Din ciclul De ale mele
Aseară, în timp ce purtam o discuție cu mine pe tema Razelor de Lumină, mi-a apărut o altă, hai să-i zic, temă pe cât de ciudată pe atât de neașteptată. Ceva de genul ”Ți-a trebuit? No, ai primit, numai să poți duce!”
Mi s-a cerut să urmăresc atent întrebarea și să-mi cumpănesc bine răspunsul. Este o întrebare interesantă la care este cam dificil de răspuns cu o minte umană îndoctrinată de atât de multă vreme cum este cea pe care o posedăm în acest moment.
”Lumina ... hai să vorbim despre Lumină. Vouă vi s-a spus că Dumnezeu a spus ”Să se facă lumină! Și lumină se făcu.” Așadar, înainte ca Dumnezeu să zică asta lumina nu a existat. Dacă lumina nu a existat înainte de această faimoasă poruncă, unde se afla Dumnezeu? După logică, se afla în întuneric. Deci, un Dumnezeu aflat în întuneric, pentru că în acel moment nu exista lumina, a creat Lumina ... Nu ți se pare nimic ciudat aici? Nu-ți scârțăie nimic? Iar voi acum vă războiți cu întunericul.
Aici se fac câteva confuzii deloc de neglijat.
Dumnezeu nu a creat lumina. Dumnezeu a creat dualitatea la nivel de dimensiune, frecvență, vibrație, cum vreți să-i spuneți, separând neseparatul în întuneric și lumină. Așa s-a născut, de fapt, dualitatea. Această dimensiune a dualității a devenit noul vostru loc de joacă.
Aici ar trebui să fac o precizare. Nu Dumnezeul pe care-l știți voi a făcut asta. Nu. Dumnezeul pe care-l credeți voi ca atotputernic pur și simplu are în administrare doar dimensiunea dualității. Într-un fel, chiar voi l-ați creat.
Ia această informație și studiaz-o bine. Întoarce-o pe toate fețele și caută să găsești adevărul din ceea ce ți-am spus. Pe măsură ce progresezi, am să-ți mai dau și alte informații. Deocamdată este mai mult decât suficient.”
Am rămas ca într-un fel de vid mental în care pe de o parte îmi spuneam: ”Cât de evident pare totul atunci când este prezentat în acest fel! Este clar ca bună ziua!”, iar pe de altă parte îmi dădeam seama că am intrat într-un labirint în care ar fi bine ca înainte să fi intrat să-mi luat un fir al Ariadnei la mine. Ca nu cumva să-mi pierd mințile încercând să găsesc ieșirea.
Deci, avem de mers direct la origini, adică să ”o luăm pe scurtătură” ca să nu ne pierdem în hățișurile lui ”oare, poate, și dacă ...” Mult, mult de procesat pentru că fiecare posibil răspuns naște zeci de întrebări dintre care una singură ne duce mai departe. Restul sunt drumuri înfundate.
Adevărul este că eu nu l-am privit niciodată pe Dumnezeu ca pe Creatorul a Tot Ceea Ce Este. Nu știu cum aș putea explica această simțire sau mai degrabă cunoaștere. Nici nu știam ce nume să-i dau. Poate că nici Creatorul nu este numele potrivit, dar ceea ce cu siguranță știu, este că acest Dumnezeu care ne este prezentat drept cel care a creat lumina, nu este deloc cine ni se spune că ar fi.
Am cerut să știu Adevărul? Am cerut. După cum spuneam de multe ori, ”ai grijă ce ceri că s-ar putea să și primești” și-apoi ține-te bine.
O zi minunată nouă tuturor!
Munay - Calea Iubirii!
PS: Ca de obicei, luați doar ceea ce credeți că vă folosește, sună a adevăr sau simțiți că conține un sâmbure de adevăr.
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.