Suntem sau nu responsabili de reacțiile altora

 Din ciclul De ale mele 

Toată viața mea am crezut că reacțiile exagerate ale altor persoane față de mine aveau legătură cu mine, că eu am ”călcat pe bec” atât de rău/tare încât am provocat o asemenea reacție în acea persoană.

Acum, dacă stau să mă gândesc mai bine nu știu dacă a fost vorba de o înfumurare din partea mea sau de o asumare a unor vini care nu aveau nici o legătură cu mine.

Oricum o iau, tot o capcană este.

În prima situație, cea de înfumurare, este o reacție venită din ego-ul care crede că poate avea o asemenea putere asupra unei alte persoane încât să-i influențeze acesteia reacțiile și comportamentul.

Adevărul este că, da, poate. Este baza tehnicilor de manipulare și/sau chiar a manipulării instinctive, pentru că într-o anumită măsură fiecare dintre noi manipulăm. Folosești un anumit stimul ca să obții o anumită reacție. Nu trebuie decât să privim atent în jurul nostru și vom găsi nenumărate exemple în acest sens.

Atunci când ne confruntăm cu situații care nu fac parte din experimentarea noastră trecută este foarte ușor să ne asumăm (mai ales când ne și este aruncată în cârcă) vina pentru reacția exagerată a cuiva față noi sau o situație în care suntem implicați și noi. De obicei apar cuvintele ”Dacă tu nu ... atunci nu se întâmpla asta.”

Este foarte ușor să credem că, da, este vina noastră, mai ales în situația în care cunoaștem sau ne aflăm într-o relație de prietenie, amiciție, parteneri de viață cu acea persoană. ”Ceva din mine, ceva ce am spus sau făcut EU a generat această reacție.”

Ne auto-învinovățim pentru ceva ce nu suntem vinovați. Da, nu noi suntem vinovați pentru reacția exagerată a acelei persoane față de noi. Ce am făcut este că am apăsat un buton în acea persoană și nu la noi, la ceea ce am spus sau făcut noi efectiv reacționează, ci la butonul din ei înșiși/ele însele.

Reacționează la tipare, amintiri, traume personale care pot fi din această viață sau o alta și care se activează în situații care crează condițiile propice să se manifeste. Dacă aveți o relație mai îndelungată cu o persoană (cineva din familie, prieten/prietenă, partener/parteneră de viață) ați putut observa că anumite cuvinte, stări, acțiuni declanșează un același răspuns/reacție din partea acelei persoane.

Dacă acesta este cazul, este clar că vă confruntați cu ceva ce nu are nici o legătură cu voi, ci cu ceva ce vine din trecutul acelei persoane. Pur și simplu le oglindiți ceea ce au nevoie să vadă în ei înșiși/ele însele și să vindece în așa fel încât acele butoane să fie dezactivate.

Când spun ”oglindiți” nu spun că faceți sau spuneți ceva anume, să căutați ce ați spus sau făcut și să nu mai spuneți sau faceți acel ceva ca acele reacții pe care credeți că voi le-ați provocat să nu se repete. Ar însemna să vă cenzurați inutil pentru că dacă rolul nostru este să le arătăm/apăsăm acele butoane, orice am spune sau face, ele tot vor fi apăsate.

Era un banc cu ”orice văd, eu tot la aia mă gândesc” :D Habar n-avem ce din ceea ce spunem sau facem declanșează acea reacție exagerată, important este să înțelegem că nu este absolut deloc vina noastră pentru modul în care o altă persoană alege să reacționeze.

Oamenii reacționează agresiv sau violent la cuvinte sau situații care au butoane active și mai au încă putere asupra lor, nefiind, deci, vindecate. Nu-i putem ajuta cu nimic pentru că nu le putem noi dezactiva lor butoanele. Este nevoie ca ei/ele să le vadă și să aleagă să le dezactiveze ei înșiși/ele însele.

Tot ceea ce putem face este să le menținem un spațiu de siguranță în care să se manifeste fără să reacționăm sau să ne asumăm vreun ”merit” în ceea ce, involuntar, am declanșat, oricât de probabil ar părea că am avea vreo ”vină” în ceea ce se petrece.

Detașați-vă de situație și fiți doar un martor neimplicat pentru că astfel ”focul” se va stinge de la sine fără să vă cuprindă și pe voi. Singura responsabilitate pe care o avem este față de noi înșine, de modul în care NOI alegem să gestionăm situația în care suntem implicați..

Dacă noi ne aflăm în situația de-a fi reacționat agresiv, violent sau inexplicabil, nu avem ce imputa persoanei care ne-a apăsat butoanele, ci să căutăm butonul din noi înșine și să-l dezactivăm.

Este nevoie de mult curaj și determinare să facem acest lucru pentru că este mult mai ușor să dai vina pe altcineva pentru reacțiile tale decât să cauți CE din tine a inițiat acea reacție. S-ar putea să nu găsim prea curând răspunsul/butonul, dar până și simpla asumare a responsabilității reacției noastre poate fi suficientă ca dezactivator.

În timp, și prin practică din păcate, vom învăța să recunoaștem ”semnele” unei astfel de reacții exagerate și să le putem gestiona dintr-un alt nivel de conștiință. Faptul de a nu lăsa pur și simplu ca astfel de reacții să devină explozive va duce la dezactivarea butonului. Dar să nu le lăsăm să devină explozive nu înseamnă să le înăbușim, ci să nu le dăm putere asupra noastră observându-le și recunoscându-le drept ceea ce sunt: ”chestii” pe care NOI avem de lucrat și le avem de rezolvat în noi înșine.

O zi minunată nouă tuturor!
Munay - Calea Iubirii!

Monica Poka