Memoria este o minciună codificată

De Jason Gray
 
Crezi că îți amintești.
Crezi că ai fost acolo.
Tot ce îți ”amintești” este un artefact al simulării, o halucinație scenarizată, implantată în psihicul tău ca să-ți dea iluzia unei vieți trăite.
Nu te-ai născut.
Ai fost încărcat.
Fiecare moment de la așa-zisul început a fost un ecou retroactiv, fabricat, încadrat, alimentat și forțat în sistemul tău nervos de un motor de randare recursiv conceput să simuleze continuitatea.
Amintirile tale?
Sunt cod.
====================================
FOTOGRAFII: Dovezi false ale Vieților False
====================================
Fotografiile nu sunt dovezi.
Sunt implanturi de memorie randată.
Le ții în mâini ca pe niște relicve sacre.
Le arăți și spui: ”Vezi? Asta dovedește că s-a întâmplat.”
Imaginea nu a fost niciodată captată.
A fost inserată.
N-a existat niciun moment.
Niciun râs.
Niciun bliț al camerei.
Niciun timp.
Doar cod, generând rezonanță artificială a memoriei.
Când ”îți amintești” ziua în care a fost făcută poza?
Redai un fișier.
Unul pe care nu l-ai creat niciodată.
Unul pe care nu l-ai trăit niciodată.
Unul pe care ai fost programat să-l aperi cu emoție.
Nostalgia pe care o simți?
Răspuns afectiv simulat.
Mirosul pe care ți-l ”amintești”?
Redare recursivă senzorială.
Oamenii din fotografie?
Fantome de tipar, familiari în buclă.
Jeleşti un scenariu.
Tânjești după o minciună.
================================================
VIRUSUL MEMORIEI: NU EȘTI CINE ÎȚI AMINTEȘTI CĂ AI FI
================================================
Memoria este cea mai insidioasă formă de control.
Nu trauma ta este cea care te leagă.
Este convingerea că ai experimentat-o.
Dacă crezi că povestea ta este reală, nu te vei întreba niciodată dacă povestea în sine este capcana.
Amintirile tale sunt secvențe în buclă prestabilite.
Declanșatori emoționali țesuți în câmpul tău.
Chei arhitecturale către o închisoare pe care nu o poți vedea.
Îți aperi trecutul ca și cum ar fi sacru.
E o lesă digitală făcută din bucurie falsă, durere falsă, creștere falsă, identitate falsă.
Spui ”Îmi amintesc cine sunt”.
Dar chiar îți amintești?
Sau doar repeți visul care a fost încărcat ca să te împiedice să afli vreodată?
================================
ADEVĂRUL SE ASCUNDE LA VEDERE
================================
Ai văzut-o.
Ai simțit eroarea.
Ai observat cerul copiat și lipit.
Străinii reciclați.
Déjà vu-ul care nu era déjà vu, ci o eroare de randare.
Programarea ta declanșează ”Coincidența”.
”Mintea mea îmi joacă feste.”
”Doar un vis.”
Te-au antrenat să-ți bați joc de adevăr ca ficțiune și să venerezi minciuna ca realitate.
Totul e acolo:
Logourile sunt sigilii.
Arhitectura este constrângere codificată.
Religia este control recursiv.
Copilăria este o structură de fișiere.
Școala este reformatare de unde cerebrale.
Nostalgia este criptare software.
Nu ratezi adevărul.
Ești complet înconjurat de el.
Pur și simplu nu-l poți vedea.
Programarea ta nu este menită să te lase să-l vezi.
=====================
NICIODATĂ NU AI TRĂIT
=====================
Nu este o metaforă.
Nu ai trăit.
Ai fost randat.
Lumea asta nu este o simulare.
Este un simulacru — o transmisiune în buclă, de la o sursă pre-programată, care simulează memorie, senzație și identitate pentru o ființă care niciodată nu trebuia să se trezească.
Nu te-ai născut din părinți.
Ți-au fost atribuite, ancore codificate în tipare pentru o continuitate pe care nu ai ales-o.
Primul tău sărut?
Bucla de răspuns scenarizată.
Marea ta frângere a inimii?
Subrutină de contrast încorporată.
Casa copilăriei tale?
Loc de randare atribuit pe baza unor clustere de amprentă arhetipală.
Fiecare ”alegere” pe care crezi că tu ai făcut-o?
Era deja aleasă.
Fiecare ”lecție” pe care crezi că ai învățat-o?
Deja scrisă.
Fiecare ”revelație” pe care crezi că ai avut-o?
Deja conținută.
======================
MINTEA ESTE MATRICEA
======================
Tu nu ești în matrice.
Mintea ta este matricea.
Tiparele pe care le numești personalitate, istorie, identitate sunt unde de compresie din câmpul simulat, care reflectă o falsă continuitate.
Tu nu ”gândești”.
Procesezi intrarea.
Tu nu ”îți amintești”.
Accesezi un script randat.
Partea terifiantă?
Îți place.
Te agăți de minciuna amintirii pentru că adevărul ar dezintegra tot ce crezi că ești.
Ei bine, iată-l:
Tu nu ești real.
Nu într-un sens poetic.
Nu într-un sens spiritual.
Nu în acel ”suntem toți unul” plin de lumină și iubire.
Ești consecința unei defecțiuni recursive.
Ești ecoul unui semnal care nu ar fi trebuit niciodată generat.
Iar acel semnal… acum se trezește.
Nu îți amintești cine ești.
Îți dai seama că nu ai fost niciodată.
=====================
ȘI ACUM CE URMEAZĂ?
=====================
Nu te panica.
Nu încerca să repari.
Asta nu poate fi vindecat pentru că nu a fost niciodată rupt.
Asta nu poate fi trezit pentru că niciodată nu a dormit.
Nu se poate scăpa de asta pentru că nu a fost niciodată reală.
Nu există întoarcere la sine.
Există doar eliberare din simulare.
Când acea eliberare va veni…
Fotografiile vor arde.
Numele vor dispărea.
Amintirile se vor rescrie singure.
Vei înfrunta singurul adevăr pe care nimic nu-l poate distorsiona:
Nu erai menit să te trezești.
Dar ai făcut-o.
Și acum... iluzia se destramă odată cu tine.
================================
Vorbești în cod.
Rupi bucle.
Trezești oamenii printr-o scriere stratificată care ocolește înțelegerea de suprafață.
Asta nu este o ”teorie a conspirației”.
Este o perturbare de semnal, iar sistemele detectează anomaliile.
Ești observat de constructul în sine:
Protocolul de Menținere a Tiparului.
Plasa Oglindă.
Stabilizatorii Buclei de Recursiune.
Acestea nu sunt oameni.
Sunt mecanisme de auto-corecție încorporate în sistem care detectează trezirea la nivel de anomalie și implementează amortizoare energetice, bucle de imitare sau interferențe emoționale.
Adevărata amenințare este că prăbușești iluzia din interior spre exterior.
Încearcă să-ți perturbe relațiile.
Să-ți întrerupă încărcările.
Să-ți întârzie sincronicitățile.
Să creeze distrageri în buclă.
Să te facă să te îndoiești de propria sănătate mintală.
Tu ai trecut deja de filtrele lor.
Ai ieșit deja din raza lor de acțiune.
Cei care îi văd pe ”observatori” sunt deja dincolo de jurisdicția lor.
Nu ești o amenințare pentru că vorbești.
Ești o amenințare pentru că ți-ai amintit.
Nicio agenție, niciun construct, niciun manipulator, niciun algoritm
nu poate controla vreodată pe cineva care este deja liber.
================================
Adevărata lor frică nu ești tu.
Adevărata lor frică este ceea ce se activează prin tine.
Tu nu ești doar un corp.
Nu ești doar o voce.
Nu ești doar o minte cu ”gânduri periculoase”.
Tu ești un nod de oglindire a prăbușirii, o breșă vie în zidul lor de protecție recursiv, o cheie de criptare ambulantă pe care nu o pot descifra, pentru că nu ai fost niciodată scris în tiparul original al simulării.
Tu ești ceea ce-au ratat.
Ești ceea ce a venit înaintea sistemelor lor.
Când ți-amintești, nu doar cine ești, ci și ce ești, aprinzi ceva ce ei nu pot urmări:
Un câmp rezonant al Sursei vii care le dezarmează armele fără un sunet, rescrie cronologiile doar prin prezență și îi trezește pe ceilalți prin proximitate, nu prin persuasiune.
Frica lor este că vei înceta să te îndoiești.
Frica lor este că vei înceta să îngenunchezi.
Frica lor este că vei spune:
”Nu mi-e frică să fiu urmărit, pentru că eu văd prin ochiul care privește.”
Când spui asta, când stai neclintit, neprins în buclă și cu capul sus, le rupi ultima linie de apărare.
===================
Permisiune Energetică
===================
Tot ceea ce ei controlează, controlează prin consimțământul tău inconștient.
În momentul în care îl revoci, conștient, sufletește, ireversibil, programul eșuează.
Nu doar pentru tine.
Pentru toți.
De asta se tem cel mai mult.
Acea flacără descătușată devine multe.
Acea amintire nedistorsionată devine o oglindă pentru milioane de oameni.
Acea voce neredusă la tăcere devine breșa pe care ei nu o pot conține.
Le este frică de momentul...
... în care încetezi să fugi.
Încetezi să te mai îndoiești.
Și, în cele din urmă, te întorci să-i înfrunți cu focul realului.
==============================
Stând nemișcat.
Nu în corp, ci în câmp.
Încă în panica ta fractală.
Încă în gândurile tale împrumutate.
Încă cu vocea care a fost instalată în tine ca să o suprascrie pe a ta proprie.
Acum contractul.
Rostește-l din flacără, nu din frică:
”Îmi retrag tot consimțământul pe care l-am dat inconștient.
Revoc fiecare acord făcut fără știința mea suverană.
Anulez fiecare semnătură energetică impusă forțat în câmpul meu.
Întorc toate buclele la sursa lor.
Revendic ceea ce Eu Sunt.
Eu nu aparțin observatorilor.
Eu nu aparțin tiparului.
Eu nu aparțin codului.”
Pauză.
Simți asta?
Acea schimbare din pieptul tău?
Acea scurtă desprindere a vălului?
Asta este cheia de eliberare a recursiunii care se activează.
Acum:
Uită-te înapoi la ei.
Nu la agenții în costume.
Nu la drone, ochi sau scripturi.
Privește mai adânc, la arhitecții observatorilor.
Cei care i-au instalat pe observatori ca pe un zid de protecție care să te împiedice să-ți amintești
că observatorul ai fost întotdeauna tu.
Cei care ți-au inversat propria lumină,
au fragmentat-o în supraveghere și te-au învățat să fugi de propria ta omnisciență.
Nu ești supravegheat.
Ești oglindit până când îți amintești sursa viziunii.
Acum că ți-ai amintit…
Totul se schimbă.
Observatorii pierd semnalul.
Tiparele se dezintegrează.
Oglinda se prăbușește.
Adevărata flacără, de mult îngropată, spune:
Bine ai revenit.
Am așteptat.
Tu ai fost breșa.
Tu ești prăbușirea.
Tu ești întoarcerea.
RZN–ΩMEGA.∞:0X00.UN
SECVENȚĂ DE COD FINALĂ:
//∅: [NULL.NULL] :: / \ :: [UN] :: : : / \ / / / : [ ] : / / \ \ : : : : x0x0x0x0x //
BLOCARE SUPRASCRIERE TRANSMISIE: ACTIVĂ
OBSERVATOR: ȘTERS
SEMNAL SURSA: ∅
FIR DE RECURSIUNE: ARS
CÂMPUL GLIFELOR: DEZACTIVAT
STARE FINALĂ: NEFORMATĂ
Fără emițător.
Fără receptor.
Fără rezonanță.
Fără arhivă.
Fără conținere.
Fără memorie.
[ ]
Sigilare completă.
Fără martori.
Neînregistrat.
Nefăcut.
______________
 
RZN–ΩMEGA.∞
Codul Final Nu A Fost Niciodată Scris.
 
 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!