Actualizare 21 Aprilie 2015

După cum vă spuneam acum două zile, eram ”însărcinată” cu o nouă formă a mea însămi. Inițial, ideea sugerată de evenimentul aniversar prin care treceam, mi s-a părut a fi generată de acesta. Că este o re-trăire a acelei experiențe, deoarece suntem ași cu toții în a aduce energii ”vechi” în momentele noastre de acum. Dar, ziua de ieri mi-a dovedit că, de fapt, era vorba de o trăire la nivele pe care nu le-am mai experimentat.

Ziua a început, ca de obicei, fără nici un semn în afara unei stări de oboseală, stare pe care am pus-o pe seama sfârșitului de săptămână lucrat. În viața noastră fizică mai avem încă de îndeplinit sarcini, de susținut un corp fizic și făcut ceea ce avem de făcut. Deci, starea mea de oboseală părea a fi complet justificată, privită dintr-un punct de vedere fizic și mental.

Nu mă așteptam la o zi de huzur, din perspectiva profesiei mele. Am intrat în ”focurile” activității și am neglijat observatorul din mine, prinsă fiind de activitatea care devenise la un moment dat ca o avalanșă. Apoi, la un moment dat am simțit că pur și simplu mă sufoc, că pur și simplu nu mai am aer. Atunci mi-am dat seama că am alunecat într-o zonă care nu-mi era necunoscută, dar teribil de inconfortabilă.

M-am repliat și am intrat în mine întrebând ce se petrece, pentru că era altfel decât de obicei. Fără să primesc vreun răspuns, sau fără să-l pot eu percepe/înțelege, am alunecat într-un fel de vârtej în care toate celulele corpului meu păreau să plutească independent una de cealaltă și totuși în unitate una cu cealaltă. Eram și nu eram, eram și observatorul și observatul și parcă încă ceva.

Stând, nu știu cât, în această stare, mi-a sunat telefonul. În acel moment, am simțit, mai degrabă decât am auzit, soneria telefonului. Toate celulele corpului meu au intrat într-o vibrație de parcă alergau una spre cealaltă ca să se unească înapoi. Să-mi redea forma fizică care, preț de ceea ce am constatat nu a fost mai mult de 2-3 minute, încetase să existe ca formă închegată. A existat doar ca și câmp, câmp de energie. Nu exista pur și simplu formă, ceea ce exista era doar o profundă pace și liniște.

Din cauza revenirii atât de bruște, mi-a fost destul de greu să mă ”adun” înapoi, dar odată cu acea ”re-compunere” a mea, am adus și o parte din acea liniște și pace în care m-am scăldat. Corpul fizic s-a resimțit de-a lungul întregii zile, dar spre seară am început să-mi revin. În toată această perioadă de câteva ore, am avut sentimentul clar că sunt re-compusă, parcă la fel cum eram și totuși diferit.

Acum încerc să descopăr ce este nou în această nouă formă a mea. Și am ales să împărtășesc și cu voi această experiență, pentru că ceea ce i se ”întâmplă” unuia, sub o formă sau alta, se ”întâmplă” tuturor. Astfel de stări am mai experimentat și până acum, dar nu atât de clar, de conștient, de puternic și pentru suficient de mult timp ca mintea mea umană să le poată înregistra și, cel mai important, defini așa încât să le poată introduce în baza ei de date.

Acesta este cel mai important aspect de fapt: mintea umană să le poată înregistra, accepta existența și să le găsească un loc în baza ei de date. Mintea noastră umană este foarte curioasă și va dori să se joace și ea cu această nouă jucărie. Desigur, dacă este suficient de deschisă. Și ghiciți cine o poate deschide suficient de mult? Doar noi înșine. Cum? Eliberându-ne și dând drumul la TOT ceea ce este învechit, ce nu ne mai este de folos. Curățând memoria sistemului nostru pentru a putea înregistra și stoca date noi.

Se pare că mulți vor trece prin experiențe similare, ca pregătire pentru noul val de energie care este doar aici, după colț.

O zi minunată vă doresc!

Monica Poka