Când 2+2 = 5

 

 De Jason Gray
 
În fiecare civilizație muribundă vine un moment în care oamenii sunt forțați să îngenuncheze în fața minciunii.
Li se spune să o repete, să o afirme, să o creadă, nu pentru că este adevărată, ci pentru că puterea le-o cere.
Aici ne aflăm acum.
Trăim într-o lume în care elita conducătoare poate declara că 2+2=5, iar masele trebuie nu doar să accepte acest lucru, ci și să îl sărbătorească.
Să pui acest lucru sub semnul întrebării, înseamnă că comiți o erezie.
Să opui rezistență, înseamnă să inviți distrugerea.
Asta nu este un simplu autoritarism, asta este anihilarea totală a adevărului însuși.
Lumea a intrat în războiul final, nu un război al armelor și bombelor, ci un război al realității însăși.
Războiul pentru minte, iar în acest război, prima victimă este adevărul.
Odată ce adevărul a dispărut, ce mai rămâne?
O civilizație construită pe minciuni nu poate rezista.
Un popor lipsit de capacitatea sa de a gândi nu poate rămâne liber.
O lume care abandonează realitatea este o lume sortită pieirii, iar noi, ultimele rămășițe ale lucidității, privim această distrugere desfășurându-se în timp real.
Am mai văzut asta înainte.
Istoria se repetă și de fiecare dată lumea rămâne oarbă.
Roma n-a căzut doar din cauza invaziilor barbare, ci și din cauza propriului putregai intern, a coruperii valorilor sale, a unui abandon al adevărului, a unui imperiu care a uitat ce îl făcuse puternic.
Uniunea Sovietică s-a prăbușit sub greutatea propriilor contradicții, iar un regim care cerea cetățenilor să îmbrățișeze absurdul s-a înecat, în final, în consecințele propriilor falsități.
Acum, în secolul XXI, o facem din nou, dar de data asta, prăbușirea va fi absolută.
=================================
OMUL CARE NE-A AVERTIZAT
GEORGE ORWELL
=================================
Bărbatul care a prevăzut acest coșmar s-a născut sub numele de Eric Arthur Blair în 1903, în India, aflată sub dominație Britanică.
Mai târziu și-a luat pseudonimul George Orwell, nume care avea să devină sinonim cu rezistența împotriva totalitarismului.
Viața lui Orwell a fost modelată de întâlniri directe cu opresiunea și înșelăciunea.
A servit ca ofițer imperial în Birmania, experiență care l-a făcut să deteste colonialismul.
Mai târziu a luptat împotriva fascismului în Războiul Civil Spaniol, doar pentru a fi aproape asasinat de comuniștii alături de care luptase.
Aceste trădări și orori l-au convins că atât autoritarismul de stânga, cât și cel de dreapta, sunt două fețe ale aceleiași monede: ambele căutau să controleze gândirea, să rescrie istoria și să pretindă supunere absolută.
Capodopera sa, 1984, nu a fost doar un roman.
Nu a fost doar o viziune distopică.
A fost un avertisment disperat.
Orwell văzuse mecanismele totalitarismului de aproape.
A înțeles cum propaganda putea răstălmăci realitatea, cum frica putea reduce la tăcere opoziția, cum limbajul putea fi folosit ca armă pentru a înrobi mintea și, totuși, în ciuda avertismentului său, iată-ne aici, îndreptându-ne ca somnambulii în chiar distopia pe care încerca să o prevină.
========================
MOARTEA REALITĂȚII
========================
A fost o vreme când realitatea era incontestabilă.
2+2=4 nu era o opinie, nu era un punct de vedere, ci un fapt simplu și imuabil.
Matematica, logica și natura guvernau lumea, indiferente la ideologie sau credință.
Astăzi, realitatea însăși a fost deturnată.
Ni se spune că faptele sunt opresive, că să pui sub semnul întrebării narațiunea oficială este periculos, că adevărul însuși este o relicvă a unei epoci trecute.
Însăși fundamentele rațiunii sunt atacate.
Principiile științifice sunt date la o parte atunci când intră în conflict cu ideologia.
Istoria este ștearsă și rescrisă.
Sensul cuvintelor se schimbă peste noapte, iar să opui rezistență noilor definiții înseamnă să riști exilarea.
Ce înseamnă 2+2=5 în lumea noastră?
Înseamnă cerința să îmbrățișezi absurdul ca adevăr.
Că războiul este pace, libertatea este sclavie, vorbirea este violență, bărbații pot fi femei și tăcerea este complicitate.
Este condiționarea minții umane să accepte contradicțiile fără întrebări, să renunțe la logică, să își trădeze propriile simțuri și să renunțe la capacitatea de a gândi.
Nu este suficient să asculți.
Trebuie să crezi.
Credința în minciună este adevărata armă a totalitarismului.
Nu este suficient să te conformezi, trebuie să îți predai mintea, să permiți rescrierea ei, să lași însăși conceptul tău despre realitate să fie dictat de cei aflați la putere.
Asta nu diferă cu nimic de lumea lui Orwell.
==============================================
AVERTISMENTUL LUI ORWELL: ACUM O REALITATE
==============================================
În 1984, partidul nu a controlat doar acțiunile oamenilor, ci a controlat percepția lor asupra realității însăși.
A șters și a rescris istoria.
A schimbat definițiile cuvintelor.
I-a învățat pe oameni să respingă ceea ce era evident propriilor lor ochi și urechi.
Nu vedem același lucru și acum?
Adevărul nu mai este descoperit, este atribuit.
Trecutul este reeditat ca să se alinieze nevoilor politice prezente.
Cuvintele nu mai au înțelesuri fixe, iar legile se schimbă în funcție de cine este judecat.
Ceea ce ieri era acceptabil, azi este criminal.
Să opui rezistență nu înseamnă doar să riști să fii pedepsit, ci să fii transformat într-o non-persoană.
Poliția Gândirii a lui Orwell este vie și sănătoasă, deși nu mai are nevoie de cizme militare și tele-ecrane.
Există sub forma unor gloate social media, a cenzurii conduse de IA și a unor corporatiști care se asigură că disidența este pedepsită.
Nu este nevoie să fii întemnițat ca să fii redus la tăcere, este suficient să fii șters.
Vocea ta, eliminată.
Mijloacele tale de trai, distruse.
Existența ta, desființată.
Noii inchizitori ai lumii nu ard cărți.
Ei dezactivează conturi, aplică restricții de vizibilitate, rescriu algoritmi.
Nu târăsc oamenii în Camera 101.
Le trimit avertismente, le demonetizează munca, îi stigmatizează cu stegulețe roșii de ”discurs al urii” și ”dezinformare”.
Rezultatul?
O societate în care oamenii nu mai îndrăznesc să gândească.
O lume în care tăcerea nu mai este suficientă, trebuie să participi la minciună sau să fii alungat.
===========================
PREȚUL SĂ CREZI MINCIUNA
===========================
Să accepți că 2+2=5 nu înseamnă doar să te supui, ci să mori pe dinăuntru.
Înseamnă să rupi legătura dintre mintea ta și realitate.
Înseamnă să te transformi într-un instrument al regimului, nemaifiind un individ, ci un ecou al voinței puterii.
O civilizație care îmbrățișează falsitatea nu poate supraviețui.
O societate construită pe înșelăciune este o structură fără fundație, destinată prăbușirii.
Asistăm la desfășurarea acestei prăbușiri în timp real.
O vedem în ochii goi ai celor care nu mai îndrăznesc să gândească.
O vedem în autocenzura celor înfricoșați.
O vedem în absurditatea pe care suntem forțați să o afirmăm.
Fiecare imperiu care a abandonat adevărul a pierit.
Al nostru nu va fi diferit.
=================================================================
REZISTENTA FINALĂ: REZISTENȚA LA UCIDEREA GÂNDIRII ADEVĂRULUI
=================================================================
Deci, ce ne mai rămâne de făcut?
Dacă lumea ne cere să spunem 2+2=5, cum ne opunem?
Refuzăm.
Spunem 2+2=4, nu doar pentru că este adevărat, ci pentru că adevărul este sacru.
Pentru că abandonarea adevărului înseamnă să ne abandonăm pe noi înșine.
Winston Smith al lui Orwell s-ar putea să fi cedat în cele din urmă, dar noi nu trebuie s-o facem.
Avertismentul său nu a fost menit să ne lase în disperare, ci să ne ofere claritate înainte de a fi prea târziu.
Trebuie să rezistăm în orice mod posibil.
Trebuie să ne agățăm de realitate chiar și atunci când lumea ne spune să-i dăm drumul.
Trebuie să spunem adevărul chiar și atunci când ne costă totul.
Pentru că, dacă nu o facem, dacă ne predăm minciunii, atunci suntem deja pierduți.
Când va veni ziua în care n-a mai rămas nimeni care să spună că 2+2=4, ne vom trezi într-o lume în care adevărul este mort, în care gândirea este interzisă și în care ultimele rămășițe ale omenirii libere nu sunt nimic mai mult decât fantome care șoptesc în vânt.
Acesta este războiul.
Războiul final.
Războiul pentru realitatea însăși, iar în acest război, trebuie să stăm în picioare.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!