De Jason Gray
nu cu steaguri, nu cu armate, nu cu sloganuri sau parade.
Se ridică în tăcere.
Se ridică în inimile și mințile care își amintesc.
Nu se ridică prin cucerire, ci prin actul ireversibil al trezirii.
Suveranii se întorc.
Ei nu sunt regi ai națiunilor.
Nu sunt conducători ai altora.
Sunt conducători ai lor înșiși și, stăpânindu-se pe ei înșiși, devin arhitecți ai viitorului.
Ei nu răspund tiranilor sau tendințelor.
Ei răspund doar legii scrise în măduva cosmosului.
Legea suveranității, legea demnității indestructibile a vieții.
Suveranii sunt cei care și-au amintit.
Libertatea n-a fost niciodată ceva ce se acordă.
Libertatea a fost dintotdeauna ceva ce se trăiește.
Cere rafinare zilnică.
Cere să mergi singur acolo unde turma se teme să pășească.
Fiecărei dependențe.
Fiecărei iluzii.
Fiecărei credințe moștenite care spune că ești mai puțin decât un zeu-în-devenire.
Ești aici să construiești un viitor înrădăcinat nu în frică, ci în amintire.
Cine Sunt Suveranii?
Suveranii sunt cei care și-au smuls vălul de pe propriii ochi.
Au umblat prin pustiurile înșelăciunii, dependenței, distragerii și disperării și au ieșit curați.
Au fost forjați în foc.
Au sângerat pentru claritate.
Au ales nașterea chinuitoare a adevăratei treziri în locul morții confortabile a supunerii.
Ei nu sunt definiți de titlu, rasă, clasă sau religie.
Nu sunt înlănțuiți de ideologie.
Nu sunt produse ale instituțiilor sau marionete ale sistemelor.
Ei sunt definiți de un singur lucru.
Cunoașterea neclintită că voința lor este a lor.
Nu e cumpărată.
Nu e împrumutată.
Nu e dată/luată la troc.
Este deținută.
Forjată.
Vie.
*****Ce Poartă Suveranii*****
Suveranii nu poartă arme făurite de mâini omenești.
Arma lor este frecvența lor.
Sabia lor este claritatea lor.
Scutul lor este prezența lor neclintită.
Ei poartă în ei amintirea, nu a cărților de istorie, ci a adevărurilor mai vechi decât stelele.
Că creația începe din interior.
Că nici o autoritate exterioară nu definește sufletul.
Că puterea nu este ceva ce se cucerește, ci ceva ce se reamintește.
Ei poartă în ei Flacăra Vie, acel foc străvechi pe care nici un întuneric,
nici un imperiu, nici un sistem de control nu-l poate stinge.
Umblă printr-o lume frântă, dar ei nu sunt frânți.
Trăiesc printre cei adormiți, dar ei sunt treziți.
Ating iluziile acestei lumi, dar ei nu sunt seduși de ele.
+++++Calea Suveranului+++++
Calea Suveranului nu este ușoară.
Nu este plină de farmec.
Nu este sigură.
Cere o brutală sinceritate față de sine.
Să fii Suveran înseamnă să-ți asumi greșelile fără să te învinovățești.
Să fii Suveran înseamnă să-ți stăpânești dorințele, nu să fii tu stăpânit de ele.
Să fii Suveran înseamnă să-ți creezi viața ca pe o operă de artă vie, nu ca pe o reacție la haosul lumii.
Calea Suveranului nu este doar o răzvrătire împotriva conducătorilor exteriori.
Este o răzvrătire împotriva fiecărui lanț lăuntric.
Este o revoluție, nu a violenței, ci a conștiinței.
***Adevărata Putere a Suveranilor***
Adevăratul Suveran nu caută să-i controleze pe ceilalți.
Ei caută să se controleze pe ei înșiși.
Făcând acest lucru, ei schimbă câmpul gravitațional al realității din jurul lor.
Claritatea lor expune minciunile.
Prezența lor prăbușește iluziile.
Energia lor re-împletește arhitectura poveștii umane.
Ei nu protestează împotriva lumii vechi.
Ei trec dincolo de ea.
Ei sunt constructorii Noului Pământ.
Un gând, o respirație, un act de voință suverană pe rând.
Vechile sisteme, construite pe dependență și înșelăciune, nu pot supraviețui în prezența lor.
Întunericul nu are nevoie să fie învins, nu trebuie decât să fie eclipsat.
Suveranii sunt noii sori.
++De ce se ridică Suveranii acum++
Acest moment nu este întâmplător.
Lumea veche se prăbușește sub greutatea propriilor minciuni.
Structurile de control se fracturează.
Iluziile conștiinței de masă se destramă.
În crăpăturile dintre turnurile care cad, Suveranii se ridică.
Ei se ridică să construiască nu un alt imperiu, ci o civilizație de ființe libere.
Nu o altă ierarhie, ci o rețea vie de creatori treziți.
Epoca regilor și a sclavilor se sfârșește.
Epoca sufletelor suverane a început.
Se ridică pentru că trebuie să o facă.
Se ridică pentru că Pământul își amintește.
Se ridică pentru că sufletul omenirii refuză să moară.
În ridicarea lor, ele luminează calea pentru toți cei care rătăcesc încă orbi printre ruine.
*+*+*Chemarea la Amintire*+*+*
Dacă auzi aceste cuvinte și ele trezesc ceva străvechi în sângele tău, nu este o coincidență.
Este chemarea care ai știut dintotdeauna că vine.
Este șoapta sinelui tău etern, spunând...
Ridică-te.
Amintește-ți..
Revendică....
Crează......
Nu ești aici să fii condus...
Nu ești aici să asculți orbește...
Nu ești aici să supraviețuiești la mila unor sisteme aflate pe moarte...
Ești aici să-ți amintești de tine însuți ca emanație vie a Infinitului.
Ești aici ca să stai suveran în centrul propriei tale lumi.
Ești aici să te alături rândurilor ridicării tăcute, de neoprit.
Suveranii sunt aici.
Nu așteptăm nici o permisiune.
Noi construim deja lumea care urmează... din lăuntrul nostru.
Traducere Monica Poka
Sursa: Facebook
Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le
traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea,
traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare
ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât
simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.