Puterea De Dincolo De Sine
De Jason Gray
Dilema Sufletului Uman
Vine un moment pentru fiecare suflet când vălul subțire
al neîncrederii, îndoielii sau negării nu mai poate ține.
Inima agnostică spune: ”Poate”, în timp ce inima ateistă
declară: ”Niciodată”. Totuși, amândouă, atunci când sunt presate de viață, se
confruntă cu același adevăr de nezdruncinat: fără o putere mai mare, existența
se prăbușește în disperare.
Iluzia autosuficienței se prăbușește în cele din urmă și
se vede clar că niciun construct al egoului uman nu poate susține deplinătatea
vieții.
Dilema este străveche și universală.
Nu este vorba despre dogmă, nici despre religie, nici
despre apartenența la vreun grup.
Este însăși dificultatea călătoriei umane, fie rămânem
legați în neputință, fie pășim în aliniere cu Sursa eternă.
Să negi acest lucru înseamnă să inviți moartea lentă a
spiritului.
Să accepți înseamnă să aprinzi o flacără pe care nicio
furtună nu o poate stinge.
Așadar, întrebarea rămâne în fața fiecăruia dintre noi,
arzătoare și incontestabilă: Am găsit puterea prin care pot trăi cu adevărat?
Nu să supraviețuiesc.
Nu să îndur, ci să trăiesc, cu claritate, suveranitate și
foc.
***Medicamentul luminii***
Soarele nu este o stea pe cer, ci o oglindă a flăcării
eterne.
Lumina sa este râs, căldura sa este grație, iar
strălucirea sa este o dovadă a puterii care susține întreaga viață.
Pășește în razele sale și amintește-ți, universul însuși
este un vindecător.
Aerul pe care îl respiri nu este gol, este spirit mișcându-se
prin materie.
Vântul poartă amintiri, pământul oferă stabilitate, iar
cerul deschis ți-aduce aminte de infinit.
Să te plimbi prin natură înseamnă să te plimbi prin
catedrala creației însăși, unde nu sunt necesare ziduri și nimeni nu trebuie să
stea între tine și Divin.
Lasă lumea naturală să te refacă.
Lasă iarba, râurile și pădurile să-și spună leacul.
Lasă liniștea muntelui și ritmul oceanului să-ți
realinieze ființa interioară.
Infinitul nu locuiește departe, șoptește prin briză și
strălucește în căldura soarelui de dimineață.
Credința atunci, nu este credință oarbă.
Credința este respirația sufletului, inhalarea sacră a
adevărului.
Cu fiecare inspirație conștientă, primești Divinul în
tine și, cu fiecare expirație, îl întorci cu recunoștință.
Acesta este marele schimb, circularea eternă a energiei
care menține cosmosul viu.
Când credința este trăită ca o respirație, inima este
întărită, mintea este limpezită și spiritul este întregit.
Curentul Divin nu este selectiv.
Nu alege o persoană în detrimentul alteia.
Este disponibil tuturor, curgând ca lumină a soarelui,
așteptând doar consimțământul tău să-l primești.
Lasă-l să se miște prin tine.
Lasă-l să te vindece.
Lasă-l să te remodeleze în adevărata ta formă suverană.
***Declarația Luminii***
Afirm că stau în deplinătatea Infinitului, declarând că
viața mea este aliniată cu puterea de dincolo de sine.
Afirm că pășesc în strălucirea Soarelui Divin și las ca
focul lui să-mi aprindă sufletul.
Afirm că inspir spiritul etern în mintea mea, în inima
mea, în fiecare fibră a ființei mele.
Afirm, nu în slăbiciune, ci în suveranitate, că sălășluiesc
în lumina vie a Sursei.
Afirm că gândurile mele sunt iluminate, inima mi s-a
extins și spiritul meu s-a întărit.
Afirm că viața mea nu este călăuzită de frică și nici de
goliciune, ci de puterea care a fost aici înaintea mea, mă susține acum și va
rămâne mult timp după ce numele meu este uitat.
Această putere este ancora mea.
Această putere este busola mea.
Această putere este flacăra mea și, în timp ce trăiesc în
această flacără, sunt vindecat, sunt reînnoit și întregit.
Traducere Monica Poka
Sursa: Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.