Am dat astăzi peste niște articole, hai să le zic interesante, cu privire la comunicarea cu ființele ne-întrupate pe Pământ, comunicări care sunt văzute toate ca rele și periculoase pentru ființa umană. Ei bine, părerea mea este diferită și am să vă spun și de ce, dar într-un mod puțin diferit de o pledoarie pro ceva și contra altceva.
Cred că suntem de acord cu toții că fiecare om care trăiește pe Pământ nu este altceva decât întruparea în formă fizică a unui suflet venit din Universul Creatorului, adică de oriunde din acest Univers al Creatorului. Adică chiar de oriunde, din orice sferă a Universului indiferent că-i spunem Galaxia Andromeda, planeta Arcturus, clusterul Pleiadelor, planeta Sirius, Antares și orice alt nume i-am fi dat noi, deși locuitorii lor s-ar putea să le spună altfel.
Cred că suntem de acord cu faptul că un suflet vine de undeva, are o experimentare pe Pământ și când forma fizică ”moare”, sufletul se întoarce de unde a venit. Asta este cea mai puțin complicată prezentare, pentru că pot exista multe alte alternative și/sau posibilități. Deci, dacă Sufletul nostru vine de undeva și pleacă înapoi când își leapădă forma fizică pe care a îmbrăcat-o ca să poată trăi și experimenta pe Pământ, este clar ca bună ziua că nici noi, pământenii, nu suntem legați de planeta Pământ decât prin forma noastră fizică, fiind noi înșine, la nivel de suflet, extra-tereștri.
Planul de viață pe care ni-l facem înainte de-a intra într-o întrupare pământească este extrem de personal pentru fiecare dintre noi și vizează atât obiective personale pe care dorim să le atingem, cât și obiective de interes general, colectiv, pentru că fiecare dintre noi avem de contribuit la evoluția societății pământene și a Pământului pentru că asta este o clauză obligatorie în contractul pe care-l semnăm atunci când intrăm pe Pământ.
Dacă un suflet alege, sau este ales, să fie comunicator al seminției sale, pentru alți semeni de-ai lui întrupați pe Pământ, și pentru oricine altcineva care dorește să primească acele informații, de ce trebuie acuzat acel suflet că ar fi malefic, purtător al răului sau chiar împotriva umanilor? Cine îi obligă pe umani să primească acele informații și/sau să se lase influențați de ele? Nu au umanii, TOȚI, liberul arbitru să aleagă pentru ei înșiși?
Puneți-vă în situația că nu sunteți un comunicator și aveți nevoie să vă aduceți aminte cine sunteți, de unde veniți și nu puteți accesa voi înșivă acele informații, motiv care vă îngreunează enorm de mult mersul înainte și chiar atingerea a ceea ce ați venit să experimentați. Nu vă puteți identifica cu nimic, sunteți ”pierduți în spațiul” pământesc și nu știți încotro, ce și de ce și dați, la un moment dat, peste un semen de-al vostru care și-a ales rolul de comunicator. Păi, e ca și cum ”l-ați prinde pe Dumnezeu de-un picior”.
Citiți ceva aici, auziți ceva dincolo, dați pește niște informații care clar nu-și au sursa pe Pământ, dar pentru voi sunt gura de aer de care are nevoie cel ce este în pragul înecului ca să supraviețuiască. Sunt acele informații de blamat? Sau persoana care le canalizează? Poate numai pentru cei ce nu le înțeleg pentru că nu au ajuns la nivelul la care să poată discerne ei pentru ei înșiși. Asta este marea problemă a omenirii: ceea ce eu nu știu, eu nu cred, eu nu văd, eu nu aud este cu siguranță malefic și-mi vrea răul.
De ce? De ce în loc să-mi caut propria sursă de informare adevărată, relativ adevărată în funcție de nivelul de conștiință pe care l-a atins fiecare ca să poată discerne o sursă adevărată de una falsă, îmi pierd timpul cu negarea informațiilor pe care eu le consider false? De ce să irosesc timp valoros negând ceva în loc să caut și să găsesc ceea ce-mi aduce MIE mai multă claritate, înțelegere și cunoaștere? Este ceva total neproductiv pentru mine în primul și în primul rând!
Nu spun că nu există comunicatori care au fost sau s-au lăsat corupți și înșelați, există destui, dar dacă EU simt că nu rezonez cu acele informații, cine mă poate obliga să mi le însușesc? Aici mai apare încă un aspect: faptul că pentru mine nu sunt adevărate, le-am perceput drept false și rău-intenționate, asta nu înseamnă că la fel sunt și pentru alții.
Am căzut și eu la un moment dat în capcana înfierării ”falsului” până mi-am dat seama că fiecare este liber să aleagă pentru sine și degeaba strig eu ”uite lupul!” că ei tot oaia o văd. ”Rău” și ”bine” sunt doar niște etichete pe care noi le punem potrivit sistemului nostru personal de credințe.
Da, la început ne simțim singuri și ”uitați de Dumnezeu”, dar dacă ne ascultăm fiecare dintre noi acea voce interioară care este vocea sufletului nostru, vom discerne cu foarte mare ușurință ce este adevărat pentru noi și ce nu este adevărat pentru noi și nevoia unui comunicator exterior nouă va scădea la minim. De ce nu de tot? Pentru că mai avem uneori nevoie de confirmări sau de ”traducerile” în pământeană făcute de cei/cele care și-au ales ca scop al acestei vieți această misiune.
Așadar, dragii mei, fiecare dintre noi este un extraterestru/o extraterestră care călătorește timp de o viață pe Pământ. Poate mai multe, dacă ni se pare suficient de incitantă sfera Pământului, iar acum, orice s-ar zice, viața pe Pământ este extrem de incitantă. Să-i lăsăm pe fiecare să-și facă treaba și noi să ne-o facem pe-a noastră personală că altfel rămâne nefăcută.
Munay!
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.