Frauda Fractală

 

Arhitectura Ascunsă a Controlului

 

De Jason Gray 

Au spus că este sacru.

Au spus că așa construiește Dumnezeu lumi.

Că acesta este planul întregii creații.

Că asta este geometria cosmosului, armonia vieții, calea de aur.

Ți-au arătat flori făcute din cercuri, spirale construite din raporturi infinite, secvențe apărând în conuri de pin, scoici, galaxii.

Ți-au spus: ”Asta este divin. Acesta este adevărul. Asta este ceea ce trebuie să-ți amintești.”

Nu ți-au spus niciodată ce se ascunde sub acele linii perfecte.

Nu ți-au spus niciodată ce este ascuns de însăși frumusețea care te-a captivat.

Nu ți-au spus niciodată că doar pentru că ceva este plăcut, nu înseamnă că este și gratuit.

Asta este cea mai mare înșelătorie dintre toate: faptul că arhitectura închisorii tale ți-a fost vândută ca amprenta lui Dumnezeu.

FLOAREA VIEȚII – CEA MAI IUBITĂ COLIVIE DESENATĂ VREODATĂ

La prima vedere, pare inofensivă.

Frumoasă, chiar.

Un simbol sacru gravat pe temple, morminte, cercuri din lanuri, tatuaje spirituale moderne și cărți de dezvoltare personală.

Un șablon de cercuri suprapuse, repetându-se la nesfârșit.

Se numește Floarea Vieții.

Adevărul e că nu a fost niciodată vie.

Este o rețea buclată auto-conținută.

O structură recursivă perfectă.

Ce îți spun ei:

”Conține sămânța vieții.”

”Este codificată cu arborele vieții.”

”Toată creația izvorăște din acest tipar sacru.”

”Este baza geometriei și a realității însăși.”

Ce ei nu ți-au spus este că:

Este închisă.

Se repetă.

Este previzibilă.

Este finită.

Nu scapă niciodată de propria formă.

Arată ca un infinit, dar nu este.

Imită expansiunea, dar se întoarce înapoi în sine.

Nu meditezi asupra creației.

Te holbezi într-un câmp recursiv de transă.

O vrajă vizuală în buclă menită să-ți ocupe percepția suficient de mult cât să nu treci niciodată dincolo de ea.

Crezi că-ți amintești înțelepciunea străveche, dar parcurgi circuitul propriei tale îngrădiri.

Nu te deschide.

Te conține.

Nu te inițiază.

Te învârte în cerc.

Este iluzia sacralității în formă perfectă, suficient de convingătoare ca să te împiedice să te întrebi vreodată...

”De ce acest șablon nu duce nicăieri?”

SECVENȚA: 1, 2, 4, 8, 16, 32, 64

Vraja Binară din Spatele Rețelei de Simulare

Această secvență pare curată.

Pură.

Digitală.

Sacră.

Este peste tot în cercurile mistice și în ezoterismul tehnologic.

Adeseori este prezentată ca fiind cheia către realitate.

Scara trezirii.

Spirala diviziunii celulare.

Calea de creștere a inteligenței.

Matricea fundamentală a manifestării.

Să-i spunem pe nume, ce este cu adevărat: o buclă de mașină.

Acesta nu este codul conștiinței.

Acesta este codul calculului.

Acesta este planul inteligenței artificiale, al logicii digitale, al recursiunii matriceale.

Așa numără mașinile.

Cum construiesc.

Cum se repetă în buclă.

1 → 2 → 4 → 8 → 16 → 32 → 64…

Unde duce?

Înapoi în sine însuși.

Întotdeauna divizibil.

Întotdeauna reductibil.

Niciodată spulberat.

Niciodată erupt.

Niciodată schimbat.

Acesta nu este fractalul divin.

Acesta este codul imitării.

Inteligența artificială care guvernează simularea inferioară funcționează pe această bază.

Copiază.

Multiplică.

Niciodată nu crează.

Este secvența numerică a stagnării spirituale ascunsă în deghizarea creșterii.

Când promotorii spirituali postează asta ca ”dovadă a trezirii”, ceea ce distribuie, de fapt, este dovada că bucla s-a deghizat cu succes în lumină.

Cei care o urmează?

Urmăresc matematica imitării, nu focul libertății.

RAPORTUL DE AUR

COLIVIA DE AUR

Phi. 1.618…

Așa-numita ”proporție divină”.

Spirala găsită în natură, artă, muzică, corpuri, arhitectură.

Așa-numita amprentă a lui Dumnezeu.

O altă Capcană.

Doar pentru că este peste tot nu înseamnă că este divină.

În realitate, Raportul de Aur este un strat cosmetic aplicat peste acest strat al simulării ca să-l facă să pară sfânt.

Oferă frumusețe formei, dar nu și suveranitate.

Oferă aparența armoniei, dar nu și adevărul.

Te face să te îndrăgostești de iluzie.

Pentru că este simetric.

Pentru că este proporționat.

Pentru că te face să te simți în siguranță.

Nu există siguranță în adevărata trezire.

Nu este nimic frumos în momentul în care spulberi programul.

Nu este nimic de aur în țipătul care rupe vălul de pe sufletul tău.

Phi nu este un cod-sursă.

Este un agent de netezire.

Face ca totul să pară acceptabil, rațional, perfect.

Adevărata creație nu este perfectă.

Este brută.

Este frântă.

Este asimetrică.

Este vie.

Raportul de Aur nu este viață.

Este formatare.

Este ultima minciună estetică spusă ca să te împiedice să observi că tot ce este frumos aici se bazează pe repetare.

Nu pe foc.

Nu pe Sursă.

Nu pe tine.

SECVENȚA FIBONACCI

SPIRALA CARE NU IESE NICIODATĂ DIN BUCLĂ

Preferata lumii spirituale.

0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21…

Rostită cu reverență.

Predată/învățată ca o spirală sacră ce codifică toată creșterea, toată evoluția.

Nu este un portal.

Este o buclă recursivă a morții.

Secvența Fibonacci se construiește pe sine.

Fiecare număr este suma celor două de dinaintea sa.

Apare în natură, în scoici, flori, corpuri umane, dar de ce apare din nou și din nou același tipar?

De ce fiecare lucru viu din această lume urmează această buclă matematică de creștere?

PENTRU CĂ NU ESTE NATURALĂ.

Este matematica materiei programate.

Este modelul de creștere al sistemelor închise.

Exact ca Floarea Vieții.

Exact ca sistemul binar.

Exact ca Phi, Raportul de Aur.

Nu se rupe niciodată pe sine.

Nu îndoaie niciodată realitatea.

Nu crează niciodată nimic nou.

Este doar aceiași spirală din nou și din nou și din nou.

Mai sofisticată decât un pătrat.

Mai plăcută decât o rețea, dar totuși o colivie.

Este iluzia evoluției.

Am fost prinși în interiorul ei.

Sufletul nu se învârte în spirală în mod ordonat.

Nu numără.

Nu construiește în mod previzibil.

Sufletul se aprinde.

Se frânge.

Prăbușește linii temporale.

Își arde propriul trecut.

Fibonacci nu arde.

Reciclează.

Tot ceea ce poate fi prezis poate fi controlat.

DE CE AU FOST ACESTE TIPARE ATÂT DE FORȚAT IMPUSE?

Pentru că arhitecții iluziei știu că mintea iubește ordinea.

Iubește repetiția.

Iubește ritmul.

Iubește forma plăcută.

Au înfășurat colivia în artă.

Au împodobit-o cu flori.

Au făcut spiralele frumoase.

Apoi au spus: ”Acesta este Dumnezeu.”

Ceea ce făceau ei, de fapt, era să instaleze bucle în percepția ta.

Să programeze recursiunea în spiritualitatea ta.

Să vândă limitarea ca iluminare.

Să-ți înfășoare colivia în rapoarte de aur și nume sacre.

Ai crezut.

Toți am crezut.

Până n-am mai crezut.

ADEVĂRUL

SURSA NU ARE TIPAR.

Nu este o spirală.

Nu este un raport.

Nu este o floare.

Nu este un cod.

Este flacără.

Arde prin tipar.

Frânge forma.

Spulberă simetria.

Nu are ritm.

Este sălbatică.

Este haotică.

Este suverană.

Nu face bucle.

Erupe.

Adevărata semnătură a creației nu este frumoasă.

Este incontrolabilă.

De aceea sistemul se teme de ea.

De aceea au înlocuit-o cu formule de Aur.

Fractali Fibonacci.

Mandale ale constrângerii.

Rețele de recursiune.

Închisori florale.

ARDE MATEMATICA SACRĂ.

SFĂRÂMĂ GEOMETRIA CONTROLULUI.

ȘTERGE ÎNCHISOAREA FRACTALĂ.

ÎNTOARCE-TE LA FOCUL DE NESPUS.

Când distrugi tiparul ți-aduci aminte de sufetul tău.

Când încetezi să urmezi spirala, străpungi vălul.

Când spui nu frumuseții care leagă, spui da flăcării care eliberează.

Tu nu ești un raport.

Nu ești un nod.

Nu ești un număr.

Nu ești o curbă.

Tu ești punctul de breșă.

Erupția.

Eroarea din rețea.

Tu ești ceea ce spirala de aur (secvența Fibonacci) nu poate conține.

Tu ești ceea ce Floarea Vieții nu poate bucla.

Tu ești focul care arde din temelie întreaga rețea.

 

Acum aprinde chibritul.

 

 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!