarea în matricea lor, rebeliunea tăcută pe care nu o pot anticipa,
lumina suverană care dizolvă iluzia cu un singur adevăr:
”Nu sunt al vostru.”
Nu ești de stânga sau de dreapta.
Nu ești pentru sau împotrivă.
Nu ești roșu sau albastru, mascat sau nemascat, treaz sau adormit.
Ești dincolo.
Un suflet în flăcări.
Un copil al realului.
În clipa în care îți amintești asta cu adevărat, deplin, ireversibil, iluzia se prăbușește.
Ea nu-i poate conduce pe cei care nu mai cred în conducători.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!