vineri, 24 aprilie 2015

Actualizare 24 Aprilie 2015



Mulți dintre noi se află, din nou, într-un nou val al energiilor din ce în ce mai înalte care scaldă planeta. Am constatat că este din ce în ce mai ușor să observ ce nu funcționează și este necesar să eliberez, să-i dau drumul. E chiar interesant să observ modul în care ies la suprafață și mi se așează chiar în fața ochilor pentru a nu mai putea spune ”Dacă aș fi știut că despre asta era vorba...”. Nu.

Dar, despre ce este vorba. Cred că toți avem convingerea că numai noi putem face anumite lucruri sau că numai așa sunt bine cum noi le facem. Și de aici presiunea pe care o punem pe noi că trebuie să fac și asta, și trebuie să fac și aia, .... ioi, toate trebuie să le fac ÎNAINTEA DE A PUTEA SĂ. Și ne-am pus un drăguț de capac, așa ca să fim siguri că putem fierbe în voie sub el.

Pentru orice contabil, aceste zile (cam de prin 20 până pe 25 ale lunii, mai ales dacă este și lună de închidere de trimestru) sunt săptămâna/zilele Patimilor. Uneori chiar mă gândesc că ori avem ceva mai mult de ”plătit”, ori că ”plătim” în avans ceva ce are legătură cu statuia care nu ne-o mai ridică nimeni. Haz de necaz. Deci, închidere de trimestru, raportări peste raportări, declarații și deconturi peste declarații și deconturi plus că tocmai acum se mai trezește câte un client cu tot felul de idei crețe.

Suma sumorum, mi-am dat seama că nu voi avea cum să termin totul până în data de 24 Aprilie, și eu în 25 zbor spre Mexic. Este pentru prima dată în viața mea când am refuzat să mă înham la o sarcină pe care să o fac posibilă doar pentru că mintea mea îmi spune ”Numai tu poți face asta. Cum să pleci și să-ți lași munca neterminată? Ai înnebunit, crezi că vei putea sta liniștită în acea excursie? .... ș.a.m.d. Și am intrat frumușel într-o discuție/ședință cu draga mea minte.

Da mintea mea dragă, POT și VOI FACE acest lucru. ALEG să am ÎNCREDERE că și colegele mele se vor descurca să facă treaba pe care eu nu mai am cum să o fac. ALEG să fac atât cât pot face cu deplina ÎNCREDERE că Totul Este Așa Cum Trebuie Să Fie în acest moment. Nu înseamnă că nu aș fi în stare să o fac, înseamnă că ALEG să DAU DRUMUL presiunii pe care TU o pui asupra mea. ALEG să am încredere că lumea va continua să existe și dacă EU nu fac un efort care m-ar lăsa lată și nu m-aș mai putea bucura de acea excursie din cauza epuizării mele fizice și psihice.

ALEG ca EU să fiu cea care îmi conduc viața, nu tu cu veșnicele tale ”trebuie să ...”. ALEG să mă bucur și eu și colegele mele de o colaborare care este dusă la următorul nivel: ÎNCREDEREA în noi înșine și unele în celelalte. ALEG să creștem împreună indiferent de forma sub care o facem. Pentru că ”renunțarea” mea este șansa voastră de ”a crește” făcând lucruri pe care nu le-ați mai făcut până acum. Și astfel vom crește ÎMPREUNĂ fiecare în direcția ei. ALEG SĂ CREȘTEM ÎMPREUNĂ!


O zi minunată vă doresc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.