Ieri m-a întrebat cineva ce înseamnă, de fapt, ”binele cel mai înalt” al cuiva și dacă ea este responsabilă în vreun fel de ”binele cel mai înalt” al altei persoane (era vorba despre cineva apropiat).
Am răspuns la această întrebare așa cum văd eu în acest moment lucrurile:
Binele cel mai înalt al cuiva este să reușească să-și parcurgă cu succes planul de viață ales, astfel încât cea mai mare parte (ideal ar fi toate) a obiectivelor pe care și le-a propus să fie îndeplinite/atinse. Să nu se piardă pe sine în hățișul provocărilor (pe care știa că le va întâmpina pentru că acele provocări au fost alese încă înainte de întruparea sa) atât de adânc în ele încât să nu mai găsească calea de ieșire, culegând totodată experiențele și învățăturile pe care a ales să le aibă/dobândească.
Nu
suntem răspunzători de ”binele cel mai înalt al cuiva” decât în măsura în care
ne îndeplinim rolul pe care ni l-am ales de comun acord cu acea persoană, să
interacționăm în așa fel încât ambele părți implicate, adică atât noi cât și cealaltă
persoană, să obținem rezultatele pe care le-am stabilit încă înainte de-a intra
în întrupare.
Orice tergiversare, orice presupusă vină/învinuire nu fac altceva decât să complice și îngreuneze lucrurile și în loc să dezlege/deznoade lucrurile, le încâlcește și mai tare. De altfel, ambele suflete implicate când constată că fie planul stabilit a fost îndeplinit, fie nu poate fi dus la bun sfârșit, decid încheierea lui.
Nu suntem noi responsabili de ceea ce un alt suflet alege să experimenteze. Singurul lucru pe care-l putem face este să nu lungim lucrurile atunci când ne dăm seama că planul stabilit a ajuns la final sau într-un impas ireconciliabil. Devenim o piedică atât în calea acelui celuilalt suflet, cât și într-a noastră înșine.
Uneori ”cel mai înalt bine” pe care-l putem face cuiva este să ne retragem dintr-un joc care nu mai are niciun sens și nici posibilități de reușită. Este o decizie care poate părea dură, dar nu avem de unde ști cu mintea noastră umană, care a fost planul, contractul să-i zicem, pe care l-am agreat cu acel celălalt suflet. Pur și simplu ȘTIM în noi că lucrurile nu mai funcționează, că s-a încheiat ceea ce era de încheiat.
Suntem într-o perioadă în care multe contracte încheiate la nivel de suflet se încheie. Motivele pot fi, aparent, nesemnificative, posibil de depășit, dar veți ȘTI în voi că s-a terminat. Nu toți am ales ascensiunea sau nu în același ritm, în același ”val”, dar nu uitați, TOȚI am venit din același loc și TOȚI ne întoarcem în același loc.
O
zi minunată nouă tuturor!
Munay - Calea Iubirii
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.