Pragul
Flăcării, Întoarcerea la Ordine
Când o ființă suverană își păzește templul lăuntric, lumea exterioară nu are puterea să-i zdruncine temeliile.
Întâlnești viața așa cum este, fiecare moment neînnorat, fiecare pas împământat în adevăr, dar cel mai mic act de compromis, atât de mic încât ar putea părea inofensiv, poate fi deschiderea prin care distorsiunea reintră.
Rareori marile bătălii sunt cele care ne distrug, o fac alegerile tăcute pe care le facem atunci când nimeni nu privește.
Un singur cuvânt neadevărat, o singură graniță dezonorată, o singură concesie făcută fricii sau comodității, pot trezi spirala adormită care ne îndepărtează de propriul centru.
Mulți nu înțeleg pe deplin de ce fac acel prim pas în afara alinierii.
La suprafață, prezintă justificări: ”Am avut nevoie de asta”, ”Nu-i mare lucru”, ”Este doar de data asta”, dar sub straturile explicației pe care și-o dau, în tăcerea de dincolo de zvâcnirea minții, stă cunoașterea, s-au îndepărtat de flacăra propriei integrități.
Vine un moment pe calea fiecărui suveran în care doar puterea voinței nu este suficientă.
Disciplina fără o aducere aminte profundă nu te poate ține pentru totdeauna.
Odată ce ai trecut pragul în nealiniere, doar o întoarcere la adevărul tău de bază te va restabili, iar acea întoarcere trebuie să vină din interior, nu din frica de consecințe, nu din presiunea venită din partea altora, ci din alegerea de nezdruncinat să onorezi infinitul din tine.
***Întrebări de pus***
Sunt dispus să văd momentul în care trec dincolo de propria-mi linie și să mă întorc înapoi înainte ca spirala să înceapă?
Sunt dispus să-mi recunosc adevărul înainte ca lecția să sosească într-o formă mai grea?
========================
Umblând în Tiparul Infinitului
========================
Aceeași inteligență care a chemat cosmosul din vid, a adus galaxiile în formă și a luminat stelele cu foc, trăiește și se mișcă și înlăuntrul tău.
Aceiași înțelepciune care cheamă mareea la ora exactă și aduce înflorirea la anotimpul stabilit, este disponibilă să-ți ghideze fiecare pas, dacă îi dai voie.
Haosul nu este niciodată starea ta naturală.
Chiar și atunci când furtunile fac ravagii, există un curent mai adânc sub suprafață care trage toate lucrurile spre echilibru.
Acest curent te poate trage din umbră în lumină, din neliniște în liniște, din dezordine în armonie, din eroare în măiestrie.
Tu nu aparții furtunii, tu aparții Sursei vântului însuși.
Tu nu ești haosul, tu ești cel care menține centrul în timp ce acesta trece.
Când ți-amintești asta, alegerile tale nu mai sunt reacții la zgomotul lumii, ci mișcări deliberate în armonie cu tiparul mai mare.
Viața ta nu este întâmplătoare.
Calea ta nu este lipsită de un plan.
Faci parte dintr-o ordine măreață și-atunci când te aliniezi cu ea, fiecare acțiune a ta devine un fir care întărește țesătura creației în sine.
==================
Jurământul Întoarcerii
==================
Aleg să fiu condus de la haos la claritate.
Aleg să fiu ghidat de la nealiniere la măiestrie.
Aleg să mă mișc în ritm cu Infinitul dinlăuntrul meu.
Aleg să onorez pragurile ființei mele și să stau în centrul propriei mele flăcări.
Aleg să trăiesc ca ordine într-o lume care a uitat-o.
Dragi cititori, unele dintre
materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele.
De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar
fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație,
atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.