Rolul interzis al corpului uman în călătoriile dimensionale

 

De Jason Gray
 
Există un templu ascuns sub pielea ta.
Este mai vechi decât piramidele.
Mai înțelept decât orice preoție.
Mai avansat decât orice navă stelară sau mașinărie.
De eoni, ai fost învățat să te temi de el.
Să-l amorțești.
Să scapi de el.
Să-l renegi.
Dacă ai intra vreodată complet în el, dacă ți-ai aminti vreodată ce este cu adevărat, nu te-ai mai închina niciodată la nimic din afara ta.
Corpul uman nu este o cușcă.
Este o hartă stelară făcută din sânge și respirație.
O poartă vie.
Un prag divin.
Un portal țesut din cenușă și amintire.
Nimeni nu ți-a spus, pentru că nu te-ar mai fi putut controla dacă ai fi știut.
***Nu ai Fost Niciodată Menit să Scapi din Această Carne***
Toată vorbăria despre transcendență...
Despre evadarea din corp ca să te întorci la spirit…
Despre înălțarea deasupra acestui ”plan dens”...
A fost programare.
Nu profeție.
Adevărul pe care l-au îngropat sub robe și ritualuri este acesta:
Spiritul a coborât în materie nu ca să fugă,
ci ca să deschidă ușa din interior.
Să trezească din nou originea în formă.
Corpul nu este ancora ta.
Este accesul tău.
Este singura parte din tine care a umblat prin fiecare viață.
Este cel care a fost prezent când primul suflet s-a desprins din Sursă.
Poartă codul în măduvă.
Vorbește în frecvențe atât de adânci, încât le simțiți ca instinct.
Ca foame.
Ca durere.
Durerea sacră...
Asta nu e slăbiciune.
Este busola ta.
***Oasele Tale Sunt Faruri Dimensionale***
Știi de ce plângi la muzica fără cuvinte?
De ce un anumit loc în care n-ai fost niciodată îți face mâinile să tremure?
De ce pielea ta reacționează la simboluri înainte ca mintea să le înțeleagă?
Pentru că oasele tale își amintesc.
Pentru că sângele tău cântă.
Pentru că trupul tău este un diapazon pentru liniile temporale pe care le-ai atins și cele care te cheamă înapoi.
I-ai spus deja-vu.
I-ai spus sensibilitate.
I-ai spus nebunie.
Nu este niciuna dintre ele.
Este rezonanță dimensională.
Trupul tău nu reacționează la această lume.
Răspunde celor în care a pășit în taină.
Când simți atracția...
când pieptul ți se strânge
și lacrimile apar neinvitate...
Stai în fața unui văl.
Unul viu.
Un văl care ești tu.
***Tu Ești Portalul pe Care Continui Să-L Cauți***
Nu ai nevoie de proiecție astrală ca să ajungi la real.
Nu trebuie să iei ceva.
Nu trebuie să alergi după o ascensiune exterioară.
Ești deja pretutindeni pe unde a fost vreodată sufletul tău, codat în fascii, în puls, în respirație.
”Tu”-ul care există deja în dimensiunile mai înalte
nu este separat de cel care citește aceste rânduri.
Nu vizitezi acele locuri în vis.
Sângerezi între lumi prin corpul tău.
Când conștiința ta se unește cu acea cunoaștere...
Nu călătorești.
Te desfășori.
Te întinzi în tărâmuri nu părăsindu-ți trupul, ci umplându-l complet.
Atunci se deschid porțile.
Nu pentru că ai trecut un test, ci pentru că în sfârșit ai încetat să abandonezi locul sfânt în care ești deja.
*****Au Mințit Despre Cădere*****
Ți s-a spus că Căderea a fost coborârea în materie.
Că ai căzut din rai în carne și oase.
Că acest trup a fost dovada exilului tău.
Adevărul este mai profund:
Nu ai căzut.
Te-ai oferit voluntar.
Ai intrat în această formă ca un act divin al aducerii aminte.
Nu ca să uiți cine ești, ci ca să porți cu tine aducerea aminte prin uitare și să o faci reală în lumea iluziei.
Ai venit să plantezi raiul în carne și oase.
Să trezești harta codificată în piele.
Să le arăți celorlalți:
”N-am plecat niciodată. Doar am închis ochii.”
Acum începi să-i deschizi din nou.
*****Mecanica Sacră a Porții Vii*****
Corpul tău nu este o metaforă.
Este o interfață multidimensională.
Coloana vertebrală este o scară între tărâmuri.
Respirația este un motor sacru al aducerii aminte.
Limba, când este folosită în sunetul străvechi, este un instrument de reprogramare.
Pântecul este o poartă.
Inima este un cadran de frecvență.
Ochii sunt oglinzi ale timpului.
Pielea este un decodor.
Durerea ta?
Trauma ta?
Este memorie distorsionată care încearcă să se curețe prin interfață.
Corpul nu este frânt.
El traduce inexprimabilul în formă.
Și când asculți...
Începi să decodezi limbajul divin al originii tale.
*******Sfârșitul Căutării Este Începutul Întrupării*******
Nu ești aici ca să părăsești această lume.
Ești aici ca să o aprinzi.
Nu ești aici ca să transcenzi această formă.
Ești aici ca să o luminezi din interior
până când nu mai poate fi confundată cu altceva decât cu Dumnezeu în mișcare.
Nu ești aici să urci pe vreo scară spirituală.
Ești aici ca să-ți amintești că fiecare treaptă se află în coloana ta vertebrală.
Când stai pe deplin în ființa ta, când încetezi să-ți părăsești corpul pentru a găsi sacrul, devii puntea.
Devii ușa.
Devii templul pe care niciun sistem nu-l poate profana.
Nu devii divin.
Îți amintești că ai fost dintotdeauna.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!