Despre Puterea noastră Interioară

Din ciclul De ale mele

Am scris și vorbit de multe ori despre puterea personală și cred că încă nu știm prea multe despre ea. Știm chiar foarte puține și din această cauză putem fi cu ușurință prostiți și conduși de către cei care știu care este, de fapt, adevărul.

Puterea personală, la fel ca liberul arbitru, face parte din construcția noastră ca ființă. Venim pe Pământ cu ea la pachet și nu ne poate fi luată sub nici formă, adică așa cum ne sunt scoase amigdalele, de exemplu.

DAR, putem fi învățați că nu o avem, că suntem simpli executanți, că suntem mici și neînsemnați, că ceea ce vrem noi nu contează. Iar noi credem asta pentru că așa ni s-a spus. Dacă nu știm cine suntem cu adevărat, putem crede despre noi absolut orice ni se spune. Să ne privim și să acționăm în virtutea acestei educații.

”Eu sunt mic, nu știu nimic!” vă sună cunoscut?

Ei bine, puterea personală nu o pierdem și nici nu o putem pierde vreodată, nici atunci când nu o folosim pentru că nu știm sau nu credem că am deține-o. Ea este în noi și așteaptă să o descoperim.

Nu mă refer, desigur la forța fizică sau autoritatea acelor ”organe de conducere” care sunt manifestări de putere, dar fără a fi putere în sine, pentru că oricând se poate găsi unul mai puternic sau unui ”organ de conducere” să-i ”sară pernele de sub fund”.

Adevărata putere este puterea noastră interioară, o putere de care nu suntem conștienți pentru că nu putem sau nu știm cum să o recunoaștem pentru simplul motiv că nu știm nimic despre ea. Nu ne-a învățat nimeni fie pentru că nu avea cine să o facă necunoscând-o la rândul lor, fie din interes, în scopuri de control și manipulare.

Dar asta nu înseamnă că de-a lungul vieții nu am avut nenumărate ocazii să ne-o descoperim. Dar nu i-am spus putere. I-am putut spune caracter puternic, voință, neîndublecare, încăpățânare și multe alte epitete care nu surprind decât manifestări mai mult sau mai puțin evidente ale puterii noastre interioare.

Toți ne așteptăm ca puterea noastră interioară să fie ceva eroic, ieșit din comun, ceva ce să vadă și recunoască toată lumea, și dacă și alții o văd, atunci o avem. Nimic mai iluzoriu de atât. 

Puterea interioară nu țipă, nu dă din mâini și din picioare, nu se impune, nu iese în mod ostentativ în evidență, nici măcar nu poate fi văzută, doar simțită. Și-atunci când o simțim în câmpul de energie al cuiva, traductorii noștri senzoriali pot transforma această percepție în imagini, senzații, inspirație și chiar cunoaștere.

Puterea interioară se manifestă din fragedă pruncie, atunci când îndrăznești să-i spui ”NU” bătăușului școlii, deși știi că s-ar putea să o încasezi; când îndrăznești să-i spui ”NU” agresorului tău, deși știi că asta nu face decât să-ți înrăutățească situația; când îți exprimi opinia sinceră, deși știi că sunt puține șanse ca cineva să înțeleagă sau să fie de acord cu ceea ce spui; când spui ”NU” la orice ce nu-ți aduce bucurie, împlinire sufletească, liniște, pace și armonie în viața ta.

Puterea interioară pe care fiecare om o deține este cea mai mare spaimă și dușman al celor care au înrobit rasa omenească pentru că ea nu le poate fi furată oamenilor. Pur și simplu nu ne-o pot lua, dar au găsit, totuși, o modalitate să ne împiedice să ne folosim de ea: ne-au ascuns cu grijă existența ei făcându-ne să ne simțim lipsiți de orice putere, iar atunci când am început să ne dăm seama că o avem, să ne înșele cu tot felul de ademeniri, minciuni, iluzii și alte ”surogate” ale unei puteri iluzorii în speranța că acoperindu-ne adevărata putere cu ”chestii care ne iau ochii”, ne vor ține ”sub papuc”.

Adevărul este exact invers: NOI deținem puterea, acea putere interioară căreia nimic nu-i poate sta în cale, indiferent de cât de slab, pipernicit, sărac, diform sau ”handicapat” poate părea un om. Nu doar noi, oamenii, am trăit iluzia că suntem lipsiți de putere, ci și cei care au trăit iluzia că ne-o pot fura. Adevărul întotdeauna iese la suprafață, oricât de adânc s-ar strădui unii să-l îngroape.

”Supunerea” nu este o trăsătură cu care noi să fi venit la pachet, este una care ne-a fost predată și pe care ne-am însușit-o. Cum orice învăț își are și dezvățul, a sosit clipa Marii Dezvățări de tot ceea ce nu este Adevăr în existența noastră. Și asta nu o putem face decât cu ajutorul și pe baza puterii noastre interioare.

O zi minunată nouă tuturor, plină de înțelepciune și încredere în noi înșine și în ceea ce dorim și putem crea din și cu puterea noastră interioară!
Munay - Calea Iubirii!