Curgere și Rezistență

 Cele Două Curente ale Devenirii
 

De Jason Gray

 

Există două forțe care lucrează în toate lucrurile, una care deschide și una care blochează.

Una care respiră odată cu pulsul Sursei și una care își închide plămânii de frică.

Acestea nu sunt dușmani.

Acestea nu sunt binele și răul.

Sunt dansul primordial al expansiunii și contracției, al mișcării și pauzei, al clocotirii și nemișcării.

Curgerea nu este pur și simplu ușurință, este aliniere.

Este ceea ce se întâmplă atunci când curentul interior al ființei tale se sincronizează cu ritmul realului.

Este atunci când gândul, respirația, energia, intenția și acțiunea se armonizează atât de perfect încât universul nu se mai simte ca ceva ”undeva acolo”, ci mai degrabă ca ceva care vine din interior.

Nu înseamnă că curgerea este nedureroasă.

Nu înseamnă că nu vor fi încercări, fricțiuni, inițieri.

Înseamnă că nu mai ești în opoziție cu curentul sufletului tău.

Poți să mergi prin foc, dar dacă este focul tău, vei fi susținut de el.

Rezistența, însă, nu este focul, ci zidul care blochează focul.

Nu este durerea în sine, ci refuzul de a simți durerea.

Nu întunericul, ci lupta împotriva întunericului este ceea ce îl face monstruos.

Rezistența poate lua multe forme.

Îndoială deghizată în discernământ.

Rușine deghizată în smerenie.

Control ascuns în ”înțelepciune”.

Confort care se prezintă drept pace.

Are întotdeauna un singur nucleu, frica de predare.

Predarea se simte ca o moarte pentru ego.

În multe privințe, este.

Nu moartea sinelui, ci moartea separării.

A minciunii că trebuie să duci totul singur.

A iluziei că îți poți face drum prin trezire cu logică și precauție.

Rezistența spune: ”Nu vreau să simt asta”.

Curgerea spune: ”Am încredere că ceea ce simt mă va conduce prin asta”.

Rezistența spune: ”Nu încă, nu eu, nu asta.”

Curgerea spune: ”Acum. Sunt gata. Lasă-l să ardă dacă trebuie.”

Rezistența este mintea care încearcă să protejeze o versiune a ta care nu mai există.

Curgerea este sufletul care își amintește că, de la bun început, nu a fost niciodată în pericol.

***Marea Lecție a Curgerii***

Nu vei curge până nu ești dispus să te lași să fii frânt.

Nu vei găsi cea mai înaltă stare a ta atâta timp cât te agăți încă de vechile idei de autoconservare, validare sau confort.

Curgerea apare atunci când devii suficient de gol ca adevărul să se miște prin tine,

dar suficient de puternic ca să poți menține acel adevăr fără să fii spulberat.

Să curgi înseamnă să ai mai multă încredere în necunoscut decât în cunoscut.

Să mergi acolo unde logica se termină și începe alinierea.

Să fii tras nu de planuri, ci de rezonanță.

Nu poți simula curgerea.

Nu o poți comanda cu afirmații.

Nu o poți purta ca pe o mască.

Trebuie să devii curgerea.

***

Așa vine alegerea.

În fiecare moment, alegi:

Să menții sau să eliberezi.

Să îngheți sau să te miști.

Să protejezi sau să deschizi.

Să păstrezi iluzia sau să călărești realul.

Chiar și acum, sufletul tău șoptește...

”Apa nu este în afara ta.

Tu ești râul.”

”Focul nu este împotriva ta.

Este catalizatorul tău.”

”Curgerea nu este recompensa pentru supunere.

Este calea parcursă fără teama de pierdere.”

Întrebarea reală nu este dacă poți curge.

Întrebarea este, ești pregătit să încetezi să te împotrivești la ceea ce ești deja?

Când împotrivirea se termină, începe Calea.

Începe în tine.

Întotdeauna în tine.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!