Probabil că ceea ce veți citi în continuare nu vă este deloc străin, dar poate nu le-ați băgat în seamă sau le-ați lăsat așa cum sunt neștiind de unde să le apucați. Nici eu n-am știut, dar pentru că este nevoie să fiu mai tot timpul funcțională, a trebuit să caut ”remedii”. Așa că, m-am apucat de căutat și am să împărtășesc cu voi ce am găsit în speranța că vă ajută sau măcar vă dă vreo idee de unde să apucați ”situația”.
În primul rând, și am mai scris despre asta, niciuna dintre metodele, tehnicile vechi nu mai funcționează pentru că nu ne mai aflăm în energia în care ele au avut efect. Acum nu mai au și tot încercând să le folosim, deși ele nu mai funcționează, nu facem altceva decât să ne frustrăm și să ne înverșunăm inutil. Este ca și cum am încerca să tăiem ceva cu un cuțit atât de tocit încât nici tăiș nu mai are.
După cum ați putut observa, am ales să împărtășesc din ceea eu experimentez în fiecare acum pentru că toate celelalte experimentări anterioare au avut loc într-o altă energie. De asemenea, ceea ce pentru mine nu mai funcționează, nu înseamnă ca pentru altcineva să fie la fel. Folosiți ceea ce simțiți că funcționează pentru voi.
Am să încep cu visele. Vise intense, nu prea odihnitoare, ba chiar dimpotrivă din care de multe ori rămân doar cu starea de oboseală pe toate planurile. Ce făceam până acum? Le ”îmbăiam” în Foc/Flacără Violet, dar de la un timp simțeam că nu mai funcționează. Azi noapte mi s-a sugerat să le ”îmbăiez” în iubire necondiționată.
Am pus deoparte judecata mea la adresa lor, a viselor, și le-am ”îmbăiat” în iubire necondiționată. Spre marea mea surprindere, au acceptat cu bucurie ”îmbăierea”, iar eu am putut adormi la loc. La vremuri noi, soluții noi. Nu spun că Flacăra Violet nu este efectivă, nu este valoroasă, ceea ce spun este că intenția noastră, intenția cu care dorim să ne folosim de ea nu mai este în aliniere cu câmpul de energie în care lumea noastră a intrat. Cred că aici vom avea schimbări de abordare de făcut.
Apoi, am ajuns într-un loc periculos, starea din vis era de nesiguranță, luptă, aveam de traversat o zonă în care oamenii se războiau, dar nu știu pentru ce. Era o așezare umană interesantă, din alte vremuri, poate chiar altă planetă prin care aș fi avut de trecut și nu aveam nici o șansă să nu dau de bănuit că nu sunt ”de-a lor”. Mai aveam o posibilitate: să trec înot un râu care nu părea deloc prietenos, ba chiar dimpotrivă.
Toată viața mi-a fost frică de apă, abia recent am îndrăznit să încep să lucrez cu ea și să am unele reușite încurajatoare. Și tocmai această frică îmi apare ca soluție salvatoare în vis. Am intrat în apa care pe alocuri era tumultoasă și cu vârtejuri. Pe măsură ce intram în apă, apa părea să se liniștească și vârtejurile să se retragă. Am prins curaj și am început să înot. A fost o încântare să simt apa, o apă care devenise vie și mă mângâia purtându-mă în siguranță la vale.
Al treilea vis a fost și mai ciudat. După răceala zdravănă pe care am tras-o după ce ne-am întors din Turcia am rămas cu senzația că am ceva în gât, ceva ce nu pot nicicum scoate, da afară. Ei bine, azi-noapte am avut o ”vizită” neașteptată. Un ”cineva” mi-a cerut să deschid gura, a introdus un fel de rază, am perceput eu, a tras ceva afară și a spus ”Gata, am scos-o!” Senzația a fost atât de puternică încât m-am trezit și mă uitam în jur ce a scos. Desigur, nu am văzut/găsit nimic, dar nu mai simt că aș avea ”ceva” acolo.
Am avut o noapte extrem de intensă și sunt sigură că așa au fost cam toate din ultima săptămână cel puțin, dar de data asta mi-am amintit mai mult pentru că, probabil, au o semnificație deosebită și un tâlc aparte sau poate pentru că mintea mea a fost mai liniștită după ce am terminat cu nebunia închiderilor de trimestru, o închidere care numai ușoară n-a fost. Nu că altele ar fi fost, dar ceea ce a trecut deja nu mai pare la fel ca atunci când a fost prezent, nu trecut.
Visele sunt particulare fiecăruia dintre noi. Dacă vi le amintiți, studiați-le cu atenție, întoarceți-le pe toate fețele pentru că și acesta este un mod de comunicare cu alte sine ale noastre, sine care ne pot oferi informații valoroase pe Calea noastră. Totul ne ”vorbește”, mai trebuie și să ascultăm și să vrem să înțelegem.
O zi minunată nouă tuturor!
Munay – Calea Iubirii
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.